După ce, la începutul anului, nişte pădurari au ajuns primii la locul accidentului din Apuseni şi au reuşit să salveze viaţa medicilor şi a copilotului din avionul lui Adrian Iovan, la câteva luni de la tragicul incident, nişte localnici repetă figura şi ajung înaintea autorităţilor în zona „Butoaie” din Mamaia, acolo unde se află lacul Siutghiol, apa blestemată care a înghiţit patru vieţi, nişte vieţi preţioase care puteau fi salvate dacă se intervenea la timp sau dacă responsabilii pe schemă s-ar fi mişcat în sistem de „cod roşu”. Erau nişte oameni care au salvat zeci de suflete prin meseria lor, însă pe ei nu i-a mai putut salva nimeni. 

Au tot aşteptat un elicopter de care să se agaţe, dar singurul pe care l-au găsit a fost epava de la fundul lacului, un morman de fiare care i-a înhăţat în ghiarele morţii. Au murit de hipotermie, aşteptând până în ultima clipă SALVAREA, la fel ca cei de pe Titanic, doar că Siutghiol este un lac amărât, nicidecum Atlanticul, amplasat din păcate în România. În timp ce ei se zbăteau între viaţă şi moarte în apa de 2-3 grade Celsius, la câţiva metri, salvatorii se chinuiau să-şi pornească barca. Asistenta Gabriela Harton, doctoriţa Laura Vizireanu, pilotul Petre Cătuneanu şi copilotul Claudiu Crăcănel au murit cu zile!

În ultimele 24 de ore trăim o drama care a început să fie mai degrabă un blestem pentru că se tot repetă şi nimeni nu învaţă nimic din asta. Dăm cifre şi numărăm morţii. Le plângem familiile îndoliate, dar nu luăm măsuri pentru ca pe viitor să nu-i mai nenorocim şi pe alţii. Fiecare ministru sau şef al unei instituţii implicate, măcar pe schemă, în astfel de situaţii, se roagă să nu-şi rupă gâtul în urma unui eveniment de amploare, cu final tragic. Măcar Radu Stroe, ministrul de interne care a luat Apuseniul în plină figură, a recunoscut la final de mandat: „Îmi reproşez că s-a întâmplat în timpul mandatului meu”, a spus el, cu un tupeu de politician. Oare Gabriel Oprea, Marcel Opriş, Ioan Rus – continuatorul doamnei Ramona Mănescu, cea care nu ştia nici că ROMATSA se află în subordinea sa, or regreta că accidentul aviatic din Mamaia s-a produs în mandatul lor? De la Marcel Opriş nu ne mai aştepăm la nimic. E deja la a doua experienţă de acest gen şi se pare că pentru STS, repetiţia este mama învăţăturii, în sensul că de fiecare dată acţionează la fel de prost şi cu o doză de inconştienţă greu de imaginat. Şi ce dacă, ne-ar râde în faţă iniţiatorii sistemului 112. Dacă de ei nu se leagă nimeni, ce mai contează nişte vieţi? Oricum explicaţiile domnului Opriş, ale generalului Opriş, ar fi la fel ca în cazul Apuseni: schematice, isterice şi pe ocolite.

La fel ca în accidentul aviatic din munţii Apuseni, şi de pe malul Lacului Siutghiol s-a sunat în disperare la 112. Nu o dată, nu de două ori, de cel puţin trei ori, ne spune chiar Ministerul Afacerilor Interne.

„La ora 16,11, s-a primit primul apel la 112 care a anunţat că un elicopter SMURD s-a prăbuşit în lacul Siutghiol. Menționăm că la orele 16,12 şi 16,14,  s-au primit şi alte apeluri la 112 prin care a fost anunţată prăbușirea unui elicopter SMURD în lacul Siutghiol”, anunţă MAI într-o conferinţă de presă.

Ei şi ce, dacă nişte martori binevoitori sunau în neştire la 112? Oricum salvatorii n-au nimerit zona din prima. Şi nu erau pe cărările munţilor ci în jurul unui lac amărât, nu foarte greu de localizat, asta dacă nu cumva celulele STS-ului au rău de apă.

Autorităţile au greşit zona, în primă fază, ajungând la „Cazino”, nu la „Butoaie”, aşa cum este denumirea locului unde s-a prăbuşit elicopterul. Au bâjbâit, au căutat şi în cele din urmă au găsit. Trei morţi. Şi o singură persoană în viaţă, medicul echipajului SMURD, care a decedat în cele din urmă la Spitalul Judeţean din Constanţa.

„La ora 16,45, este recuperată din apă prima victimă – dr. VIZIREANU LAURA – de către echipajul ISU din prima barcă„, anunţă MAI.

De la 16.11 şi până la 16.45 sunt 34 de minute de îngheţ. Şansele ca membrii echipajului SMURD să mai fi fost în viaţă erau minime, ţinând cont de temperatura de afară şi de faptul că elicopterul se prăbuşise în apa rece ca ghiaţa.

Şi touşi, nu era totul pierdut. AR FI PUTUT SĂ TRĂIASCĂ pentru că au mai găsit puterea să strige după ajutor.

Zece minute, după mărturiile martorilor, cei patru oameni au fost în viaţă, în apa rece de 5-6 grade: „Am vazut cum tipau, strigau”.

„Strigau ajutor, tipam noi la ei. Strigau ajutor, am sunat la 112 repede”, a spus si un alt martor.

https://www.youtube.com/watch?v=ko5yd24aLhQ

„La ora 16,31, după aproximativ 20 minute de la momentul alarmării, se lansează prima barcă pneumatică de 10 persoane pentru căutare-salvare a ISU – al cărei motor porneşte la sfoară și nu la cheie. Motorul nu a pornit, dar barca a fost oricum utilizată în intervenţie cu ajutorul vâslelor”, anunţă MAI.

Chiar dacă motorul bărcii nu a pornit, ar trebui să ne mulţumim că aveau măcar nişte vâsle şi nu au înotat cu colacul. Nu? Nici nu ne putem imagina ce era în sufletul celor din familie care vedeau la televizor ba că salvatorii nu ajung, ba că barca a rămas fără motor, ba că au nevoie de elicopterul Armatei să le lumineze calea întunecată oricum. Ce-o fi fost în sufletul părinţilor, copiilor şi soţilor lor? Numai ei ştiu! Asistenta echipajului aflase chiar în acea zi că este însărcinată şi îşi anunţase bărbatul prin SMS. Aştepta ca elicopterul să ajungă la sol ca să-l îmbrăţişeze şi să-i dea vestea cea mare. Din păcate, omul a primit cea mai tristă veste din viaţa lui: cea care urma să fie mama copilului murise într-un accident aviatic care putea fi evitat!

Dacă sistemul 112 a costat două milioane de euro din bani europeni, de ce STS nu l-a putut implementa eficient? Ce înseamnă pentru ei 112? O simplă bază de date unde se stochează nişte numere de telefon, nişte adrese şi câteva date personale pentru a le folosi, poate, în cu totul alte scopuri?

Cât de greu este să localizezi un incident de acest gen? De ce nişte pădurari – aşa cum a fost cazul accidentului aviatic din Apuseni, un cioban – cum s-a întâmplat în cazul elicopterului militar prăbuşit în Sibiu sau nişte simpli localnici – aşa cum au fost cei din Mamaia – au putut ajunge mult mai repede decât autorităţile la locul faptei? Pentru ce investim dacă oamenii mor cu zile în continuare, în timp ce noi facem conferinţe de presă ca să ne lăudăm cu absorbţia fondurilor europene, şi alea furate?

„La ora 16,16, Centrul de Coordonare ROMATSA a fost informat prin intermediul sistemului unic de urgență 112 că aeronava s-a prăbuşit în lacul Siutghiol – Mamaia, la 500 de metri de mal„, spune MAI.

Oare conducerea Ministerului Transporturilor a aflat că ROMATSA este în subordinea sa? Sau poate domnul Ioan Rus este încă cu gândul la slănina pe care a mâncat-o cu Ponta şi cu Dragnea în camera de hotel din China! Aşa… că tot vine Crăciunul! Domnule Ioan Rus, auziţi ce spun cei de la Agenţia de Salvare pe Mare: „Dacă eram anunţaţi, ajungeam în maximum 10 minute la elicopetrul prăbuşit!”. Dar cine să-i anunţe de vreme ce, probabil, nimeni nu ştie de existenţa lor?

”Nu ne-a chemat nimeni acolo. Nu am fost alarmaţi. În momentul în care m-am autosesizat, am trimis în zonă echipajul cu şalupa Jupiter de pe lacul Siutghiol şi cu trei scafandri. (…) Am văzut întâi pe televiziuni şi m-am autosesizat. Am anunţat directorii, şalupa şi scafandrii, pe care i-am trimis acolo. Am intervenit benevol. Nu am mai aşteptat să fim solicitaţi. Sunt situaţii de forţă majoră în care noi nu aşteptăm să fim solicitaţi, trimitem oameni. De la ora 16.50 şi până dimineaţă la 04.30, când s-a recuperat ultimul trup, şalupa a stat în zonă”, a spus Iulian Creţu, director în cadrul Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omenesti pe Mare (ARSVOM).

Să le spună cineva şi celor din Ministerul Transporturilor că Agenţia Române de Salvare a Vieţii Omenesti pe Mare este chiar la ei în ogradă. Şi ROMATSA şi ARSVOM sunt ale lor! Poate îşi notează!

Cât despre Ministerul Afacerilor Interne, ce să mai vorbim? Că domnul Gabriel Oprea a ajuns la locul faptei butonând telefonul? Că a fost atenţionat de cei care-l însoţeau cum că a ajuns unde trebuia şi că brusc a luat poziţia de drepţi? Greu de crezut că era foarte pătruns de tragedia aviatică. Poate mai mult de imaginea lui, asta dacă luăm în considerare că mai întâi în comunicate ne spune că DÂNSUL ORDONĂ şi TOT DÂNSUL porneşte spre locul faptei. Deja prea multă implicare, nu credeţi? Să se vadă, să se ştie! Asta este cel mai important! Mai important decât orice coordonare.

În rest, nimic nu mai contează. Patru oameni au murit cu zile. Cine plăteşte pentru vieţile lor? Cine răspunde pentru dramele familiilor? Mai presus de orice vină, când învăţăm să nu repetăm aceleaşi porcării de fiecare dată? Cu siguranţă, dacă cei cu putere de decizie ar fi fost rude cu familiile victimelor, nu doar că astăzi nu am mai fi vorbit despre persoane decedate, dar probabil că şi Lacul Siutghiol ar fi fost mutat din loc!