Aflu ca in ziarul polonez “Gazeta Wyborcza” a aparut in interviu al presedintelui Klaus Iohannis prefatat de o nota care sugereaza pretinsul filorusism al predecesorului sau. Este o prostie de dimensiuni cosmice. Habar nu am daca jurnalistul polonez s-a lasat prin intr-o capcana, daca este prost informat sau pur si simplu bate campii. Dar stiu cu precizie ca ultimul lucru din lume de care poate fi acuzat Traian Basescu ar fi “filo-rusismul”. As putea oferi zeci de exemple care sa probeze spusele mele, dar nu are sens sa o fac. Cei care cunosc situatia reala nu au indoieli privind optiunea categorica, ferma si irevocabila pro-NATO a lui Traian Basescu. Nu el, ci premerul penelist Calin Popescu-Tariceanu voia sa retraga trupele romane din Irak.
Niciun om politic roman nu a fost mai vicios atacat de “Vocea Rusiei”, adica “Vocea lui Putin”, decat Traian Basescu. Poate ca jurnalistul polonez l-a confundat pe fostul presedinte Basescu cu fostul presedinte Ion Iliescu, un impenitent nostalgic al bolsevismului etern. In acest caz, e nevoie de o erata. Altminteri, e vorba de o incomensurabila si incalificabila rea credinta. Partida rusa a existat si exista in Romania, dar ea il detesta si il uraste pe Traian Basescu. Mi-e teama ca dezinformarea, o specialitate kaghebista, isi cam face de cap in aceste vremuri. Cred ca dl Iohannis poate iesi din de-acum proverbiala sa tacere spre a clarifica lucrurile. Pentru ca nu este normal, nu este onest sa accepte denigrarea unui om care a luptat impotriva hegemonismului imperial rus doar pentru ca acest lucru ii poate servi si infrumuseta propria imagine. Dl Iohannis isi poate castiga propriile credite si fara minimalizarea a ceea ce-au facut altii inaintea sa. Asa ar fi drept, asa ar fi fair.
Ca unii se grabesc sa dea interviuri in care prezinta mostenirea politicii externe a lui Traian Basescu (pe care au slujit-o avand functii importante) drept un fel de haos, o improvizatie lipsita de orice viziune sau coerenta, nu ma mira. Exista intotdeauna candidati pentru pozitii oferite de o noua conducere a tarii. Cultivarea apologetica a noului lider tine de recuzita oportunista. Mai ales atunci cand se cauta consilieri. Dar dl Iohannis ar trebui sa stie ca aceia care sar rapid si fara urma de remuscari dintr-o barca intr-alta, vor parasi si barca sa atunci cand li se va parea oportun.
Update: Este adevarat ca ma leaga o veche prietenie de Adam Michnik, dar la capitolul lustratie (decomunizare) vedem lucrurile complet diferit. Iata, se pare, ca si la capitolul Romania in timpul lui Traian Basescu si, acum, al lui Klaus Iohannis. Cat priveste prietenia, semnalez ca am scris prefata cartii lui Bronislaw Wildstein aparuta in 2014 la Humanitas. Nu este un secret ca Wildstein–cu care sunt prieten–este unul dintre criticii cei mai influenti ai liniei “Gazetei Wyborcza” (GW). Sa amintesc ca intre criticii pozitiiilor lui Adam Michnik se numara si Agnieszka Kolakowska, fiica marelui filosof Lesezk Kolakowski, cea care a tradus eseurile tatalui sau in engleza (dar si cartea “Oni” a Teresei Toranska). Sa vedem daca si ce va raspunde “Gazeta” la scrisoarea europarlamentarului Siegfried Muresan. Oricum, acest sapou din GW ramane ca un document dezinformator, o proba de fals jurnalism. Pentru mine, un lucru extrem de intristator. Nu sunt singurul care observa o distanta tot mai mare intre autorul “Scrisorilor din inchisoare”, carte esentiala si pe veci admirabila a literaturii anti-totalitare, si orientarea actuala a lui Adam Michnik legata de fostii comunisti (din Polonia si nu doar de-acolo). Dar acesta este de-acum alt subiect. Este, fireste, dreptul sau inalienabil sa vada lucrurile si sa scrie cum crede de cuviiinta, dar este dureros pentru mine sa constat ca GW se preteaza la o asemenea desfigurare a adevarului. Libertatea de opinie nu exclude ci, dimpotriva, implica respectul pentru adevar. Traian Basescu nu a fost, nu este si nu cred in ruptul capului ca va fi vreodata rusofil. Este o minciuna sfruntata.
Sursa: tismaneanu.wordpress.
