In viata e ca la sah. Toti plecam cu aceleasi piese, trebuie doar sa le joci bine. Si sa iei pauze.
In 1972 avea loc in Islanda un meci de sah legendar: Boris Spasski vs Bobby Fischer. URSS vs SUA. Boris face o mutare periculoasa. Bobby ia o pauza de gandire. Acea PAUZA. Care schimba vieti, destine, tari si mentalitati. In cele din urma face mutarea, mutare care i-a adus titlul de campion mondial. Boris il aplauda. Un sovietic aplauda un american. Lumea nu mai poate sa fie aceeasi. Uniunea Sovietica are parte de un mat istoric.
Sa luam o pauza. Ca sa intelegeti mai bine ce inseamna 1972 in istoria lumii. Sa incepem cu Chicago, Illinois, SUA. Era 1943 cand Nebunul s-a nascut, intr-o familie de evrei. La 6 ani are prima intalnire cu table de sah. El nu vrea sa fie Rege. El nu o sa fie Regele, el o sa fie Nebunul. Regi pot fi toti, daca au coroana care trebuie. Nebunia vine dinauntru.
De la 15 ani se pune pe castigat premii in toata lumea. “Micutul Maestru”, “Tanarul mondial al sahului”, toti il vedeau ca pe o mare speranta. Nebunul isi vede de nebunia lui. Ba se retrage in mijloc de competitie, fara sa dea explicatii. Cand simti nevoia sa pui lumea pe pauza, sincer, nici nu trebuie sa dai prea multe explicatii. Ba scoate camerele de filmat din camera de concurs. Lumea il iubeste si il respecta oricum. Asa-i cu Nebunii. Nu toti ii inteleg, dar sunt iubiti pentru curajul lor. De a fi diferiti. De a-si lua pauze fara sa dea explicatii. Mintea si, mai ales sufletul, au nevoie de cate un moment de respiro din cand in cand.
Sa trecem in tabara cealalta. Pana in 1972, sovieticii se invatasera sa bata tot. Ei erau Regii. Cu R mare. SI CU CAPS. URSS, REGELE. Restul erau niste pioni. Din 1927, de la Alehin (fostul mare campion mondial al Rusiei) si pana in 1972 (cu o singura exceptie, pe care sovieticii au numit-o un simplu accident: olandezul Euwe), URSS a dat TOTI castigatorii de la Mondiale: Mihail Botvinnik, Vasili Smaslov, Mihail Botvinnik, Mihail Tal, din nou Mihail Botvinnik, Tigran Petrosian. Si apoi Spasski. Regele adulat al URSS-ului, care a plecat in 1972 in Islanda ca intr-o vacanta. Sa aduca titlul mondial acasa si lumea sa isi urmeze cursul.
Meciul parea, ca-n fotbal, o simpla formalitatea. Boris joaca strategic, calculat, rezervat. Face o mutare periculoasa. Nebunul de Fischer ia o pauza. Toti ochii sunt pe cei doi , Fischer nu se grabeste nicaieri. Pauza. Pauza. Pauza. Lumea nu mai are rabdare. Nebunul muta in sfarsit. Este MAT. SAH-MAT. Este PAUZA-MAT!
3 ani mai tarziu, in 1975, Bobby Fischer se afla din nou fata in fata cu istoria. FIDE i-l da ca challenger pe Antoli Karpov. Nebunul mai face una. Mai face o pauza. Si nu se prezinta la meci. Mai declara inca o data, ca dupa meciul cu Spasski ca: “Pentru mine acest titlul mondial e pe viata, indiferent de ce o sa urmeze”. Asa e. Nebunia si titlul mondial nu i le-au luat nimeni niciodata. Si azi vorbim despre el, nu?
Un evreu nebun si controversat, Bobby Fischer ramane un geniu al sahului. Inca de la inceput, a anuntat ca nu vrea sa isi invinga adversarii, “eu vreau sa ii DISTRUG” si ca: “Stiu ca voi deveni campion mondial repede si dupa ma voi retrage. Ce sens mai are sa continuu apoi?”.
Meciurile de sah tin cateva ore. Meciurile lui Fischer tin o viata. Partida dintre Nebun si Spasski ramane in istorie la nivel politic, cultural, sportiv, cum vreti voi. Si a mai ramas in istorie pentru ceva: primul meci de sah din istorie la care s-a strigat: PAUZA! 🙂
Cititi articolul complet aici: stirileprotv.ro
