Nu e mare lucru de capul meu, dar ştiu unde m-am născut. Sînt, adică, est-european. După cugetările recente ale unei anume şcoli de umor german, onestitate franceză şi alte nuci în perete, asta înseamnă că m-am născut spre a fi reeducat. Îmi ispăşesc păcatele la serviciu.Mai precis, la reuniuni cu uşile bine închise la care europarlamentarii din Est încep pe scaun şi termină sub mocheta pe care tropăie cu chiote antirasiste adevăraţii europeni. Pentru cei ce au întîrziat la naştere şi n-au avut ocazia să se desfete cu o şedinţă de înfierare organizată de Partidul Comunist Român, lucrurile merită relatate în toată brutalitatea lor dogmatică.
În deschiderea lucrărilor, unul din adevăraţii europeni enunţă principiul egalităţii. Noi, Vestul, şi voi, Estul, sîntem fraţi buni! Putem deveni gemeni! Tindem spre siamezi! Nimic nu ne poate lega mai trainic decît solidaritatea în clipe grele. La auzul acestor cuvinte de leac, esticii se relaxează şi zăresc, o clipă, duhul lui Erasmus fugărind prin sală un individ cu mustaţă şi cămaşă brună. Exact în clipa în care placajul lui Erasmus e pe punctul de a-l scoate din joc pe caporal, se aude o întrebare îmbietoare ca o strachină de cianură: votaţi sau nu pentru cote de refugiaţi! Din liniştea groasă, răzbate un sunet doinit, specific organelor de est-european strînse în menghini aurite. O voce de absolvent al Şcolii Superioare de Martiri anunţă de pe masa de operaţie că nu votează.
Rînd pe rînd, vest-europeni indignaţi denunţă lipsa de recunoştinţă a foştilor fraţi din Est. Unii notează că operaţiile de separare a siamezilor au făcut progrese enorme şi exclud anestezia. Se aude, iar, aceeaşi întrebare: votaţi cotele? Nu! – răspunde maghiarul baricadat într-un borcan cu gulaş. Nu! – zic românii consumatori de seminţe, în timp ce îşi fac cruci mari. Niet! – întăresc balticii, zguduiţi de amintiri geopolitice recente.
Şedinţa se încheie cu o prezentare din care reiese că esteuropenii sînt rasişti de ispravă. Se constată că statele din Est nu ştiu decît să profite. În consecinţă, Uniunea Europeană ar face bine să taie fondurile care curg nemeritat, odată cu sudoarea poporului german, spre Budapesta şi Giuleşti (Bucureştiul e un cuvînt nesuferit de lung, prin care nu se văd destul de clar minorităţile).
Citiți articolul integral pe adevarul.ro.
