Tupeul maxim al infractorului scolit

Cine nu a auzit de dosarul celor doua judecatoare corupte, maratoniste ale placerilor fine, cumparate cu bani din spaga infractorilor – precum renumitul Dinel Staicu – pe care ii „spalau” in instanta. Impricinatele au fost arestate preventiv in primavara, dupa ce procurorii anticoruptie – aia pe care Ponta ii decapiteaza acum pe motiv de basism si de dosare politice – au demonstrat in instanta ca au facut averi luand mita de la infractori periculosi.

Judecatoarele se laudau cu haine de blana de mii de euro, unele chiar nepurtate – „n-am imbracat-o niciodata…, deoarece e mare, e grea!” si se plangeau ca „desi a ajuns USL-ul la putere, pentru spaga te leaga!”.

Una dintre aceste doua individe – carora procurorii, avocatii si toti cei din angrenajul judiciar le adresau expresia defererenta „Onorata instanta” – a dat dovada maxima si halucinanta a unei nesimtiri dusa pana la extrem, care dezonoreaza inca odata magistratii.

Viorica Dinu –  ca asa o cheama pe aceasta judecatoare corupta – se simte umilita, pentru ca o persoana cu studii superioare ca ea trebuie sa stea la puscarie la un loc cu analfabetii.

Cititi si va cruciti:  „Faptul ca sunt inchisa ma umileste si nu imi ofera nicio alta forma de educare. In prezent, in Romania, penitenciarele nu sunt pregatite sa incarcereze persoane cu studii superioare. Acestea sunt amestecate cu analfabeti, cu care nu ai ce sa discuti si care nu te inteleg. Indiferent ce se intampla in viata cu un magistrat, el trebuie sa isi pastreze demnitatea. Eu mi-am pierdut aceasta demnitate dintr-o greseala sau din prea multa mila fata de oameni”.

Onorabila judecatoare – care a gresit, pentru ca e o persoana miloasa – nu s-a simtit umilita cand a negociat spaga cu infractorii, pentru ca avea ce discuta cu ei: erau persoane elevate, care cunosteau arta conversatiei in materie de mita.

Pentru aceasta individa – ca doamna nu o pot numi – am o sigura recomandare: sa studieze in puscarie o carticica mica – mititica, dar fundamentala. Constitutia Romaniei, ca despre aceasta este vorba, spune ca toti oamenii sunt egali in fata legii, deci si in puscarie. Nu scrie nicaieri ca daca ai studii superioare trebuie sa ai parte de tratament special. Asta se face la Spa, in libertate. Acest specimen – care pateaza onoarea magistratilor corecti – uita ca in puscarii sunt si batrani care au mutat un tarus pe o proprietate, si oameni care au furat o paine, si oameni care n-au dat in cap sau au jefuit, ori chiar au comis crime. Dar nefericitul care fura o paine sau muta un hotar n-are parte de clementa, pentru ca nu are bani de SPAGA.

Ii reamintesc acestei infractoare – arestata pentru coruptie – ca elita acestei tari a fost decimata in puscariile politice. Nu a contat ca erau ministri, oameni de stat, avocati, profesori, scriitori sau duhovnici. Ii mai spun ca acesti oameni straluciti – nu cu studii superioare, ci cu doctorate la Sorbona sau la alte universitati prestigioase ale lumii – nu s-au rusinat sa stea in puscarie cu analfabeti. Dimpotriva, i-au ajutat si s-au ajutat.

De curand, la Cronica de noapte, l-am avut invitat pe Vasile Iamandi (Jacques cum ii spun prietenii) – fost detinut politic, cu o viata demna de reprodus pe pelicula – care a dat o pilda extraordinara pentru cei care au urechi de auzit. Povestea, deci, Jacques Iamandi ca s-a imprietenit in inchisoare cu un taran analfabet extraordinar, de care a fost nedespartit apoi prin toate puscariile prin care a trecut. Omul fusese condamnat pentru ca s-a opus cand comunistii au venit sa-i rechizitioneze capra. Era respectuos fata de cei cu carte si-i numea „boierilor”. Deh, om simplu, fara studii. Si intr-o zi, cand toti se plangeau mai mult de foame, decat de conditiile ingrozitoare de detentie, taranul spune: „Boierilor, decat sa vorbiti de mancare,  mai bine m-ati invata sa scriu si sa citesc”. Si asta au facut. Acest om a fost salvat tot de „boieri” cand a venit vremea sa-i trimita in lagare pe categorii: intelectuali, taranisti, liberali, legionari etc. El a fost trimis cu intelectualii la Periprava, pentru ca „boierii” il invatasera sa spuna ca e contabil si putea proba, pentru ca stia sa scrie si sa citeasca. Dar si el i-a salvat mai tarziu, cand i-a venit randul.

Am avut Onoarea sa cunosc si eu – de-a lungul anilor – tarani analfabeti, ori aproape analfabeti,  in fata carora m-as inclina oricand cu smerenie si respect. Valoarea oamenilor nu se cantareste nici in studii superioare, nici in conturile grase. Se raporteaza la bogatie sufleasca, cinste, cuvant, harnicie si Credinta.

Vioricai Dinu i-as recomanda sa le invete pe femeile acelea – cu care interactioneaza in puscarie. Sa-si foloseasca cunostintele academice si superioare si sa le ajute sa inteleaga ca e bine sa respecti legea. Poate invata chiar dumneaei, care a impartit ”dreptatea” in staga si-n dreapta ani buni. Poate chiar le alfabetizeaza, daca nu au fost la scoala. Si poate mai invata ca o fapta buna cantareste mai mult decat 100 de pacate.

Un scriitor contemporan, Vasile Ghica, spune asa: „Citind inscriptiile din cimitir, constati ca pamantul nu accepta decat oameni exceptionali”. Il completez si spun: puscaria nu, cu exceptia celei politice.