Dragă Oana, rîndurile de mai jos pleacă de la ultima ta reuşită jurnalistică. E vorba de admirabila Scrisoare adresată, aşa cum se cuvine, copilului şi nu părintelui vizat – uitat fie-i numele şi blestemat condeiul! Fără această strălucită probă de jurnalism, n-aş fi cutezat să-ţi scriu. Aş fi nutrit aceeaşi invidie profesională, dar aş fi făcut-o în tăcere, aşa cum se cuvine în faţa operei fără cusur şi a caracterului fără pată.
Poate că recunoaşterea deplină a textului tău trebuie lăsată în seama posterităţii. Abia timpul şi educaţia, cu lucrarea lor înceată, vor da unui public încă nepregătit şansa desfătării migăloase cu sclipirile textului pe care l-ai publicat în „Jurnalul Naţional“. Aş spune doar că, dacă e ca prezentul e să dea un prim semn de preţuire, ar fi cazul ca „Jurnalul Naţional“ să îşi schimbe repede numele în „File Pedofile“. Să mă explic.
Eşti înconjurată de o mulţime neîngăduit de numeroasă de înapoiaţi, detractori şi nesimţiţi – toţi vinovaţi de îngustimea celui ce nu poate curpinde orizonturile largi ale viitorului. Ce nu înţeleg ei? În primul rînd, subtilitatea angajamentului tău. Cu el, jurnalismul a făcut pasul cel mare, din adîncimile zoologiei spre umanitatea pură. Aş observa timid că textul tău stă cu un picior în zoologie, zonă din care ai recoltat delicat aşa numita tehnică a excrementului de protecţie. Această formă de expresie hotărît animală face din neputinţă o armă care respinge şi pedepseşte prin murdărie. Ei bine, cu o îndrăzneală în acelaşi timp generoasă şi vizionară, ai transferat acest reflex oribil în zona umanităţii. Ai inaugurat, adică, un tip de abordare pe care unii l-ar putea numi pedofilie simbolică şi mediatică. Deviza acestei splendide sublimări ar putea fi dată de cuvintele: dacă n-ai argumente, împroaşcă-i copiii! Şi, fie vorba între noi şi restul lumii, adevărul nerosttit e că şi copiii o cer. Ba chiar o merită! În cazul tatălui Tapalagă, lucrurile au mers prea departe. Fiica domnului în cauză a tolerat fără scuză poziţia politică şi jurnalistică a tatălui. Asemenea copii nu fac cinste nimănui.
Puţini înţeleg, aşadar, gestul plin de curaj cu care ai transferat mizeria animală în murdărie umană. Şi mai puţini pricep că acesta e viitorul. Poţi conta pe generaţiile care vin. Ele se vor adînci în opera ta şi vor înţelege cum ar fi arătat libertatea de expresie adoptată şi pusă la treabă de tovarăşul Nicolae Ceuaşescu. Dacă tovarăşul Ceauşescu ar fi trăit şi, lăsat lefter de Dan Voiculescu, ar fi trebuit să-şi cîştige pînea trudind în presă.
Citiți articolul integral pe adevarul.ro.
