În Palestina, familia lui Raed Arafat este una cu vază și era foarte bogată. În orașul Nablus, membrii familiei încă dețin proprietăți imobiliare importante, între care și o fostă fabrică de săpun, administrată acum de vărul Nasir Arafat, ca muzeu și centru cultural.
De când eram mic ziarist de politică externă, în anii 90, mi-a rămas în cap strângerea de mână dintre premierul israelian Yitzak Rabin și liderul palestinian Yasser Arafat. Era 13 septembrie 1993 și se năștea autonomia palestiniană. Amândoi protagoniștii sunt morți acum, dar eu am văzut pe viu autonomia palestiniană pentru care Rabin a plătit cu viața, asasinat de un compatriot. Și m-am întâlnit cu un alt Arafat, nimeni altul decât vărul lui Raed, fondatorul SMURD și secretar de stat la Ministerul de Interne. Drumul spre Nablus, orașul verilor Arafat, pornește din orașul nașterii Mântuitorului. Bethleemul lui Iisus se află în Cisiordania sau West Bank, cum îi zice teritoriului palestinian. Bethleem este azi un oraș îngrădit de ziduri de securitate israeliene, care separă palestinienii de coloniștii evrei ce se extind permanent.
Cum mergeam spre Nablus și am trecut prin câteva filtre mi-am amintit că mă aflu în Palestina la exact un an după ce Euronews publica un interviu cu Noam Chomsky, celebrul evreu american, critic al Israelului. Chomsky spune că Israelul a devenit o țară temută și antipatică din cauză că a preferat extinderea, în locul securității. Expansiunea va duce la degenerare, furie, opoziție, izolare și în cele din urmă la distrugere, adaugă Chomsky. Se referă la furia palestinienilor, desigur. E adevărat că el spune asta din America, în vreme ce consanguinii săi evrei sunt acolo unde atentatele și împușcăturile încă nu sunt o excepție.
Negustorii educați
Nablus e un oraș din nordul Cisiordaniei, fost nod comercial în perioada otomană. Nasir Arafat e un arhitect atașat de orașul său, în care a copilărit și Raed de la SMURD. Cei doi sunt veri de tată. Familia Arafat n-are nicio legătură cu defunctul lider palestinian Yasser Arafat, dar este una proeminentă și a fost foarte bogată, în Nablus. Au deținut peste un sfert din proprietățile imobiliare din oraș. Vărul Nasir îi numește pe ai săi ”negustori educați”. O parte dintre ei au absolvit Harvard sau Cambridge iar afacerile s-au concentrat inițial pe negoțul cu haine/costume specifice locului și pe fabricarea săpunului din ulei de măsline.
Au avut 4 fabrici de săpun, din cele 34 care încă funcționau în Nablus, în perioada britanică a Palestinei. ”Am pierdut fabricile din cauză că în 1936, unchiul meu lupta contra ocupației britanice și era vânat de armată”, povestește Nasir Arafat. El spune că englezii au bombardat casa familiei, care a fost prima complet distrusă de armata britanică, în Palestina. Din acel moment circa 50 persoane din familia Arafat au rămas fără adăpost. Ca să trăiască au început să vândă din cele 100 spații comerciale deținute în Nablus (din 1350 existente în oraș). ”Acum mai suntem doar parțial proprietari și închiriem spațiile”. Din marea afacere imobiliară, practic familia mai deține o participație de o treime, dacă am vorbi în termeni bursieri.
Cât despre fabricile de săpun, ultima nu mai produce de peste șapte decenii. Este chiar cea în care mă aflu și pe care Nasir Arafat a restaurat-o ca muzeu și centru cultural. Secretul săpunului de Nablus este apa din cele patru izvoare ale orașului, explică Nasir Arafat tehnologia de preparare. ”Acum nu mai merge să produci din cauza pieții ieftine. Mai sunt doar 2 fabrici în Nablus, dar noi suntem singurii care mai producem, artizanal, cantități mici”. Mă spăl cu săpunul de Nablus, care nu face pic de spumă. Așa trebuie să fie un adevărat săpun din ulei de măsline.
”România l-a luat de lângă noi”
Toate aceste afaceri, Raed Arafat le-a lăsat în urmă, când a decis să devină medic. Tatăl lui, Daud Arafat ar fi vrut ca Raed să preia afacerile familiei și n-a fost mulțumit de alegerea fiului. Culmea e că Daud a început să lucreze ca șofer pe ambulanță, în Nablus, spune vărul Nasir. ”Îi mergea mintea, și-a construit singur afacerile. A devenit unul dintre cei mai bogați din oraș. Când a apărut radioul în regiune, el a adus difuzoare din Japonia sau Coreea și le-a asamblat aici, în carcase. A făcut o făbricuță pe care apoi a vândut-o. Înainte să moară, pusese la cale o afacere de import cu ceasuri elvețiene, dar n-a mai apucat”, spune Nasir Arafat.
Mama lui Raed Arafat trăiește și a pășit peste pragul de 80 ani. Mergem la locuința ei, trecută în declarația de avere a secretarului de stat de la Interne. Vila se află într-o zonă rezidențială, pe înălțimile orașului Nablus. Doamna Arafat nu și-a văzut de ceva vreme fiul acaparat de medicină și de funcția din România. Pentru un om ocupat ca el e complicat să traverseze sau ocolească granițele și zonele de securitate israeliene. De aceea s-a întâlnit cu rudele în Iordania vecină, cum fac mulți palestinieni, ca să nu mai consume timp și energie. ”Deseori îi spun că România l-a luat de lângă noi. Noi doi ne vorbim doar la ocazii de familie și de sărbători, ne felicităm”, spune vărul Nasir despre Raed. El își amintește ce înseamnă preocuparea fondatorului SMURD pentru medicină: ”În taberele de vară Raed lua iepuri, pe care îi droga și apoi îi diseca, ca să ne arate și explice organele interne”.
Citeste mai mult pe: linx.crji.org
