Un Preşedinte pentru neliniştea noastră

Iliescu a fost ales pentru zâmbetul perfid cu care l-a înlocuit pe Ceauşescu. Constantinescu, pentu o schimbare ratată. Băsescu, pentru puterea comandantului de a răzbi prin furtună. Iohannis, nu pentru el însuşi, ci pentru speranţa lucrului bine făcut, început cu temelia.

Cu toţii, până la Iohannis, au beneficiat de o perioadă de graţie. El nu o are şi e mai bine aşa, ţinând cont de vremurile pe care le traversăm. Cei care l-au votat, nu pentru că ar fi fost candidatul ideal, ori covărşitor de convingător, pretind fiecare în parte un raport cinstit între aşteptări şi promisiuni.

La prima vedere, după euforia generală a victoriei, Preşedintele face gafe în cascadă, iritând electoratul care l-a trimis la Cotroceni.

Mai întâi doamna Tatiana Bran – Dicu, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, se plânge de condiţiile pe care le oferă Cotroceniul. Poate doamna nu ştie că Admistratia Prezidenţială şi-a asumat austeritatea la care au fost supuşi toţi românii, spre deosebire de Parlament unde mănânci la preţ redus până la indigestie. Doamna nu ştie probabil nici că Administraţia Prezidenţială este un obiectiv militarizat în care fiecare sticlă de apă adusă de SPP-ist este verificată anterior.

Nu eşti în Piaţă la Obor, unde orice chioşcar îşi poate întinde pe tarabă produsele nestingherit. Şi poate că încă nu a înţeles că informările destinate presei şi, evident electoratului, se fac instituţional pe site-ul Administraţiei şi nu pe reţelele de socializare. Şi dacă tot suntem la capitolul “condiţii oferite la Cotroceni” mă întreb dacă doamna în cauza are cunoştinţă de faptul că nu există o aeronava prezidenţială şi că fostul Preşedinte zbura regulat în delegaţii cu un avion de linie.

Până acum domnul Iohannis n-a avut nicio reacţie. A numit, însă, consilieri mai mult sau mai puţin controversaţi. Dan Mihalache, contestat intens de alegătorii Preşedintelui, a devenit totuşi şeful Cancelariei Prezidenţiale.

Preşedintele a intervenit în alegerea şefului PNL din poziţia de şef de stat, fapt pentru care Traian Băsescu ar fi fost ars pe rug în piaţa publică.

Au urmat gafele repetate, la propunerea vicepremierului / naşului lui Ponta, Gabriel Oprea, de a decora cu cele mai importante distincţii ale ţării nişte ofiţeri cel puţin dubioşi.

Aflăm, însă, din jurnalul Elenei Udrea, că şefii SRI au dus bătălii separate: un blat Ponta – Udrea – Maior şi un altul Iohannis – Coldea – Hellvig, dacă dăm crezare fostului lider PMP. Fiind în pragul puşcăriei, cred că nu mai are nimic de pierdut.

Există o frază foarte importantă în denunţul făcut de Elena Udrea, la DNA, în privinţa alegerii viitorilor şefi de servicii secrete: “Cel care este artizanul planului se numeşte Florian Coldea, general SRI, până zilele trecute adjunctul lui Gerge Maior, care a demisionat la cererea lui Iohannis. Desigur, orice Preşedinte îşi alege şefii serviciilor cu care vrea să lucreze, doar că de data aceasta va decide Florian Coldea şi nu Iohannis cine o să vină (n.red. la SRI )”.

Şi bomba explodează după nominalizarea lui Hellvig la şefia SRI. Traian Băsescu are o reacţie virulentă, Udrea îl completează, făcând apel la jurnalul pe care i l-a încredinţat lui Ion Cristoiu: “Îl felicit pe Dan Voiculescu – nu credeam că, în puşcărie fiind, va putea să-şi numească propriul om în fruntea principalului serviciu de informaţii din România. Îl rog pe domnul Ion Cristoiu să facă publice însemnările din jurnalul meu referitoare la Hellvig şi Coldea că să vedeţi că lucrurile se întâmplă exact aşa cum am spus eu că se vor întâmpla încă din noiembrie”.

La solicitarea lui Radu Moraru , Ion Cristoiu devoalează pasajul din jurnal la care se referea Elena Udrea: „La un moment dat aflând că la sediul SRI din Băneasa se duc Eduard Hellvig şi Petrache de la Ilfov, la Coldea, să se pună de acord pe diverse lucruri legate de Iohannis şi că aceştia spuseseră că i-a asigurat Coldea că nu va fi declarat incompatibil până la alegeri Iohannis, m-am dus să-i spun lui Maior că se lucrează împotriva lui Ponta cu aceste metode.”

Dacă Elena Udrea a spus adevărul, atunci asistăm la cea mai gravă interferenţă a serviciilor secrete în procesul democratic. Şi de-o parte şi de alta.

În cazul în care denunţul Elenei Udrea se va proba, atunci va fi clar că generalul Coldea a trădat “cooperativa” şi l-a impus pe Hellvig în fruntea SRI. Însă, mai grav ar fi faptul că SRI s-a implicat în amânarea judecării la Curtea Supremă a incompatibilităţii lui Klaus Iohannis, până după alegeri.

Culmea este că şi Hellvig a scăpat de un proces de incompatibilitate tot în decembrie, după alegerile prezidenţiale.

Să fie doar nişte coincidenţe?