Cotidianul Evenimentul zilei a publicat scrisoarea cutremurătoare a jurnalistului Dragoş Nedelcu care se zbate între viaţă şi moarte, aşteptând un transplant de plămân, alături de alţi 25 de pacienţi din România.
Jurnalistul scrie că în ţară aparatura pentru un astfel de transplant lipseşte, deşi ar costa doar 10 milioane de euro, dar în clinici din Uniunea Europeană operaţia este nu numai posibilă ci şi cu o rată mare de supravieţuire. Totuşi, pentru a putea beneficia de acest transplant în străinătate, România trebuie să contribuie la banca de organe cu 18 plămâni viabili, numai pentru cazurile menţionate mai sus.
Citiţi mai jos scrisoarea jurnalistului care dezvăluie drama prin care trec cei 25 de români. În acest timp, statul nu face nimic.
„De ce?
Sec știrea sună cam așa: Eurotransplant, ONG olandez care administrează banca de organe în Uniunea Europeană a interzis, de la începutul anului, spitalelor din Austria și Germania care fac transplanturi de plămâni, să mai accepte pacienți români. Motivul? Pentru că nu este membră a Eurotransplant, deși românilor li se fac transplaturi de plămâni la AKH Viena și Hannovra, țara România nu a donat nici măcar un plămân la banca de organe. Iar faptul că în România lui 2016 nu se efectuează procedura transplant pulmonar ține de faptul că nu s-au investit 10 milioane de euro pentru a avea o sală de operații. 10 milioane de euro!
Aproape 25 de români aflați pe lista de transplant și acceptați deja la spitalele austriece sau germane vor muri în următoarele 12 luni. Unul a murit deja. Iar răspunsul statului român a fost că fata asta de 26 de ani s-a stins pentru că era prea mică de înălțime. Că avea 1,52. Eu nu sunt unul dintre cei care pot muri mâine, dar sunt unul dintre cei care se uită la cei trei copii ai săi și ar vrea să le spună că totul va fi bine. Pentru mulți dintre dumneavoastră e doar o statistică. Pentru Ministerul Sănătății nu e nimic. Pentru România e normal.
Ministrul Sănătății habar n-are despre ce este vorba!
Walter Klepetko e tipul de chirurg austriac în permanență grăbit. N-are timp să-ți explice nici cât mai ai de trăit dacă nu faci transplantul, nici de ce românii nu mai au loc pe lista de transplant. El spune însă că nu înțelege de ce comisia de transplant din România aprobă un dosar știind că Ministerul Sănătății nu respectă un protocol. De ce nu-l respectă ? Ei bine, aici începe aventura și calvarul bolnavului.
Când suni la București și întrebi, mai întâi te aștepți la empatie, dorința de a te ajuta, înțelegere. De fapt, astăzi, absolut toți românii sunt speriați. De la șeful comisiei de transplant până la ONG-urile care ar trebui să te apere. Le e frică să-ți răspundă la telefon, la mesaj, ministrul Sănătății habar n-are despre ce e vorba, Guvernul e la fel de aproape de tine precum podul de la Giurgiu de Istanbul. Tu le spui că mori, ei se uită la proceduri ca la codul penal. Tu îi întrebi când, ei îți cer să ai răbdare pentru că e o chestiune care trebuie făcută legal. Ca și cum plămânilor tăi le pasă de DNA, DIICOT, SRI sau Curtea de Conturi, iar prelevarea de organe e evaziune fiscală și spălare de bani. Doamna Kovesi e fericită că românii colaborează cu DNA ca să curețe societatea de corupție, dar nimeni nu vede că, astăzi, indolența și neprofesionalismul au cangrenat sistemul de stat. Și se ascund în spatele fricii aruncând vina pe ea.
„În Legea 95 scrie foarte clar că, în cazul în care în România nu se poate utiliza un organ – ceea ce ar presupune că fie nu este receptor, fie este un exces de donatori – atunci se poate pune în discuţie alocarea acestui organ către alte ţări, în condiţii legale. Asta însă presupune un acord, un parteneriat cu o instituţie, care presupune şi reciprocitate. Pentru a putea face treaba aceasta este nevoie să existe o bază legală, ceea ce în cazul transplantului de plămân, în momentul acesta nu există”. Ei bine, acesta este răspunsul dat ziarului Adevărul de către Radu Deac, președintele Agenției Naționale de Transplant.
Sub semnul aroganței fanariote
Ei bine, noi, cei 25 de români, vom muri cu zile pentru că nu există bază legală.
Și atunci noi, cei 25 de români care nu ne putem opera în România și încă 100 care așteaptă să intre pe lista activă de transplant, rămânem prinși între un ONG olandez și o aroganță fanariotă românească.
Practic, rolul Eurotransplat este acela de a rezolva problema pacienților care nu pot fi operați în propriile țări. România plătește 120.000 de euro pentru fiecare pacient admis pe lista activă de transplant.
Speriați, agitați, începem să întrebăm și în America. SUA este locul unde transplantul de plămâni e ceva banal.
On Mar 11, 2016, at 12:58 AM, Lena Wu «lywu@mednet. ucla.edu» wrote:RE:, ADRIAN MRN: 5056361
Hello Adrian,
Thank you for sending the information, we have registered you. However, as you are recommended for a possible lung transplant, please note that we will require extensive medical records so our transplant team may evaluate you. Once we receive all records and imaging, our transplant team will review and see if you are eligible. Please note that the estimated charges for lung transplant is $2.01 million. If you are accepted, we will require full estimated payment prior to scheduling.
We look forward to receiving more information from you.
Thank you
Lena Wu Sr.
International Patient Coordinator
Două milioane de dolari în SUA, pentru că România nu te lasă să faci transplantul în Austria.
„Ești cel mai sănătos bolnav pe care l-am cunoscut în cariera mea”. Doctorul oncolog din Chicago, care m-a tratat în ultimul an, zâmbește. Faptul că reușești să rămâi pozitiv se transmite la creier. Iar organismul tău luptă alături de tine. Boala e deja ceva neimportant pentru creier. Sunt convinsă că după ce faci transplantul vei urca pe Everest. Rămâi pozitiv, e lucrul care te ajută cel mai mult.
„Să cumpăr creier sau rinichi?”
18 români au primit plămâni noi de la clinica AKH din Viena. Toți au fost operați de către profesorul Klepetko. În tot acest timp, România n-a donat nici măcar un plămân pentru că nu există bază legală. Pentru Agenția Națională de Transplant e o chestiune de statistică, ceva de genul: ca să mergem mai departe trebuie să le dăm mai întâi 18 plămâni.
Eu mă simt ca la piața din Obor: să cumpăr creier sau rinichi ?
Profesorul Bogdan Miron este singurul specialist pneumofiziolog din România care suferă alături de pacienți. Mie mi-a salvat viața de două ori și de fiecare dată l-am simțit ca pe un părinte care îți oferă mângâierea promisiunii că totul va fi bine. Omul ăsta se luptă la Spitalul Marius Nasta cu cel mai potrivnic sistem de pe pământ. Oricine a trecut pe acolo bolnav sau nu, și-a dorit să plece cât mai repede. România rămâne țara cu cel mai mare număr de bolnavi tbc, iar asta se simte imediat la Marius Nasta. Și atunci cum să vorbim despre transplant în România ?
Bogdan Miron a încercat să colaboreze cu Eurotransplant. Vorbește mereu cu profesorul Klepetko. Se pare că nu e suficient. Și că suntem prea puțini ca să reprezentăm o îngrijorare.
Dar spuneți-le asta și copiilor mei!
Dragoș Nedelcu”
