Momentul Robert Turcescu de aseară a fost de o bizarerie aproape jenantă, o eliminare live de fum şi ceaţă, un joc confuz de lumini mascate.
Ce putem înţelege din acest saltul mortal cu piruetă?
Sunt trei posibilităţi:
1. O mărturisire autentică.
2. O operaţiune a unui serviciu secret.
3. Un PR stunt, o acrobaţie de marketing pentru promovarea a ceva, un soi de tease.
Să le luăm pe rând:
1. Mai întâi că, dacă e o mărturisire, ea nu e completă. Turcescu nu a spus ce a făcut, când şi cum a făcut, cine a fost afectat de ce a făcut. Minciuna în care el susţine că a trăit (cât timp, de fapt?) continuă. Ca atare, nici nu poate fi iertat, aşa cum ne cere. În acest moment, ieşirea lui seamănă mai degrabă cu o misiune, nu cu o mărturisire.
2. Operaţiunile serviciilor secrete sunt caracterizate atât de mascarea obiectivului final cât şi a elementelor constructive. E ca la scamatorii: pasa prestidigitatorului, fumul, flashurile sunt esenţiale în cadrul numărului şi sunt menite să atragă atenţia şi să mascheze gestul cu adevărat important. Noi ne uităm la batista roşie pe care o flutură scamatorul şi nu vedem cum e băgat iepurele-n joben.
Ce nu ştim acum este dacă Turcescu este complice sau victimă în această posibilă operaţiune.
Dacă e victimă, înseamnă că unul dintre servicii – sau o facţiune a unuia – joacă la rupere şi elimină pioni de pe tablă. Interesant că au fost mai multe întâmplări în ultima vreme care au vizat diferite piese dintr-o singură parte: Bădin, Burci, acum Turcescu. Dacă e vorba de o facţiune care a devenit necontrolabilă şi a ajuns până la expunerea unor agenţi secreţi, atunci situaţia este foarte gravă şi de natură să afecteze credibilitatea şi operativitatea serviciilor româneşti – inclusiv internaţională.
Dacă e complice, înseamnă, din nou, că un serviciu sau o parte a unui serviciu încalcă flagrant legea – fie prin expunerea unui agent, fie prin încercarea de influenţare directă a vieţii publice.
Trebuie luat în calcul şi contextul în care s-a produs bizareria: toată lumea aştepta ca Traian Băsescu să spună cine este agentul sub acoperire din politică dar, ce să vezi, s-a auto-deconspirat chiar propriul lui megafon. Mai ţineţi minte ce teasing făcea Turcescu pe Twitter şi FB la marile şi iminentele dezvăluiri ce urmau să schimbe totalmente viaţa politică?
Tic-tac, tic-tac…
— Robert Turcescu (@turcescu) September 16, 2014
Să fi fost şantajat Robert Turcescu? Mi se pare evident că da, în vreun fel pe care nu-l ştim şi nu-l înţelegem. Nimeni nu face de bună voie ce a făcut el aseară.
Apropo, imaginea asta o mai ţineţi minte? A apărut acum o săptămână.
E aceeaşi fotografie care e folosită în “livretul militar” publicat de Turcescu pe blogul său:
…iar imaginea este, ce să vezi, un decupaj dintr-o fotografie de comunicare care poate (putea) fi găsită chiar pe blogul lui Turcescu, la secţiunea “Despre” (blogul e căzut deocamdată).
Şi cu asta, am ajuns la istoria cu “documentele” publicate de Turcescu pe blogul său. Acestea sunt pline de neconcordaţe şi sunt destul de imprecise – nu se vede pe numele cui sunt fluturaşii “de salariu”, nu se înţelege de ce e un alt CNP decât al lui Turcescu în presupusul livret, nu e clar de ce e indicată o specializare de intendenţă etc. Deci “documentele” alea sunt o tâmpenie, în sensul că nu ne pot convinge. Întrebarea este dacă pe noi trebuie să ne convingă sau ele reprezintă un semnal pentru altcineva, poate chiar pentru Turcescu (şi nu, nu este CNP-ul misteriosului candidat acoperit, pentru că nici unul dintre candidaţi nu e născut în 1975, cum arată indicativul de an din CNP).
3. Nu puţini cred că toată afacerea e un soi de PR stunt, un trolling major. Dacă e, nu cred că-i unul în beneficiul lui, ci al altcuiva – un actor important – şi nu cred că Turcescu face jocul de bunăvoie, că nu are decât de pierdut. Iar asta ne reîntoarce la tema operaţiunii mascate.
Oricum ar fi, campanie electorală mai murdară n-am văzut.
Analiză publicată de jurnalistul Vlad Petreanu pe blogul: petreanu.ro
Comentariile sunt închise.