Ultimii ani au marcat o amplificare a luptei pentru adevărul istoric între susținătorii tezei romanizării geto-dacilor și a originii latine a limbii române și susținătorii unei noi viziuni asupra istoriei care spune că romanizarea nu s-a produs, că geto-dacii nu au dispărut din istorie, iar limba română nu este născută din latină, relația dintre acestea fiind aceea de limbi surori cel mult, ambele provenind dintr-o limbă mai veche, fiind dezvoltări paralele ale acesteia.
Desigur că stăpânii dogmei oficiale s-au înfierbântat și au aruncat cuvinte grele în direcția contestatarilor romanizării, declarându-i impostori, agenți străini, dacopați, dacomani și altele asemănătoare.
Faptul că romanii nu au cucerit decât cel mult o treime din Dacia nord-dunăreană, că au stat foarte puțin aici, că majoritatea coloniștilor și militarilor romani nu erau latini (deci nu era cine să se ocupe de romanizare), că geto-dacii s-au războit încă 200 de ani cu romanii, după războaiele dintre Traian și Decebal, nu au fost niciodată argumente suficient de bune pentru fanaticii romanizării, care le-au pus întotdeauna la gunoi.
Peste toate, pentru a-și susține teoria mincinoasă au transformat DEX-ul într-o caricatură științifică susținând, nici mai mult nici mai puțin, că toate cuvintele din limba română sunt cuvinte de împrumut, că autohtonii români nu au reușit să conserve niciun cuvânt propriu (astăzi, chiar și puținele cuvinte despre care se spunea că sunt dacice, apar în DEX cu… etimologie necunoscută!). O astfel de nebunie nu putea fi lansată pe piață decât de părinții alogeni ai DEX-ului și nu poate fi susținută decât de orbi. A pretinde că românii nu au fost în stare să conserve niciun nume propriu pentru costumul lor popular, pentru cele mai comune obiecte din gospodărie sau pentru cele mai banale activități sedentare frizează retardul mental! Acest lucru este demolat cu ironie în cartea Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române? – scrisă de cercetătoarea Iulia Brânză Mihăileanu. Cartea este disponibilă aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html
Cu toate acestea, apologeții romanizării nu au astfel de jene logice așa că o dau înainte cu aceleași teorii.
Ei bine, în acest context, apare în ecuație un „nou jucător” în „persoana” lingviștilor străini care, la rândul lor, cu argumente științifice, contestă teoria romanizării și a originii latine a limbilor romanice. Și dacă „științificii” noștri inutili nu au fost deloc sensibili la lucrarea monumentală a lingvistului român Mihai Vinereanu (profesor la o universitate americană) – Dicționarul etimologic al limbii române, bazat pe studii de indo-europenistică, care demonstrează că un mare număr de cuvinte din limba română au un fond traco-getic și indo-european, ei bine, venirea în România a lingvistei spaniole Carme Huertas și publicarea cărții ei NU VENIM DIN LATINĂ în țara noastră, nu o să mai poată trece neobservată.
O sursă de inspirație, de argumente și dovezi științifice, această carte va deveni cu siguranță una de referință pentru români în procesul de recuperare a adevărului istoric.
Dedicând spații consistente și limbii române în contextul analizei științifice a limbilor romanice în raport cu limba latină, autoarea ajunge la concluzii uimitoare: „Limbile romanice nu vin de nicăieri. Ele erau aici. Erau graiuri locale. (…) E clar că au o aceeași origine, o limbă mamă, care NU ESTE LATINA! Latina este o soră sau mai degrabă o verișoară a limbilor romanice…”.
Așa cum spuneam în titlul acestui articol, se prefigurează o nouă controversă națională în care adepții romanizării vor fi și mai înghesuiți de argumentele și dovezile puse în joc. Noul val de lingviști occidentali, din care face parte și Carme Huertas, și-au asumat rolul curajos de a restabili adevărul istoric și de a spune lumii că limbile romanice nu vin din latină! Cu probe…
sursa: cunoastelumea.ro
