Ca mulți alți medici români, Ioana Iftimie Năstase a părăsit România și a ales să profeseze, după ani de studii și practică, într-un spital din Marea Britanie. Ea explică acum ce a determinat-o să facă acest pas și de ce mulți dintre medicii tineri din România aleg să plece în străinătate. Vina, spune Ioana Iftimie Năstase, aparține sistemului!
Ea a publicat pe pagina personală de Facebook un mesaj dur despre sistemul de sănătate românesc şi despre motivele care îi determină pe tinerii medici să aleagă să profeseze în afara ţării, scrie ziarulromanesc.de.
Redăm mai jos mesajul postat de pagina sa de Facebook de către Ioana Iftimie Năstase:
”Când am intrat în rezidenţiat aveam 24 de ani şi un entuziasm şi o dorinţă de a învăţa şi de a schimba lumea care credeam că nu va dispărea niciodată. În 6 ani de rezidenţiat am învăţat că ignoranţa, prostia, lipsa de educaţie, invidia, răutatea celor din jur poate distruge cea mai arzătoare dorinţă altruistă.
În anul întâi de rezidenţiat aveam un salariu de 5 milioane vechi cu tot cu sporuri (femeia de serviciu care spăla scările în blocul unde locuiesc părinţii câştiga la fel), iar gărzi am făcut din prima săptămână, însă nu au fost plătite până în anul 5.
Când am terminat specialitatea aveam un salariu de 14 milioane cash cu gărzi cu tot. Asta în 2012. Ce făceam cu banii ăştia? Păi să mă gândesc… chiria era 11 milioane, mai erau facturile, mâncare şi restul altele normale de altfel pentru o tânără de 24 de ani.
E la mintea cocoşului că marele meu salariu nu-mi ajungea. Părinţii mei mi-au dat bani pentru chirie până am terminat rezidenţiatul şi probabil că ar fi trebuit să-mi dea în continuare dacă nu plecam din ţară. Tot ei mi-au dat bani de tratate şi atlas de anatomie şi de multe alte lucruri.
Mă uimeşte ignoranţa şi uşurinţa cu care sunt puşi la zid medicii. Mă înfurie cu câtă uşurinţă este manipulată populaţia de către nişte idioţi aflaţi la putere, care de altfel se tratează în ţări străine, şi care transformă medicii în ţap ispășitor pentru tot ce nu merge în România.
E uşor să arăţi cu degetul şi să acuzi în necunoştinţă de cauză şi să atâţi şi pe alţii. Spagă a fost şi va exista întotdeauna atât timp cât medicii şi în general tot personalul sanitar nu va avea salarii decente.
Cine dracului stă la servici şi 40 de ore, nedormit sau dormind pe vreo masă, să opereze noaptea, să fie înjurat de un deştept băut care vine la 3 noaptea că şi-a amintit că are un furuncul la fund şi atâta respect are pentru medic că vine şi nespălat (dacă s-ar fi întâlnit cu prietenă/prietenul s-ar fi spălat cu siguranţă, dar la doctor ce nevoie e de săpun?) şi apoi cine îl vede nu e doctor, e rezident… un soi de paria aşa cu nişte studii puţin mai „deştepte” decât unu-altul de pe stradă.
Am auzit fraza asta de nenumărate ori. Am văzut că cineva comenta că de ce am avea nevoie de salarii mai mari că mâncăm 3 mese la spital. Să lămuresc problema în cazul în care geniul sau geniile care gândesc asta citesc comentariul meu. Rezidenţii nu au dreptul la masă până când nu au gardă plătită, adică până în anul 5. Până atunci, 5 ani de zile rezidenţii trăiesc cu aer comprimat. După ce au gărzi plătite primesc 3 mese într-adevăr doar atunci când sunt de gardă, în rest nu, şi acelaşi lucru se aplică şi pentru medicii specialişti, primari, profesori şi ce mai vreţi voi. Dacă vor să mănânce la spital în afara gărzilor plătesc la cantină. Şi mâncarea nu include icre negre, sincer.
De obicei e sărbătoare dacă există şi crenvurști şi ou la micul dejun. Să revin la întrebarea retorică de mai sus. Cine dracului vine de acasă în puterea nopţii să opereze un pacient dacă este nevoie? Cine stă peste program, ore multe, trăieşte în spital practic? Concediu??? Nu am avut cuvântul asta în vocabular cât am fost în România. Casă?? Ce glumă… cu ce? Copii?? Cine să-i crească şi cu ce? Revelioane, petreceri?
Da, de gardă la spital, în 9-10 ani de zile de când practic ca medic am avut un singur revelion petrecut alături de familie. În România se face scandal la uşa camerei de gardă dacă se aşteaptă puţin mai mult de o oră. În Anglia timpul mediu de aşteptare este de 6 ore dar de obicei se stă 8. Şi lumea nu mai face gât.
În România se pleacă de la camera de gardă cu o groază de investigaţii făcute pe loc, în Anglia te trimite în policlinică şi nimeni nu comentează. E chiar revoltător dacă românul nu pleacă „cu ceva la mână” de la camera de gardă, chiar dacă a fost numai pentru un hemoroid.
Respectul românilor pentru sistemul medical este infim, pentru medici aproape că nu există, ca dovadă că marea majoritate vin ca la bar, nespălaţi, beţi, dar cu pretenţii cât casa. Lipsa de educaţie, manipularea în masă, ignoranţa au adus România unde este azi. De ce sunt puşi la zid medicii şi arătaţi cu degetul ca fiind oaia neagră, cei mai corupţi şi mai josnici că acceptă „spagă”? Ca să fac o analogie… cineva m-a întrebat de ce un medic ia bani de la cineva despre care ştie că are cancer că oricum nu-l mai salvează.
Nu ştiu ce să răspund la întrebarea asta dar întreb şi eu la rândul meu: de ce un popă ia banii la înmormântare, că nu-l mai învie pe cel dus dintre noi, de ce un senator sau un deputat ia bani de la oameni simpli în schimbul unor promisiuni pe care ştie că nu le va respecta niciodată? Şi totuşi omul de rând găseşte mult mai uşor vina în cazul medicului.
De ce am ales să plec din ţară? Pentru că nu puteam lucra pe principiul din rahat bici şi să şi pocnească, pentru că nu îmi ajungeau banii, pentru că nu-mi convenea ideea că nu am un venit decent decât dacă mai pică şi câte ceva pe lângă salariu, inconstant însă, pentru că îmi era ruşine de părinţi să le cer bani lunar pentru chirie.
În Anglia nu umblă câini cu covrigi în coadă şi se munceşte infernal de mult, sunt departe de familie şi de prieteni şi jur că de multe ori îmi este dor şi de praful de pe străzile pline de gropi din Bucureşti. Mă gândesc să mă întorc la un moment dat în ţară însă invariabil primesc acelaşi răspuns: la ce să te întorci?
Stimaţi ziarişti, stimaţi pacienţi şi oameni simpli, încercaţi să înţelegeţi că nu există nici o plăcere în a lucra în folosul comunităţii, pe bani puţini, fără a avea demnitate, huliţi, nerespectaţi, departe de familie, în permanenţă forţaţi să facem sacrificii, nedormiţi, hăituiţi. Medicii români sunt foarte apreciaţi şi bine-văzuţi în străinătate, numai în ţara lor nu. Trist!
Chiar nu înţelege nimeni că vor pleca toţi medicii şi românii rămăşi în ţara vor fi trataţi cu frunze de varză ca în evul mediu de vrăjitoarea din sat? Dacă mă voi mai întoarce în ţară, nu îmi voi lăsa copiii să urmeze medicina. Nu merită să munceşti atât de mult şi să ai un salariu de mizerie şi să accepţi de nevoie bani de la un şmecheraş care te filmează cu telefonul mobil şi apoi se duce fericit „să te dea în gât” la DNA. Dar le doresc tuturor celor care judecă medicii ca toţi urmaşii lor să meargă la medicină, să devină medici în România şi să fie forţaţi să practice în România. Şi atunci să vedem cât de mult le surâde ideea să îi întreţină până la 40 de ani, dacă nu chiar toată viaţa în noul sistem medical „șpagă-less”. Un blestem modern!”
