Şeful statului nu are decât varianta devoalării ofițerului acoperit. Indiferent de riscuri și de consecințele în plan personal, indiferent dacă acest lucru înseamnă un război cu serviciile secrete.
Dezvăluirea aruncată în spațiul public de președinte că printre candidați există un ofițer acoperit al serviciilor secrete, ce ar urma să fie deconspirat, este de o mare gravitate și nu poate fi tratată exclusiv în grila jocului electoral. Amenințarea cu devoalarea respectivului candidat este cel puțin la fel de importantă ca informația în sine, președintele nelăsând niciun dubiu cu privire la existența ofițerului acoperit. Ce înseamnă asta? În primul rând, un cutremur în servicii, pentru că prinde consistență suspiciunea generalizată că serviciile se amestecă în politică. Și nu oricum, ci infiltrându-și „acoperiții“ în cele mai înalte funcții în stat – parlamentari, miniștri, premier, ba chiar, de ce nu, președinte. Nicio variantă nu poate fi exclusă. Ar putea fi în același timp și demonstrația că serviciile mint.
Informațiile, evident, pe surse, că în parlament, presă, guvern, finanțe, administrație au fost și sunt zeci, chiar sute de ofițeri acoperiți, cuprinzând toate cele cinci servicii secrete din România, au creat la nivelul unei părți a societății o adevărată psihoză. Nimic nu mișcă fără servicii, de unde și convingerea implicării în alegeri, în puterea lor de a face președinți. Când a câștigat Constantinescu s-a spus că Măgureanu a trecut de partea lui, când s-a retras a declarat singur că a fost „înfrânt de servicii“. Victoriile lui Băsescu au fost puse, mai mult sau mai puțin, tot în seama acestora, susțineau și ele, nu-i așa, reforma cerută de americani,NATO și Uniunea Europeană. În ultimii zece ani, PSD a indus sentimentul, transformat pentru mulți în certitudine cu ajutorul propagandei, că Băsescu e stăpânul absolut al serviciilor secrete. Băsescu însuși a întărit ideea – îi plăcea, îi dădea forță. Serviciile au crescut însă în credibilitate din cauza implicării pozitive în lupta anticorupție, a bunei colaborări cu DNA, a faptului că sunt conduse de persoane ce s-au ținut departe de politică sau măcar au lăsat impresia asta și, nu în ultimul rând, a aprecierii venite din partea partenerilor externi. Din 2012 încoace s-a dat o luptă surdă pentru controlul acestora, iar faptul că Ponta și-a asigurat propriul serviciu – faimosul „doi și un sfert“ – spune multe.
Dezvăluirea președintelui aruncă în aer totul. Se poate înțelege că serviciile, SRI și SIE, au mințit atunci când susțineau că în parlament, în politică în general, nu există ofițeri acoperiți. George Maior a afirmat în repetate rânduri acest lucru. Fostul director al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, declară acum la B1 TV: „Cât am fost director SIE (2007-2012, n.r.), niciun nume al candidaților de azi nu a trecut pe sub ochii mei“, cu toate că anul trecut spunea sibilinic că în parlament ar fi ofițeri acoperiți. Însuși Traian Băsescu susținea în februarie 2013: „Înainte de validarea parlamentarilor, înainte de prezentarea guvernului, imediat ce am aflat lista guvernului, au fost chemaţi şefii ambelor servicii care ţin direct de CSAT – SIE şi SRI – şi întrebaţi şi puşi să verifice imediat dacă există vreo incompatibilitate, asta însemnând ofiţeri acoperiţi printre miniştri sau parlamentari. Răspunsul ambelor servicii au fost «Nu»“. Băsescu a adăugat că în cazul unui răspuns afirmativ ar fi „avertizat Camera, Senatul și guvernul, pe premier“. Deducem acum indirect de la președinte că serviciile au mințit pentru că aproape toți candidații au intrat sub o formă sau alta, în perioade diferite de timp, sub regimul incompatibilităților stabilit pentru ofițerii acoperiți activi de o serie de legi din domeniu.
Una dintre întrebările de fond este de ce a lansat Traian Băsescu această bombă care, fără discuție, creează disconfort în rândul serviciilor, punându-le într-o lumină proastă, decredibilizându-le, într-un moment complicat extern și intern. Puțin probabil să nu fi realizat acest lucru tocmai el. Să fie vorba de un război, de o confruntare președinte-structuri de securitate? Declanșat de ce anume? De cazul Mircea Băsescu-Bercea Mondial? Pare prea puțin și deloc în stilul și profilul președintelui. Este o întrebare-cheie la care deocamdată nu avem răspuns. Pe de altă parte, nu este exclus ca șeful statului să-și fi asumat această luptă – pentru că luptă va fi, fiind de presupus că serviciile vor căuta să protejeze, așa cum le cere legea, identitatea ofițerului acoperit fie și pentru a nu fi complet decrediblizate -, din cauza mizei. Orice s-ar spune, posibilitatea ca viitorul președinte să fi fost sau chiar să fie, nu știm, ofițer acoperit este îngrozitoare. Aici nu este vorba de „patriotismul“ respectivului, cum spunea Victor Ponta, de inteligență, bună-credință sau devotament, ci de „dubla comandă“de care vorbea Băsescu. Nu are rost să intrăm în explicațiile acestui tip de pericol. Este de neconceput într-o democrație ca viitorul președinte să fie (astfel de relații sunt pe viață, într-o formă sau alta) ofițer acoperit. Va fi de neconceput și pentru partenerii externi, așa cum le va fi imposibil să înțeleagă cum de serviciile au permis sau chiar au acționat deliberat în acest sens.
Cu alte cuvinte, n-ar fi exclus ca pentru Băsescu miza să fi fost mai importantă decât serviciile. În această situație, nu poate fi vorba decât de acel candidat cu șanse reale: Ponta sau Iohannis. Spun asta pentru că deconspirarea oricărui candidat, chiar a unuia fără nicio șansă, din coada listei, ar declanșa același cutremur în servicii. Nu e greu de presupus că vor cădea capete și rețele. Nu cred că Traian Băsescu nu a pus corect în balanță opțiunile: serviciile sau un președinte-ofițer acoperit, motiv pentru care a lăsat a înțelege că va merge până la capăt. Astfel spus, dacă deconspirarea promisă nu-i vizează pe unul dintre primii doi clasați, tevatura nu-și are rostul, din cauza implicațiilor nefericite pentru servicii. Doar dacă Băsescu nu a urmărit exact asta.
Plecând de la această prezumție, șeful statului nu are decât varianta devoalării ofițerului acoperit. Indiferent de riscuri și de consecințele în plan personal. Nu are cum să dea înapoi, ascunzându-se în spatele unor legi. De la lansarea publică a informației, presa, juriștii și politicienii au scobit prin legile siguranței naționale, ale serviciilor secrete, prin regulamente, statute, hotărâri de guvern și Constituție descoperind articole care interzic explicit divulgarea secretelor de stat. Dar și portițe. De presupus că Traian Băsescu le-a studiat pe toate înainte de a lansa bomba. Potrivit Legii siguranței naționale, „nicio persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind securitatea naţională“. Noul Cod Penal prevede la articolul 303 că „divulgarea unor informații secrete de stat“ sau „deținerea, fără drept, în afara obligațiilor de serviciu a unui document ce conține informații secrete de stat“ se pedepsește cu închisoarea. Există și Hotărârea de Guvern 223, din mai 2013, care conține o listă exhaustivă cuprinzând categoriile de informații secrete de stat din cadrul SIE. Una peste alta, e clar că divulgarea numelui unui ofițer acoperit, activ sau retras, încalcă toate aceste prevederi, intrând sub incidența legii penale, în cazul președintelui putându-se merge până la acuzația de înaltă trădare.
O analiză făcută de judecătorul Toni Neacșu, fost membru CSM, arată însă care pot fi și portițele sau drumurile ocolitoare. „Poți divulga un ofițer al serviciilor secrete dacă acesta nu se bucură de protecția legii, respectiv dacă activează acoperit/infiltrat prin încălcarea legii. De exemplu, personalul SRI nu poate face parte din partide politice.“ Toni Neacșu merge cu exemplele mai departe, ofițerii serviciilor de informaţii nu pot fi nici parlamentari sau magistrați. Iar cadrele militare, în care intră ofițerii serviciilor, nu pot fi membri de partid. Altfel spus, dacă ofițerul acoperit activ a încălcat la rândul lui aceste legi și regulamentele interne ale serviciilor, cade sub incidența legii penale. Mai mult, poate fi eliminat din cursa prezidențială. Diferiți juriști consultați susțin că, desigur, președintele și-ar asuma un risc destul de mare divulgând o informație care este secret de stat, ca dovadă că în emisiunea de la B1 TV a vorbit de necesitatea unei hotărâri judecătorești. „Sigur, va trebui rapid o hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, serviciul nu va putea să facă publică apartenenţa sau fosta apartenenţă.“ Până acum însă, în România nu există vreun precedent în deconspirarea unor ofițeri acoperiți ai actualelor servicii secrete, deconspirările făcute prin decizii ale Tribunalului Militar referindu-se la agenți ai fostei Securități.
Traian Băsescu este deci obligat de fermitatea declarațiilor deja făcute să meargă până la capăt. Are, așa cum spunea, o „obligație“. Obligația de a împiedica ca un ofițer acoperit să devină președinte. Nu acreditez teoriile care spun că respectivul nu va fi nevoit să iasă din cursă, pentru că pe plan extern va fi o presiune imensă în acest sens, și nici la teoria că populația va fi indiferentă. Mai are obligația de a nu lăsa să planeze asupra viitorului președinte suspiciunea că ar fi ofițer acoperit dacă nu a fost. Desigur, în plan personal președintele are niște riscuri, războiul la scenă deschisă cu serviciile, acuzația de minciună, de folosire a unor informații în scopuri nu tocmai oneste, o posibilă cauză penală. Toate însă vor trece în plan secund dacă reușește să bareze drumul spre Cotroceni al unui ofițer acoperit al structurilor de securitate. În caz contrar, nu va fi acuzat decât de o biată cacealma, de politicianism crunt, de interese meschine. Un final de mandat nu tocmai glorios.
Sursa: revista22.ro
Comentariile sunt închise.