TOP STORY O româncă a supravietuit miraculos experimentelor doctorului Mengele la Auschwitz | Planul secret prin care oamenii erau omorâți în masă de către cel supranumit „Îngerul Morții”

Eva Mozes Kor s-a nascut in Romania, in 1934, intr-o familie de evrei. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial a fost dusa in lagarul de la Auschwitz alaturi de sora sa geamana, Miriam. Amandoua au fost cobaii temutului doctor Mengele, „Ingerul Mortii” care facea experimente pe gemeni. Eva si Miriam s-au numarat printre putinii copii care au supravietuit ororilor nazismului.

In 1945, prizonierii din lagarul de concentrare au fost eliberati, dar copilaria Evei a fost pierduta in Auschwitz pentru totdeauna. 50 de ani mai tarziu, Eva Mozes a facut pace cu trecutul tragic si a fost eliberata pentru a doua oara. Intr-un interviu acordat in exclusivitate Ziare.com, supravietuitoarea Holocaustului a povestit cum s-a vindecat de ranile trecutului si cum a gasit puterea de a-i ierta pe nazisti.

„Totul a inceput in 1993 cand, la initiativa mea, m-am intalnit cu un doctor nazist. Fusese un doctor la Auschwitz, numele lui era Hans Munch. Am fost rugata sa vorbesc despre el in cadrul unei conferinte si mi-am amintit ca l-am vazut intr-un documentar in care am aparut si eu. Am facut rost de numarul lui de telefon, era dispus sa se intalneasca cu mine intr-o casa din Germania. Pe 20 august 1993, l-am intalnit in casa sa, de langa granita cu Austria, la doua ore de Munchen.

Imi amintesc ca eram extrem de nervoasa si emotionata. L-am intrebat despre experimentele care s-au facut pe noi pentru ca era prieten cu Mengele, dar mi-a spus ca ‘Ingerul Mortii’ nu a discutat niciodata despre experimentele sale, mereu a spus ca acestea sunt secrete.

Obtinusem un interviu bun pentru conferinta pe care urma sa o sustin in Boston. Nu planuisem sa-l mai intreb altceva, dar apoi o idee mi-a incoltit in minte: daca acest doctor nazist stia ce se intampla in camerele de gazare? Asa ca i-am pus intrebarea, fara a sti care fusese exact rolul sau in lagarul din Auschwitz. Mi-a raspuns imediat ca acesta este un cosmar cu care traieste in fiecare zi a vietii sale. Am fost foarte surprinsa sa aflu ca si nazistii au cosmaruri„, ne-a declarat Eva Mozes.

Foto: CANDLES Holocaust Museum and Education Center

Doctorul nazist i-a povestit ca, la Auschwitz, oamenilor li se spunea ca urmeaza sa faca un dus. Camerele erau curate si lustruite, chiar miroseau a parfum, pentru ca nazistii stiau ca oamenii se vor simti confortabil. Ba chiar prizonierilor li se spunea sa-si lege pantofii laolalta cu sireturile si sa tina minte numarul cuierului.

„Dupa ce camerele se umpleau complet, dr. Munch mi-a relatat ca privea inauntru printr-un vizor. Gazele nu veneau de la capul de dus, acelea erau acolo ca un camuflaj. Mi-a povestit ca in plafon erau niste fante si pe podea cadeau un fel de granule, de marimea unor pietricele, care se comportau ca zapada carbonica si se tranformau in gaze.

Gazele se ridicau de la podea. Oamenii cei mai puternici incercau sa scape urcandu-se unii peste altii. Cei mai puternici ajungeau in varf, peste un morman de trupuri strivite. Cand cei de deasupra nu mai miscau, atunci stiau ca au murit cu totii. Doctorul Munch semna certificate deces in masa. Fara nume, bineinteles, doar numarul celor ucisi – sute, mii de morti”.

Eva Mozes a incercat multi ani sa afle ce s-a intamplat la Auschwitz. Ca sa-si inteleaga propria poveste, avea nevoie de informatii. Despre ororile din camerele de gazare nu stia nimic, nu citise in nicio carte, nu vazuse in niciun documentar si pana atunci nu ii povestise nimeni.

Foto: jewishvirtuallibrary.org

„In 1995, cand am celebrat 50 de ani de la eliberarea noastra din lagar, l-am rugat sa vina cu mine la Auschwitz. Iar el a acceptat! Am fost profund impresionata. M-am intors in Terra Haute, Indiana, recunoscatoare ca dr. Munch acceptase sa semneze acele documente despre ce s-a intamplat in lagarele de la Auschwitz. Asa ca am vrut sa ii multumesc”, rememoreaza Eva Mozes.

O lectie induiosatoare despre iertare, de la o romanca supravietuitoare a Holocaustului

Dar cum ii multumesti unui medic nazist? Timp de zece luni m-a chinuit aceasta intrebare. Iar apoi mi-a venit ideea: ce ar fi sa ii trimit o scrisoare de iertare? Stiam ca pentru dr. Munch iertarea va fi un dar plin de semnificatie. Dar ceea ce am descoperit mi-a schimbat mie viata. Atunci mi-am dat seama, pentru prima oara, ca am putere asupra propriei mele vieti, ca nu trebuie sa sufar pentru restul zilelor pentru ceea ce mi-au facut mie nazistii.

Eva Mozes

Merita opresorul iertarea victimei?

Eva Mozes este de parere ca ideea conform careia opresorul nu merita iertarea victimei sale este gresit interpretata: „Iertarea nu are nimic de-a face cu asupritorul. Nu are nicio legatura cu nicio religie. Nu are nicio legatura cu Mengele, cu Munch, cu Hitler sau cu oricine stie ca eu l-am iertat. Nu. Eu stiu ca i-am iertat, iertarea e despre auto-vindecare, auto-eliberare si auto-incurajare”.

In urma cu doi ani, la Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, cineva i-a spus Evei ca traditia evreiasca spune ca, pentru a fi iertat, opresorul trebuie sa se caiasca si sa ceara iertare de la victima sa.

Foto: CANDLES Holocaust Museum and Education Center

„Eu nu stiam asta, dar in regula, sa spunem ca asa este. Dar daca Hitler ori Mengele ar fi trait in zilele noastre, crede cineva ca s-ar fi cait si ar fi cerut iertare? E absurd! Nu ar fi facut niciodata asta. Si atunci, ce se intampla cu mine? Ramaneam o victima pentru tot restul vietii mele? Refuz categoric sa fiu o victima! Ce motive exista pe lumea asta ca opresorul – nazistii – sa mai aiba vreun fel de influenta, pentru ca oamenii sunt furiosi pe nazisti? Oamenii isi amintesc numele celor care au condus acele atrocitati. Si sufera in continuare din cauza lor. Am iertat, nu mai sufar deloc. Iertandu-i pe nazisti, am recapatat controlul asupra vietii mele. Ei nu mai au nicio influenta asupra mea, eu le-am luat asta. M-am eliberat de ce mi-au facut Hitler si Megele!”, marturiseste Eva Mozes.

„Trebuie sa ii ierti pe toti”

De curand, a fost in Germania, unde s-a judecat unul dintre ultimele procese intentate unui fost nazist. In fata tuturor, supravietuitoarea Holocaustului a spus ca l-a iertat pe Oskar Groning, un fost contabil nazist, acum in varsta de 93 de ani.

Am spus si la proces: trebuie sa ii ierti pe toti. Daca nu ii ierti pe toti, te vei intreba mereu ‘cine si ce mi-a facut? Si mai ales – de ce?’. Sunt intrebari la care nu vei primi un raspuns satisfacator. Daca totusi afli ce ti-au facut, care sunt optiunile tale? Ii vei ucide? Care sunt optiunile pe care le are o victima? Daca fiecare nazist e aruncat in temnita, va schimba asta ce mi-a facut mie Mengele? Si atunci cum sunt ajutate aceste victime? Ce se intampla cu aceste victime care sufera? Copiii si nepotii lor le vor simti furia, iar asta e un lucru extrem de nesanatos

Eva Mozes

Foto: Facebook/Eva Mozes (Eva Mozes cu Oskar Groening)

Cand ea l-a iertat pe doctorul Munch, in ziua in care i-a trimis acea scrisoarea care i-a schimbat viata, nu stia ca acesta nu fusese tocmai un „nazist loial”. Ulterior, Hans Wilhelm Munch a fost singurul nazist achitat in instanta pentru crime de razboi. Mai multi supravietuitori ai Holocaustului au depus marturie in favoarea sa: s-a dovedit ca Munch a elaborat un plan complicat si a salvat mai multi prizonieri din camerele de gazare.

„Am vorbit apoi cu un supravietuitor al Holocaustului salvat de el si mi-a spus ca dr. Munch era un nazist atipic, relaxat, bun. Dar eu nu stiam asta cand l-am iertat si iertandu-l pe el a fost un gest de multumire, pentru ca nu am stiut ce altceva ii pot oferi unui doctor nazist”, spune Eva Mozes.

Iertarea, cea mai buna razbunare

Dupa ce s-au reintors impreuna la ruinele fostului lagar nazist, Munch a fost expus presei. In 1998, jurnalistul Bruno Schirra, nepot al unui supravietuitor al Holocaustului, a publicat in Der Spiegel un interviu cu Munch, realizat la foarte scurt timp dupa ce cei doi au vizionat impreuna filmul „Lista lui Schindler”.

„Acel interviu era defaimator. Munch avea 82 sau 83 de ani atunci, iar in Der Spiegel a fost publicata si adresa lui. Casa lui a fost incendiata, oamenii erau furiosi. Familia lui a fost foarte suparata. Mi-aduc aminte ca si eu am fost trista. L-am sunat pe Bruno Schirra, nu stiam prea multe despre el, si i-am zis: ‘domnule Schirra, ce motive pot exista pe lumea asta incat sa va faca sa dezvaluiti adresa lui Munch intr-o publicatie nationala? Mi-a spus ‘i-am facut dreptate bunicului meu, care a supravietuit Holocaustului‘. Mi s-a facut rau instant, mi s-a intors stomacul pe dos, pentru ca dr. Munch era singurul nazist bun pe care il cunoasteam care chiar salvase evrei.

Deci Schirra l-a atacat pe acest om pentru a se razbuna pentru ce a patit bunicul sau. S-a simtit bine pentru ca a provocat durere in familia Munch. Asta se intampla in multe situatii, acesta e doar un exemplu, dar mai stiu si altele, iar furia transmisa mai departe fiilor si nepotilor nu duce la nimic bun”, este convinsa Eva Mozes.

Ma adresez aici tuturor victimelor din intreaga lume: nimeni nu poate schimba ce s-a intamplat, nu e posibil asa ceva; dar puteti schimba felul in care va simtiti si puteti recapata controlul asupra vietii voastre. Atat timp cat victima este furioasa, opresorul are influenta asupra sa. Cea mai buna razbunare este iertarea, atunci asupritorul nu mai are nicio putere.

Eva Mozes

Foto: CANDLES Holocaust Museum and Education Center

Cu mult timp inainte de a-i ierta pe nazisti, ea si-a rupt piciorul: „am spus ca de vina sunt nazistii, prietenii mei ma priveau ciudat si-mi spuneau ca asta-i o nebunie. ‘Stati, voi nu intelegeti. Eram doar un copil la Auschwitz, malnutritie, oasele mele nu sunt suficient de puternice, asta e si motivul pentru care mi-am rupt glezna’. Victima se intoarce mereu la tragedie, se victimizeaza, iar aceasta mentalitate trebuie schimbata. Si singurul mod in care victima poate iesi invingatoare este sa faca ceva astfel incat opresorul sa nu mai aiba niciun fel de putere asupra ei. Totul este in capul nostru. Odata ce Hitler si nazistii s-au dus, n-au mai ramas decat sentimentele, amintirile, si sunt toate orientate gresit”.

In ianuarie, Eva Mozes s-a reintors la Auschwitz, pentru a 70-a aniversare a eliberarii din lagarul nazist. Una dintre victime, un supravietuitor al ororilor lui Hitler, s-a aruncat pe pamant, a inceput sa planga: „familia mea a murit aici, voi zace si eu aici, nu plec de la Auschwitz, va trebui sa ma luati cu forta!”.

E o nebunie! La ce bun? 300 de supravietuitori erau acolo si fiecare dintre ei inca era o victima. Fiecare era furios pe mine pentru ca am iertat. Le-am spus ‘ar trebui sa fiti furiosi pe voi pentru ca nu iertati. Am fost in locul vostru, am fost o victima si nu mi-a placut! Dupa tot ce s-a intamplat aici, meritati sa fiti liberi!’. De aceea iertarea e atat de importanta si trebuie folosita de toti cei care s-au aflat in postura de victima. Din pacate, lumea e plina de victime si victimele sufera. Sunt mereu furioase, iar oamenii furiosi creeaza lucruri rele. Niciun razboi de pe fata acestui pamant nu a fost pornit de o persoana fericita. Uite, daca ne gandim, Hitler s-a vazut candva o victima, era foarte furios si voia sa se razbune. Cred ca lumea nu-si mai permite prea multe persoane care vor sa se razbune.

Eva Mozes

„Chiar daca astazi avem un nou val de agresori, de ce au devenit agresori? Ar fi un subiect interesant de studiat. Am vorbit cu copii 12-13 ani si i-am intrebat daca ei cred Hitler a avut o copilarie fericita si au rapuns ca sigur ca nu. Din pacate, nu ne putem alege parintii. Am discutat cu ei, le-am spus acestor copii ca daca esti nefericit, daca ai fost abuzat, neglijat sau chiar molestat, nu poti schimba asta. Dar acum esti destul de destept sa intelegi ca ai putere de asupra vietii tale. Si am primit raspunsuri incredibile. Pentru ca pana atunci ei nu credeau ca au putere asupra vietii lor”, povesteste Eva Mozes.

Aceasta este de parere ca iertarea nu doar ca poate fi invatata, ci ar trebui chiar predata.

„As spune ca ar trebui sa fie predata. Lucrez cu muzeul pe care-l am aici (CANDLES Holocaust Museum and Education Center; CANDLES, un acronim pentru copii supusi experimentelor de la Auschwitz si care au supravietuit – n. red.) pentru a crea mai multe materiale si sunt si alte organizatii care predau iertarea pentru ca a vindecat multe persoane care nu aveau unde sa se duca cu suferinta lor. Cicatricea emotionala, durerea emotionala, astea sunt acolo. Dar cred cu siguranta ca poate fi predata”, spune supravietuitoarea Holocaustului.

Eva Mozes primeste o multime de scrisori, din intreaga lume, insa pe una – al carui continut a vrut sa-l impartaseasca cu cititorii Ziare.com – o tine intotdeauna aproape, in sertarul biroului sau.

„Sunt gata sa traiesc din nou!”

Interviul integral îl puteți citi pe ziare.com