Aşa cum se ştie, fiecare pasăre pe limba din interceptarea ei piere. Convins de adevărul acestei ziceri, am ajuns să cunosc bine minele de mare adîncime ale ţării. Cobor acolo ori de cîte ori vreau să spun ce cred cu adevărat despre DNA, DIICOT şi alte partide neînregistrate care stabilesc mersul democraţiei locale.
O altă metodă de protecţie presupune efortul gramatical minim. Cînd mesajul trebuie complet codificat, e de ajuns să fac acordul între subiect şi predicat.
Aţi observat că sîntem în plin scandal. Mai mult! În plină criză naţională! Ce ne facem? SRI nu mai poate intercepta tot. Rămînem cu un gol de ascultare. Of! DNA şi DIICOT se tăvăle de necaz. Le lipsesc interceptările şi palpează podeaua cu mînceca suflecată şi vena expusă. Jena şi prudenţa au dispărut măturate de furie şi interes. O orgie audio şi ORL bîntuie fără oprire. Toată lumea răcneşte fără ruşine despre dreptul şi datoria de a intercepta, despre scule, preţuri şi bugete de ascultare. E incredibil dar, în nesimţirea lor oarbă, toate aceste instituţii cer interceptări şi dotări, ca într-o controversă comercială purtată la bordel, pe tarife şi poziţii. Lipsa de pudoare şi lejeritatea discuţiei spun că viciul e atotputernic iar combatanţii se ştiu stăpînii locului.
Deodată, rosturile şi pîrghiile ţării au ieşit la suprafaţă. Celor ce repetă refrenul „Securitatea a murit!”, li se cuvine o singură replică: despre morţi ştim că sînt bine! (…)
Nu sînteţi credibili! V-aţi trezit, aşa, întîmplător, prin 2014. Pînă atunci nu era nimic de ascultat? Lucraţi prea mult în subteran, arestaţi selectiv, aţi făcut din detenţia preventivă o organizaţie de caritate forţată. Sînteţi falşi! Sînteţi un partid care controlează partide, arestează în pregătirea campaniilor electorale şi ascultă cu năvodul. Securiştii erau nişte mîrlani autentici. Voi sînteţi nişte măscărici perverşi. V-aţi pitit în spatele sloganurilor anticorupţie şi lucraţi, de acolo, după vechiul obicei. În prostia voastră ţanţoşă şi informată, credeţi că dacă aţi trecut la cusut cu aţă albă pe fond alb, nu se mai vede firul.
Caragiale e biblia noastră politică şi morală. Voi aţi extins-o cu versete şi personaje noi. Duşi sînt jandarmii lui Pristanda care te umflau pe stradă. Acum avem o dăscălime punitivă care umblă cu antemergători etici culeşi la kilogram din societatea civilă. Totul pe fundal de psalmi europeni şi cu prapurii imaculaţi ai statului de drept. Nu e aşa, doamnă Kovesi? (…)
Ca întotdeauna în situaţii de şah-mat moral, operaţiunea de bază e şantajul. Vreţi o ţară fără hoţi? Atunci, ne lăsaţi să ne facem de cap, noi şi aparatura noastră de import. Cine se opune e prietenul corupţiei. O clipă! Da, serviciile trebuie să îşi facă treaba. Dar asta nu exclude întrebarea: ce v-aţi fi făcut, dacă eram o ţară de muţi fără telefoane? Aţi fi şomat? Aţi fi emigrat în Rusia? V-aţi fi ascultat între voi? (…)
Dacă ştiam că aşa vor sta lucrurile, poate nu ne mai deranjam în decembrie 89. După atîta amar de democraţie: şi ascultaţi, şi cu banii luaţi!
Citeste mai mult: adevarul.ro
