I se spune deseori că e nebun. Însă, bărbatul spune deschis că nu poate să își imagineze o viață fără sport. ”Eu una nu pot să sufăr, greutatea pe mine”, spune el.
Nicolae Rozsa, cunoscut ca nea Miki printre arădeni, este un adevărat simbol al acestui oraș din vestul României. La 86 de ani, aleargă aproape în fiecare zi câte cinci kilometri prin oraș. Cei mai mulți îl consideră nebun și unii chiar îi spun asta, însă există și oameni care îl admiră. El spune că este mândru de un lucru: că nu ar da sănătatea lui pe a unuia de 40 de ani.
Omul acesta avea 15 ani când s-a terminat Al Doilea Război Mondial. A trăit tot comunismul. Apoi, acest pseudo-capitalism. Și, în tot acest timp, a fugit. Neobosit, peste decenii și secole.
Mai întâi a fost gimnastica. ”Apoi, am rămas la fugă. Dar numai așa să-mi mențin condițiile mele și nu le schimb cu nimeni la vârsta asta”, spune nea Miki într-un interviu acordat celor de la specialarad.ro.
Nu s-a dus și nu s-ar duce la maraton, chiar dacă ar putea. Nu-i mai plac competițiile. ”Numai pentru mine am vrut să fac”, mărturisește el. Nu a fumat niciodată, a băut cumpătat – câte o bere, câte un vin – și niciodată nu s-a ridicat de la masă plin.
”Trebuie să simt că încă aș mânca, dar nu mai mânc”
”Io, în tot cazul, una spun și aia o spun la orice om: niciodată să nu se scoale de la masă plin, asta e greșeala. Niciodată să nu te saturi de ce îi pe masă. Trebuie să simt că încă aș mânca, dar nu mai mânc”, explică bărbatul, plastic.
Nu ar fi ajuns niciodată în spital dacă nu și-ar fi rupt un picior, nu a simțit niciodată dureri de inimă, stomac, plămâni sau alte cele. ”Așa, la sănătate, câteodată la inimă am mai avut, când am văzut o fată frumoasă…”, glumește el.
Nea Miki – jumătate neamț, jumătate maghiar, dar de atâția ani român – spune că marele regret al vieții sale este că nu a avut niciodată o familie. Nu are și nu a avut nici soție, nici copii.
Avem nevoie ”de oameni sinceri și fără interese”
Nicolae Rosza s-a născut în Arad, a copilărit în acest oraș, a muncit și acum își trăiește bătrânețea aici. Simte că orașul se schimbă, dar parcă nu așa cum ar trebui. Mentalitățile oamenilor – care îl fac nebun pentru că aleargă la o asemenea vârstă și îl îndeamnă să nu mai fugă prin centru, ci pe malul apei – nu sunt detaliul care îl deranjează cel mai mult. Nea Miki urăște altceva: interesele.
”[Aradul] e neglijat. Sunt mai mulți oameni care numai interesul îl urmăresc… Interesul joacă rolul”, spune el, după 86 de ani petrecuți în acest oraș. Întrebat de ce are nevoie Aradul în aceste zile, nea Miki, alergătorul neobosit, răspunde: ”De oameni sinceri și fără interese! Fiecare om e cu interese… Și după aia vine Aradul. Și dacă stă în Arad și are familia în Arad, interesul e primul. Și asta nu-i bine, nu-i bine”.
Sursa. greatnews.ro
