Un președinte bun nu se poate construi prin vecinătăți dubioase

Scriitoarea Daniela Rațiu mi-a luat un interviu pe teme politice acum două săptămâni, pentru Timișoara Express. Cum situația nu s-a schimbat absolut deloc, îl republic, cu acordul ei, aici.

Păstrez titlul dat interviulului de redacția publicației timișorene. Fiindcă l-am găsit, și acum două săptămâni, și azi, valabil.

Daniela Rațiu: Provenim amândoi din zona literară unde există un fel de reținere față de implicarea politică care e privită ca un handicap, un no man`s land. Textul politic e considerat o formă subliterară, o pierdere de timp. Așa să fie?

Radu Vancu: Într-adevăr, există prejudecata asta. Eu însumi am practicat-o multă vreme – am crezut mereu c-o să fiu un scriitor egocentrat, aproape egomaniacal, atent doar la temele & obsesiile mele. Însă ce s-a întâmplat începând cu mai 2012 a fost atât de dement, încât m-am trezit scriind, aproape malgré moi-même, texte de reacţie la isteria politică. Ştiu bine că nu sunt texte pe care să le pot aduna în cărţi, şi nici nu le contabilizez la „scrisul serios”; dar mai ştiu că nu mi-aş mai putea lua scrisul în serios dacă n-ar fi ele.
Daniela Rațiu: Am fost pe baricade în timpul campaniei electorale și nu doar, fie în stradă, fie în scris sau pe rețelele de socializare. Un deznodământ pe care mulți nu îl credeau posibil: victoria lui Iohannis și înfrângerea PSD-ului care a avut totul la îndemână. Poate fi citit acest rezultat drept un test de maturitate democratică pe care l-au dat românii?

Radu Vancu: Da, eu cel puţin aşa l-am citit. Sigur, în primă instanţă, rezultatul din 16 noiembrie e efectul spaimei de PSD. Însă spaima aceasta însăşi e un efect al unei maturizări a psiheei politice naţionale. Românii au înţeles, într-o majoritate zdrobitoare, ce înseamnă PSD-ul, cu tot tabloul clinic de simptome asociat acestui partid. Şi au refuzat să se lase virusaţi de acest partid. Reacţia lor e aproape similară cu aceea a unui organism care şi-a înţeles boala & a depăşit-o.

Daniela Rațiu: Cu toată unda de șoc politic efect al alegerilor din 16 noiembrie, clasa politică pare că se repliază și se întoarce la ceea ce știe să facă cel mai bine: totul împotriva interesului național și pentru interesul personal. Deși au respins, spre exemplu, proiectul amnistiei și grațierii, nu același lucru s-a întâmplat cu votul prin corespondență care nu a trecut. Nu au învățat nimic din lecția usturătoare a lui 16 noiembrie?

Radu Vancu: Acum, nu trebuie să fim naivi – 16 noiembrie nu poate fi pentru clasa politică un drum al Damascului, un punct de inflexiune morală categorică & generală. Ca și noi, electorii, clasa politică e eterogenă; vor înțelege ce e de înțeles din 16 noiembrie numai politicienii cu adevărat inteligenți & cu nervul moral încă reactiv. Ei, însă, sunt în mod fatal o minoritate; iar rolul nostru e să-i identificăm & să-i sprijinim, pentru ca împreună să formăm masa critică necesară reformismului. Pe scurt, 16 noiembrie nu a însemnat o responsabilizare subită a clasei politice – ci a arătat că, dacă punem suficientă presiune pe ea, clasa politică se comportă responsabil. E datoria noastră să punem mereu presiune – asta e lecția reală a lui 16 noiembrie.
Daniela Rațiu: Ești ceea ce s-ar putea numi un connaisseur al noului președinte ales Klaus Iohannis. Între Primăria Sibiului și Palatul Cotroceni este o mare diferență. Care crezi că sunt avantajele și dezavantajele lui Iohannis așa cum îl știi tu? Va reuși el să se ridice la nivelul așteptărilor celor care l-au votat, puțin peste șase milioane de români?

Radu Vancu: Nu sunt, totuși, un conaisseur al lui Klaus Iohannis; în orice caz, nu mai mult decât orice alt sibian. Știu că, în general, se ține de cuvânt, și că nu minte – calități rare la un politician român. Dar asta nu înseamnă că nu poate greși; prezența lui Dan Mihalache, personaj complet dubios, pe lista de consilieri, e o greșeală. Societatea civilă, a cărei atenție & încredere a pretins-o (mergând la GDS, căutându-l personal pe Andrei Pleșu etc.), l-a atenționat cu privire la Mihalache; a preferat să ignore atenționarea. Dacă Mihalache nu se va dovedi opusul a ceea ce a fost, Iohannis își va fi înstrăinat o bună parte a societății civile printr-un gest fără miză reală – în orice caz, fără altă miză decât aceea a micilor trocuri intrapartinice. Apoi, iată gestul protejatei lui Iohannis, Alina Gorghiu – a doua zi după ce a pus-o președinte de partid, s-a năpustit la Antena 3, ca să se declare solidară cu Mircea Badea la postul de televiziune care i-a umilit cel mai mult pe votanții lui Klaus Iohannis (mai ales pe aceia din diaspora). Sigur, Iohannis nu răspunde de perlele scoase de doamna Gorghiu în acea emisiune; dar nu e mai puțin adevărat că el a numit-o președinte de partid – nu știa pe cine numește? Și ce nivel al inteligenței politice & morale are protejata lui? E, oricare ar fi răspunsul, încă o notă proastă pentru începutul lui mandat. În fine, îl aud chiar acum pe dl Iohannis declarând, în discursul oficial, că-și dorește ca, la finalul mandatului său, corupția să nu mai fie pe agenda publică. O frază foarte bizară; sper ca asta să nu însemne diminuarea anticorupției – fiindcă, de fapt, corupția dispare cu adevărat de pe agenda publică numai atunci când anticorupția este necontenit prezentă pe aceeași agendă. Sper să mă înșel eu, și toate semnele astea de întrebare să se dovedească nefondate.

Daniela Rațiu: PNL și-a ales o nouă conducere, după 16 noiembrie, în PSD au început să miște plăcile tectonice, premierul face apel la intelectualii de stânga, nu se mai aude nimic de liberal-reformiștii lui Tăriceanu sau de pepedediști. UDMR nu pare a o duce foarte bine. PMP pare intrat în adormire, în așteptarea unui cuvânt/plan de la Traian Băsescu. Ar fi un moment foarte bun pentru partide pentru a se reforma cu adevărat. Crezi că o vor face?

Radu Vancu: O vor face numai dacă noi vom continua să punem presiune pe ele. În toate partidele existente azi, tentația restaurației e mai puternică decât tendința reformistă. Numai un eventual partid al Monicăi Macovei ar fi în mod natural reformist; celelalte sunt, toate, reformabile doar împotriva propriei lor voințe. Dacă nu le vom obliga s-o facă, nici unul n-o va face de la sine. Iată exemplul Alinei Gorghiu, dat mai sus: tot ce a spus la Antena 3 era expresia nostalgiei după USL. Sunt convins că doamna Gorghiu se simte mai bine alături de Victor Ponta decât de Vasile Blaga. Fără o puternică presiune a noastră, orice derapaj & orice nouă alianță monstruoasă e posibilă.
Daniela Rațiu: Rusia pare că se simte tot mai rău, economic vorbind. După ieșirile triumfalist-amenințătoare din acest an, după Ucraina și Crimeea, Rusia pare că a obosit. Rubla nu se simte bine. Va deveni Putin mai realist?

Radu Vancu: Putin nu mai poate deveni realist. În bovarismul lui politic, el are un delir de grandoare & se identifică cu Stalin; lipsa lui de anvergură (infantilismul lui, de fapt) s-a demonstrat însă repede – confruntat chiar și cu o Europă slabă, lipsită de politicieni reali (cu excepția Angelei Merkel), e pus cu botul pe labe în mai puțin de un an. Rusia a pierdut, în câteva luni, ca urmare a sancțiunilor economice, cam 150 de miliarde de euro, proiectul South Stream e oale și ulcele, banca centrală a Rusiei a crescut dobânda de referință de la 10 la 17 procente – iar acum cel care se visa avatarul lui Stalin cerșește iertarea Europei. Dacă ar avea vreo secundă de realism, Putin ar demisiona, obținând astfel clemența Europei pentru Rusia & anularea sancțiunilor. Faptul că n-o face arată că speră încă într-un damage control & într-o recuperare a forțelor pentru un viitor asalt. Care va fi, însă, lipsit de orice șanse reale.

Daniela Rațiu: Anul 2014 s-a desfășurat sub semnul marilor arestări, marilor afaceri de corupție care au relevat rețele transpartinice și judiciare care merg până la cel mai înalt nivel. Concluzia ar fi că, după 25 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 sau ce o fi fost ea, au consolidat nu democrația ci corupția?

Radu Vancu: Da, corupția e evident transpartinică; nu există partid în care easă nu fi construit rețele subterane. Ceea ce diferă e gradul de infiltrare; iar PSD e corpul însuși al caracatiței, sistemul nervos central de unde corupția activează & se activează. De asta PSD trebuie să dispară; până nu e eliminat SNC-ul caracatiței, ea va continua să ne înfășoare în tentaculele ei mereu înmulțite. Dacă în cei cinci ani de mandat ai lui Iohannis DNA-ul va continua să funcționeze la fel de eficient ca în ultimul mandat al lui Băsescu, atunci PSD-ul va sucomba prin forța naturală acolo unde îi e locul: la închisoare.
Daniela Rațiu: Ce sfat i-ai da lui Traian Băsescu dacă te-ai afla în fața lui, așa la o discuție pe bune, într-un Sibiu care așteaptă Sărbătorile de Iarnă? Dar lui Klaus Iohannis, noul președinte ales?

Radu Vancu: Lui Traian Băsescu i-aș spune să nu mai lase temperamentul să-i devină o limită a inteligenței, așa cum s-a întâmplat de câteva ori. Iar lui Klaus Iohannis i-aș spune că un președinte bun nu se poate construi prin vecinătăți dubioase.

Daniela Rațiu: Golul ideologic al ultimilor 25 de ani nu pare că va fi umplut cu o dreaptă și o stângă moderne, coerente, deși societatea românească are nevoie de ideologii clare care să se reflecte în politici sociale. Mereu guvernări haotice, incoerente, incapabile să răspundă necesităților societății românești. Crezi că ultimele mișcări, începând cu mișcările de stradă precum Uniți Salvăm, dreapta zdrențuită, stânga care a pierdut răsunător Cotroceniul și care, deși are puterea, nu a reușit să spele fața roșie a PSD-ului, toate acestea vor aduce clarificări ideologice și planuri care să scoată din noroi stânga și dreapta?

Radu Vancu: Așa cum spuneam mai sus, clarificările ideologice & morale ale partidelor nu se vor produce decât dacă vom continua noi să punem presiune pe ele. Responsabilitatea e, de fapt, la noi, nu la ei. Sau mai ales la noi. Am putut cu toții vedea cum arată o clasă politică speriată de reacția străzii: în prima săptămână după alegeri s-a făcut mai multă reformă în Parlament decât în tot anul anterior. Dacă vrem ca asta să devină obișnuință, atunci trebuie ca presiunea noastră să devină obișnuință. Testul major acum îl dăm noi, nu ei. Iar dacă le permitem să redevină ce-au fost, noi suntem în primul rând de vină. Dar convingerea mea, văzând tânăra generație, al cărei nerv etic & politic e mai reactiv decât al oricărei generații post-decembriste anterioare, e că strada va rămâne activă. Iar restaurația, până la urmă, nu se va produce.

Daniela Raţiu este jurnalist freelancer, publicist Vocile Dreptei Evenimentul Zilei, scriitor.

sursa: contributors.ro