Niccolò Machiavelli i-a trimis lui Vladimir Putin un mesaj de dincolo de mormânt, ca urmare a ocupării Crimeii. Prin inspiraţie divină şi cu ajutorul serviciilor unui medium de elită, corespondentul WS a obţinut documentul următor:
Stimate Domnule Preşedinte,
În ultimii 500 de ani, am urmărit luptele pentru putere politică ce au avut loc pe Pământ. În calitate de admirator al lui Richelieu, Palmerston şi Kissinger, vreau să te felicit. Eşti unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut şi ai fost mai deştept decât Barack Obama, Angela Merkel şi acel francez cu nume olandez. Pornind al doilea Război al Crimeii, i-ai întrecut pe Iosif Stalin şi pe Nikita Khruşcev. Stalin a fost, de fapt, un om timid, care nu a mers mai departe de teritoriilor ocupate de armatele sale în timpul celui de-al doilea război mondial. Khruşcev a fost un aventurier care aproape a dezlănţuit o a treia conflagraţie mondială în Cuba.
Cu toate acestea, tu, domnule Preşedinte, ai fost atât nemilos, cât şi prudent- tocmai ceea ce am sfătuit în „Prinţul”. Voi, ruşii, aţi rafinat înţelepciunea mea într-o singură frază semnificativă: Kto kovo– cine domină pe cine? Şi aţi pus frumos în practică ideea mea centrală. Niciodată nu am predicat utilizarea violenţei maxime, ci „economia de forţă”- cum să obţii cât mai mult cu cât mai puţin. Pozna din Crimeea a fost capodoperă a puterii politice inteligente.
Ai făcut totul corect. Ai profitat de oportunitate când ai văzut-o. Întâi, ai calculat „corelaţia forţelor”, ca să folosesc un termen sovietic, şi ai realizat că era în favoarea ta. Cine s-ar lupta cu tine? Clasa conducătoare haotică a Ucrainei? Armata şubredă ucraineană? Uniunea Europeană care nu a putut nici măcar să bombardeze Libia fără U.S. Air Force? America lui Barack Obama?
Apoi, ai evaluat corect geografia politică. Regula spune să nu înfrunţi o forţă superioară ca Vestul pe teritoriul lor. Ci îi testezi temperamentul la periferie. UE este o putere economică impozantă, dar îi lipsesc voinţa şi mijloacele necesare să îşi proiecteze măreţia. SUA au active din belşug, dar nu mai au voinţa să acţioneze ca o putere mondială. Deci ai putea să nu îi iei în seamă.
În continuare, cercetezi geografia. Global, Vestul îi este superior Rusiei, dar regional, tu esti Şeful. Aveai „liniile interioare”, aşa cum ar spune marele strateg prusac Carl Von Clausewitz; Vestul era la mii de kilometri depărtare. Iar trupele tale- tancuri, avioane, tot tacâmul- erau deja în Crimeea.
Acum, pentru a echilibra interesele, urmează un concept mai subtil. UE ţi s-a opus în Ucraina, dar mai mult ca un gând confuz. Ţara ta avea o miză mai convingătoare: Ucraina ca fostă parte din patria rusească plus majoritatea etnică din Crimeea, o bijuterie strategică pe care Khruşcev a cedat-o din nesăbuinţă Ucrainei acum 60 de ani.
Deci deţineai avantajul psihologic care se datorează faptului că aveai mai multe în joc. Khruşcev a ignorat cu seninătate echilibrul intereselor din Caraibe. Altfel, şi-ar fi transportat rachetele în Cuba în 1962, la aproximativ 150 de km de coasta SUA. Îndrăznesc să spun că un iz de legitimitate este conferit de faptul că 60% din populaţia Crimeii sunt ruşi. Nu ţine Vestul veşnic lecţii despre „responsabilitatea de a proteja”? Nu a mers la război pentru Kosovo?
Cel mai important, eşti un machiavelic adevărat când vine vorba de violenţa economică. Doar cât trebuie, niciodată prea mult, cu riscuri minime. Şi ce dacă nu ai obţinut estul Ucrainei, care ar fi putut provoca cu adevărat Vestul şi declanşa o insurgenţă costisitoare? Ai cules cu uşurinţă de pe crengile joase fructul numit „Crimeea”, având un profit fabulos.
În Kiev, impactul „educativ” va fi enorm. Cine va câştiga puterea acolo va cânta tema „democraţiei” şi a „apartenenţei la UE” în sotto voce. Aici, ucenicule, se arată cea mai mare răsplată. Nu trebuie să te temi că epidemia democratică se poate răspândi în propria ta ţară. Nu pentru mult timp.
Ce creştere impresionantă a „reputaţiei de cartier” în rivalitatea naţiunilor! Cu o investiţie mică, ai obţinut ceea ce Obama nu mai are, iar europenii au pierdut de mult timp: o reputaţie pentru cruzime şi utilizarea forţei.
Ai cu adevărat putere când nu trebuie să te foloseşti de ea- când nu trebuie să ameninţi, să execuţi, pentru a obţine ce vrei. Priveşte cum creşte respectul pentru Rusia în Polonia şi ţările baltice. Şi nu te îngrijora în privinţa efectelor adverse. Ai ocupat Abkhazia şi Oseţia de Sud cu un mic blitzkrieg în 2008. Astăzi, nimeni nu mai vorbeşte de Georgia.
De ce duce „economia violenţei” la un profit mai mare astăzi decât în zilele mele din Florenţa? Trăim într-o lume divizată. În Asia şi Africa, haosul este la fel de prezent sau posibil ca întotdeauna. Numeşte asta „Cordonul Damasc-Pyongyang”. Cu toate acestea, în „Cordonul Berlin-Berkeley”, forţa ca unealtă de conducere a dispărut.
Dată fiind intervenţia sumbră a Vestului în Afghanistan şi Irak, chiar şi aşa-zisa „ultimă super-putere”- SUA- nu este dispusă să apeleze la ultima ratio. Iar acest fapt îţi oferă oportunităţi incredibile. Când oferta de forţe se contractă, ajungi departe cu puţin, aşa cum ai dovedit în Crimeea. Când puterea americană scade, înaintezi cu un risc mic- aşa cum ai făcut în Siria.
În Vest, Cancelarul Merkel te-a clasificat drept cineva care “trăieşte într-o altă lume”. Într-adevăr, trăieşti în secolul XIX- într-o lume în care pierderea inamicului este câştigul tău, unde puterea constă în posesie şi unde kto kovo este mai important decât câştigul reciproc. Vestul trăieşte în secolul XXI, unde bunăstarea este mai importantă decât războiul, iar regulile sunt mai importante decât raţiunile statului.
De aceea ai câştigat atât de uşor în Crimeea. Există o singură problemă, Domnule Preşedinte. Măreţia autentică a unei naţiuni provine de responsabilitate. Tu tocmai ai reafirmat un obicei rusesc istoric: preferi să fii marele jefuitor străin, nechemat. Toate acestea reprezintă auto-izolare, care nu este deloc frumoasă. Succes, Vladimir.
Al tău,
Niccolò Machiavelli
Acest articol este semnat de Josef Joffe.
Traducere de UVT.
