La peste 100 de ani de la moartea, într-un spital din New York, a ardeleanului Ion Oprea Cârstocea, soarta averii sale este încă controversată. Acesta s-a născut în anul 1818, în apropiere de Braşov, într-un sat ce a devenit apoi cartier al actualului oraş Săcele. În timpul evenimentelor revoluţionare transilvănene de la 1848, pentru a nu fi încorporat cu forţa în unităţile militare maghiare ce ocupaseră vremelnic Ţara Bârsei, a ales calea străinătăţii.
Împreună cu un văr de-al său, Bucur Cârstocea, s-a îndreptat spre America. Se pare că un anume rol în alegerea aceasta a avut-o şi un ofiţer ungur, ce mai fusese în America, şi se lăuda că are acolo o mină de aur.
După destule peripeţii, tânărul ardelean a ajuns în ţara tuturor posibilităţilor. Acolo în condiţii încă puţin elucidate, a reuşit să descopere un bogat zăcământ de aur. A ajuns astfel proprietar de mină şi a devenit un om bogat. A achiziţionat mari suprafeţe de pământ, terenuri agricole şi păduri. S-a implicat în afaceri rentabile de tot felul, dobândind o avere însemnată. Cuantumul acesteia nu se cunoaşte exact; oricum urmaşii săi au considerat-o de ordinul a miliarde de dolari.
Fără testament
Peste ocean, unde a trăit mai mult de o jumătate de veac, ardeleanul Ion Cârstocea nu şi-a întemeiat o familie, şi se pare că a dus continuu dorul ţinuturilor natale. A murit în anul 1902, la vârsta de 74 de ani într-un spital din New York. Pe patul de moarte aflându-se nu şi-a scris testamentul, însă şi-ar fi exprimat dorinţa ca însemnata sa avere să o moştenească şi să o împartă rudele sale din ţară. Nici astăzi nu se ştie destinul istoric al vărului său Bucur Cârstocea. Se pare că acesta s-ar fi întors în ţinuturile natale, fiind considerat un om foarte bogat.
Oricum, la începutul secolului XX, în fostul imperiu austro-ungar, problema averii bogatului Cârstocea a fost în atenţia presei vremii. Ştiri despre aceasta au apărut atât în ziarele de la Budapesta, cât şi în cele de la Braşov sau de la Bucureşti. Atunci unii avocaţi şi chiar autorităţile consulare americane s-au ocupat de soarta averilor celor doi veri din ţară, fără a se rezolva nimic concret.
Implicarea lui Ionel Brătianu şi a lui Take Ionescu
A urmat apoi Primul Război Mondial, după care problematica averii Cârstocea a revenit în actualitate implicându-se atât moştenitori, adevăraţi sau presupuşi, cât şi oficialităţi, respectiv guvernul de la Bucureşti, cât şi cel de la Budapesta, ultimul revenedicând calitatea de maghiar a lui Ion Cârstocea. Astfel, de exemplu, în problema presupusei fabuloase averi, s-au implicat Ionel Brătianu şi Take Ionescu. Din iniţiativa unui ziarist, D. Dumbravă, în anul 1926 a avut loc un congres al moştenitorilor Cârstocea, pentru a se stabili eventualele drepturi ale lor şi căile de acţiune. Acest congres s-a soldat practic fără urmări directe, dar după doi ani, în 1928, un grup de moştenitori traversează oceanul în căutarea moştenirii. Se pare că acolo au intrat în posesia unei părţi a averii. Oricum, ei nu s-au mai întors în România şi nici nu şi-au informat celelalte rude despre soarta lor. În ţară au continuat demersurile în vederea intrării în posesia unei moşteniri pe care practic nimeni nu o cunoştea cu exactitate. Moştenitorii s-au dat în judecată reciproc şi nu puţini au cheltuit sume însemnate, unii ajungând chiar în stare de faliment în urma plăţii de taxe şi onorarii către tribunale şi avocaţi.
Moştenitorii pleacă, dar nu se mai întorc
În anul 1936, s-a organizat al doilea congres al moştenitorilor. Atât ziarele din ţară, cât şi cele din America scriau frecvent despre averea lui Ion Cârstocea. Congresul de la Bacău, la fel ca şi primul ţinut cu un deceniu mai înainte, a stabilit trimiterea unei noi delegaţii a moştenitorilor în SUA. La fel ca şi mai înainte nici aceştia nu au mai revenit în ţară.
A urmat cel de-al Doilea Război Mondial şi instaurarea regimului comunist. O vreme moştenitorii legali ai magnatului american au păstrat profundă tăcere, temându-se de repercusiunile ce le-ar fi avut asupra lor mărturisirea publică a unor eventuale legături şi relaţii cu “capitalismul putred” de peste Atlantic.
Securitatea intră pe fir
După venirea în fruntea statului a lui Nicolae Ceauşescu, începând din 1966, unii moştenitori legali au reînceput demersurile către autorităţile româneşti, dar şi către cele americane. A intrat în acţiune şi securitatea română. La un moment dat, un avocat american s-a oferit să transmită statului român şase sute de milioane de dolari din contul moştenirii Cârstocea în schimbul unui comision deloc mic, respectiv 50%. Lucrurile au trenat nerezolvându-se nimic.
După decembrie 1989, problema a fost reluată. S-a creat o asociaţie specială la Braşov, grupând circa 80 de descendenţi în viaţă ai bogatului Cârstocea, dar şi o serie de jurnalişti, oameni politici, jurişti, feţe bisericeşti. La 8 august 1993, la Braşov a avut loc cel de-al treilea congres al moştenitorilor, care a stabilit noi modalităţi şi forme de acţiune în vederea dobândirii, parţiale sau totale, a unei averi al cărei cuantum rămâne încă necunoscut. Să sperăm că viitorul va aduce cât mai repede lumină şi în acest episod al prezenţei româneşti în spaţiul american.
Sursa: puterea.ro
Comentariile sunt închise.