Unificarea stângii, deocamdată

Intr-un editorial scris pentru Deutsche Welle, jurnalistul Horatiu Pepine face o analiza politica asupra ultimelor evenimente din USL. “PNL rămâne PNL, dar fără centrul de până acum. Dacă erau la rândul lor orientaţi către colegii de alianţă, liberalii vor fi nevoiţi de aici înainte să se replieze şi ei pe sine.”

Constituirea unei alianţe a stângii şi noua poziţionare a liberalilor vor antrena, încetul cu încetul, o mişcare de secesiune, una inevitabilă, deşi nu se poate anticipa când se va produce.

Până acum şi PNL şi PSD au profitat prin contaminare de bunăvoinţa şi simpatia reciprocă a alegătorilor din tabăra cealaltă. De aici înainte se pare că acest lucru nu mai e posibil. Constituirea alianţei electorale USD, care reuneşte PSD, UNPR şi PC este de fapt o unificare a stângii. La reuniunea la care a fost lansată noua alianţă electorală a fost invitat şi Sorin Oprescu ca semn că toate resursele stângii, rătăcite pe diferite căi în ultimii ani, au fost readuse sub aceeaşi umbrelă. Victor Ponta a repetat că semnificaţia alianţei este unitatea şi s-a declarat mândru că a reuşit ”să aducă înapoi toţi oamenii valoroşi ca Oprescu, Piedone, Onţanu, Oprea” şi care nu sunt, după cum observăm, decât foşti militanţi ai PSD din trecut. Militanţii PC au fost desigur şi ei primiţi în locul în care existaseră în trecut, înainte de intrarea lor în guvernul dreptei în 2005. Victor Ponta şi-a propus aşadar să reconstituie PSD-ul aşa cum era el în epoca Iliescu, împreună cu alianţele sale.

Această mişcare politică schimbă complet accentele. Dacă până acum aveam un PSD orientat către liberali, de aici înainte vom asista la un PSD tot mai mult centrat pe sine şi regrupat în fostul său areal.

PNL rămâne PNL, dar fără centrul de până acum. Dacă erau la rândul lor orientaţi către colegii de alianţă, liberalii vor fi nevoiţi de aici înainte să se replieze şi ei pe sine. Totuşi situaţia nu e simetrică. Victor Ponta a spus că USD reprezintă, faţă de USL, 3 partide din 4 şi 2 litere din 3, dar că va reprezenta integral mesajele politice ale USL. E un fel de confiscare simbolică a întregii alianţe. De aici înainte PNL nu prea are de ales: va trebui să lucreze insistent la reconstituirea imaginii unui veritabil partid de dreapta, va fi nevoit să se disocieze tot mai mult de PSD, va fi obligat să-şi afirme chiar cu o anumită ostentaţie identitatea sau să o reinventeze.

Ce-i drept în planul politicilor reale nu s-a întâmplat mare lucru pe scena politică românească de la căderea guvernului Boc şi până astăzi. Lăsând la o parte fractura simbolică dramatică care s-a produs în societate, sub aspectul politicilor economice şi sociale există mai curând o mare continuitate. FMI a continuat să ofere consiliere, iar actorii politici importanţi au adoptat practic unanim cea mai mare parte a măsurilor guvernamentale. Preşedintele Băsescu a aprobat explicit politicile guvernului Ponta din primul an de guvernare, disensiunile mai recente legate de privatizarea CFR Marfă sau de acciza de 7 eurocenţi fiind mai curând un fel de a ţine trează atenţia aderenţilor. În acest context PNL a putut coabita cu uşurinţă cu PSD, căci nu a existat nicio mare dispută legată de politicile guvernamentale. Subiectul subvenţionării creditelor este poate primul care iscă puţină controversă şi care riscă totodată să dezgheţe sensibilităţile politice adormite. Nu e deloc întâmplător că Victor Ponta se întreba dacă mai e astăzi vreo diferenţă între stânga şi dreapta.

Dar dacă Victor Ponta îşi doreşte ca sensibilităţile politice să rămână în starea aceasta de amestec indistinct, Crin Antonescu este tot mai interesat să încurajeze diferenţierile. Asta va antrena, încetul cu încetul, o mişcare de secesiune, una inevitabilă, deşi nu se poate anticipa când se va produce. Poate e prematur să vorbim de ruperea USL înainte de alegerile prezidenţiale, căci există încă o mare inerţie, nevăzută, a campaniei politice anti-Băsescu, care ţine laolaltă nu atât partidele, mai versatile şi mai dinamice, cât pe alegătorii înşişi. Ruperea USL înainte de prezidenţiale este totuşi posibilă aşa cum destule indicii şi chiar declaraţii deschise dau de înţeles, dar ruptura, dacă se va produce, va fi nu în virtutea, ci în pofida propriului electorat, care nu şi-a consumat încă sentimentul politic constitutiv.

Articol publicat de Deutsche Welle Romania