Draga și iubita mea Românie! Nu știu unde și în ce situație te va prinde scrisoarea mea. Vei fi în cod roșu de ninsori, poate într-o nouă încercare de a intra în spațiul Schengen sau pur și simplu prinsă în altă criză a refugiaților. Sper însă că ești bine. Află, dragă și iubita mea Românie, că îți scrie un fiu al tău, Vitalie. Nu am un nume prea românesc. Știu. Dar crede-mă, sunt român. Respir românește prin fiecare por al meu. În copilărie mi-a fost dor de tine, iubită Românie. Mi-a fost dor de limba ta, de cărțile tale. Prețuiești ceva cu adevărat doar când îl pierzi. Eu, noi, cei din dreapta Prutului te pierdusem, draga mea Românie. Cum? Am fost dați rușilor fără să fi fost întrebați, fără să ni se ceară părerea. Am fost tranzacționați ca niște suflete moarte, din celebra carte a celebrului rus. De aceea am un nume rusesc. Am trăit într-un spațiu românesc pe care l-ai dat rușilor, iubita mea Patrie.
Știu, draga mea Românie, știu că ai suferit. Știu că te-ai despărțit de noi, de copiii tăi pentru a-i salva pe ceilalți. Știu asta. Presupun că a fost o alegere dificilă. Cu toate acestea mă doare, iubită Românie. În acel an 1940 cineva a decis că mă voi naște român, dar în altă țară. Că voi fi prigonit pentru că îmi vorbesc limba. Dragă Românie, a durut. Doare și astăzi. Nu sunt singurul care se întreabă, iubită Patrie, dacă ai făcut totul pentru a nu ne abandona în brațele străinului? Având exemplul Finlandei, care a luptat cu uriașul colos roșu, dar nu s-a predat, m-am întrebat tot timpul dacă exista vreo soluție și pentru noi, cei care am fost abandonați… Căci da, dragă Românie, noi ne-am simțit abandonați. Știm că abandonul a fost de nevoie. Iar eu te-am iertat, iubită Românie. Nu îți pot purta pică. Din păcate, nu toți românii din Republica Moldova sunt ca mine. Mulți și-au otrăvit atât de tare sufletele că nu se mai consideră români. Abandonul a fost un șoc prea mare pentru ei. Au cedat. Dar asta este altă poveste, iubită Românie.
Zilele acestea, dragă mea Românie, se întâmplă să fim din nou abandonați de Tine. În statul acesta creat artificial au venit de câțiva ani la putere niște băieți care ne-au promis marea și sarea, Europa și Integrarea. Nu au făcut decât să fure, dragă Românie. Și știi cât au furat? Mult, foarte mult. Atât de mult că nu mai putem să ne plătim salariile, pensiile. Și nu doar au furat. Acești oameni ne-au transformat în sclavii lor. Ei controlează toate instituțiile, ei ne pot pune la închisoare oricând doresc, ei ne pot distruge economic, iar noi nu avem ce să le facem. Statul creat artificial are acum instituții în disoluție. Într-un stat artificial avem acum instituții artificiale ce funcționează doar pentru ei, oligarhii.
Ei bine, în fața acestor hoți atât de nerușinați ne-am unit. Toți. De data asta pentru noi, cei care respirăm românește nu a mai contat că protestatarul de lângă este un rus sau un filorus. Ceea ce era imposibil ieri – să vezi într-o piață suflet de român protestând lângă suflet filorus – astăzi este o realitate. Știi cât ne doare alăturarea asta, draga noastră Românie? Totuși, suflul rece al corupției ne-a făcut să nu ne pese că se vorbește rusește lângă noi, că se strigă Pobeda la un loc cu Victorie. Cetățenii Republicii Moldova au ales să nu se certe pe motive geopolitice și să dea jos acest guvern corupt. Numai că SUA și Europa au decis altfel. Din punctul lor de vedere guvernul corupt este un garant al stabilității. Noi știm că oligarhii nu sunt nici pro europeni, nici pro români, nici stabili. Ei sunt doar pro buzunarul lor. Acum le convine să joace cu occidentul. Dar mâine vor întoarce armele și îi vor lăsa pe toți cu buzele umflate. Vor merge cu rușii. Acești pro europeni retransmit în timp ce îți vorbesc, dragă Românie, televiziuni rusești cu duiumul. Cum crezi? Cât de pro europeni o fi? Dacă banii pe care i-au furat oligarhii și continuă să-i fure s-au dus în Rusia, cum crezi, cât de pro europeni sunt?
Dragă Românie, vrem să ne fii aproape. Știm că Europa și SUA ți-au spus ce este ”mai bine pentru noi”. Știm că tu ai luat decizia să susții guvernul oligarh. Numai că asta nu este decizia ta. Vrei să ne abandonezi din nou pentru că așa o impune situația internațională. Înțelegem că pericolul rusesc te face să ne abandonezi în brațele oligarhilor așa cum ne-ai abandonat în 1940 în brațele comuniștilor. Înțelegem că pericolul rusesc există. Dar, dragă Românie, ne simțim așa de abandonați și de triști. Mă întreabă români buni de la Chișinău de ce s-a întors România cu spatele la ei și nu știu ce să le spun. Oamenii nu înțeleg de ce ne abandonezi. Ba mai mult, îi și cerți că nu înțeleg. Vrei să spui că ni se face un bine? Că oligarhii vor face reforme? Greșit, dragă Românie.
Disperarea este uriașă la Chișinău. Ca în 1940 oamenii nu pricep de ce au fost trădați. Pentru că da, oamenii se simt trădați. Iar ei nu cer prea mult, dragă Românie. Ei nu vor decât să fie ascultați de tine. Te rog, iubită Românie, barem nu-i susține pe oligarhi. Nu trebuie să-i condamni, dar nici să-i susții. Dacă vrei, vino să fii garantul unor negocieri transparente între opoziție și puterea coruptă. Noi avem încredere în tine. Dar dacă ne lași încă o dată în brațele unor dușmani, dezamăgirea va fi până la cer. Dragă Românie, știm că SUA și UE se gândesc la noi ca la stat. Că ei judecă rece. Dar ție îți pasă de oameni în primul rând. Nu ne abandona ca în 1940, te rugăm! Mai ales că pentru tine situația nu este la fel disperată ca atunci.
Cu iubire eternă, al tău fiu, românul Vitalie Cojocari!
Sursa: cojocari.ro
