Sărbătoarea Anului Nou deţine recordul pentru cea mai mare vechime. Babilonienii îl sărbătoreau încă de acum 6000 de ani, la prima lună nouă de după solstiţiu. Festivalul dura 11 zile, în fiecare zi desfăşurându-se diverse activităţi. Apoi oamenii, ca şi acum, îşi stabileau scopuri pentru noul an. O rezoluţie des întâlnită la babilonieni era…înapoierea echipamentelor agricole împrumutate. Cu această ocazie regele trecea printr-un ritual de pocăinţă şi era deposedat de putere pentru a petrece trei zile izolat şi în rugăciune. Când revenea în lume se organizau ceremonii de restauraţie pentru a-i asigura acestuia suportul din partea naturii. Să vedem acum ce tradiţii interesante mai putem găsi prin diversele culturi…

De Anul Nou în Danemarca oamenii obişnuiesc să spargă farfurii în uşa vecinilor. Se consideră că familia care are cele mai multe cioburi în faţa uşii va avea parte şi de cel mai mult noroc…

Mexicanii se ocupă de comunicarea cu spiritele morţilor. Anul Nou este cel mai bun moment pentru a vorbi cu acestea în speranţa unui sfat şi toată tevatura nu se desfăşoară individual, acasă. Spiritismul are baze legale şi o sesiune costă în medie în jur de 15 dolari…

În Irlanda fetele singure cred că noaptea dintre ani este un prilej să-şi găsească adevărata dragoste. Ele aşează vâsc sub pernă visând la momentul magic când îşi vor cunoaşte alesul. De asemenea, vâscul alungă şi spiritele rele…

Veşmintele cu buline şi mâncărurile în formă rotundă par să fie alegerea filipinezilor pentru cumpăna anilor. Aceştia cred că vor avea parte de prosperitate pentru că punctele rotunde invocă monedele…

De festivaluri ceva mai periculoase sunt pasionaţi scoţienii. Un astfel de festival, Hogmanay, se sărbătoreşte pe 31 decembrie şi presupune o paradă la care participanţii învârtesc desupra capului mingi uriaşe de foc. Potrivit localnicilor, sferele înflăcrărate au rol purificator şi tradiţia se pare că datează de pe vremea vikingilor…

În Ecuador se confecţionează sperietori de ciori care se ard la miezul nopţii. Fiecare familie are propria sperietoare umplută cu ziare şi bucăţi de lemn, pe care o arde în faţa casei. Tradiţia spune că astfel se distruge tot răul acumulat în cele 12 luni trecute, deschizând calea către fericire…

Chilienii, mai precis locuitorii oraşului Talca, îşi sărbătoresc Anul Nou alături de rudele moarte. Porţile cimitirului se deschid la orele 11 noaptea, iar localnicii sunt întâmpinaţi de muzică clasică în surdină şi de lumini fade, transformând cimitirul într-un loc festiv…

Mai cunoscut este poate obiceiul american de a împărtăşi un sărut pasional cu persoana iubită la miezul nopţii, despre care se crede că va şterge amintirile neplăcute şi experienţele nefaste ale trecutului, construind calea către un viitor luminos şi încărcat de dragoste…

Brazilienii, pe de altă parte, întâmpină noul an cu lenjerie intimă fparte colorata. De obicei se poartă nuanţe vesele de roşu şi glaben în speranţa atragerii norocului…şi a unui posibil partener. Dorinţele de avere şi dragoste se exprimă prin intermediul lenjeriei…

În materie de politică, în Irlanda se crede că vântul din noaptea dintre ani poate prezice viitorul ţării. Dacă bate dinspre vest aduce bunăstare, dacă bate dinpre est, britanicii vor domina politica…

În multe regiuni din Europa s-a păstrat tradiţia ca primul care păşeşte în casa cuiva după miezul nopţii să aducă un dar, o monedă pentru prosperitate, o pâine pentru îndestulare, sare pentru savoare sau tărie pentru voie bună. Se preferă ca acest ‘first footer’ să fie bărbat cu părul închis la culoare…

Insula Madeira din Portugalia deţine recordul pentru cea mai fastuoasă petrecere de Anul Nou. În 2007 s-au lansat câte 8000 de artificii pe minut până s-a ajuns la un cumul de 600.000. Turişti din toată lumea se adună pentru a urmări spectacolul ameţitor. În 2009 guvernul a cheltuit 12 milioane de euro pentru a-şi asigura supremaţia la capitolul ceremoniilor de lux…

Nici austriecii nu se lasă mai prejos. La salonul imperial s-a păstrat tradiţia balului de pe vremea habsburgilor. La miezul nopţii răsună ‘Dunărea albastră’, iar ‘Liliacul’ lui Strauss este mereu pus în scenă. Participanţii la ceremonie se desfată cu carne de purcel, semn de noroc. Şi mesele se decorează cu purceluşi de ciocolată. Copiii toarnă plumb topit într-o cadă, iar un clarvăzător citeşte formele plumbului. Dacă semăna cu o femeie bătrână, erai considerat norocos…

În China Anul Nou se sărbătoreşte la a doua lună nouă de la solstiţiu. Petardele şi pocnitorile se spune că alungă spiritele rele. Dragonii şi leii fabuloşi dansează pe străzi. Oamenii se îmbracă în roşu, cea mai eclatantă dintre culori, iar copiii primesc plicuri roşii cu bani. Se mai oferă şi mandarine pentru noroc, dar numai în număr par. Se mai spune că a treia zi de Anul Nou este ziua în care şoriceii îşi căsătoresc fiicele, aşa că oamenii se duc la culcare devreme ca să nu le deranjeze ceremoniile…

În Japonia oamenii îşi petrec o săptămână întreagă pregătindu-se pentru venirea noului an. Casa trebuie curăţată foarte bine pentru a preveni apariţia oricăror spirite rele. Toate datoriile trebuie plătite şi mai ales, toate certurile rezolvate şi greşelile iertate. Înainte de miezul nopţii sună 108 clopote, pentru a simboliza eliminarea celor 108 necazuri. Eliberaţi de rele, oamenii pot păşi cu încredere în an, sperând la pace şi prosperitate. În ziua de Anul Nou se înşiră în scris visele şi dorinţele…

Folosirea unui bebeluş pentru a simboliza Anul Nou a foste mereu o idee controversată. În multe regiuni ale globului se alege un bebeluş care este înţesat de cadouri şi urări. Dar parada pe străzi cu un prunc a fost o practică dezagreată în Grecia antică, încă din 600 a.Hr. Si egiptenii se foloseau de un copil pentru a marca intrarea intr-un nou ciclu de existenţă. Nici creştinii nu erau de acord cu practica, dar popularitatea sa a învins obiecţiile. Astăzi, unul dintre cele mai întâlnite simboluri ale anului nou este un prunc, eventual cu o panglică pe care este înscris anul respectiv…

sursa: historia.ro

Comentariile sunt închise.