O simplă căutare pe Internet, apelând la Google sau Yahoo, îţi confirmă ceea ce bănuiai: despre Fidel Castro s-au scris mii de articole şi sute de cărţi. Pro sau contra, tendenţioase sau corecte, senzaţionaliste sau riguroase, încercările de a surprinde viaţa şi personalitatea lui Fidel Castro oferă date temeinice despre mai toate aspectele unui personaj deja intrat în Istorie. Există însă un aspect care, deşi nu lipseşte din nicio biografie a lui El Comandante en Jefe, n-a fost explorat în profunzime. E vorba de ceea ce s-ar numi Fidel Castro şi femeile.
Fidel Castro se detaşează în Istorie ca un personaj politic. Pare că un aspect precum relaţia sa cu femeile rămâne în afara personalităţii sale sau cel puţin se dovedeşte secundar acestuia. Lumea în care a trăit şi a activat Fidel Castro (Caraibe, spaţiul de inspiraţie a lui Gabriel Garcia Marquez), esenţa personalităţii sale (cea de Rebel devenit Revoluţionar mai întâi şi om de Stat mai apoi), specificul felului său de a fi (Castro a fost unul dintre promotorii stilului care face azi ravagii în politică, al umanizării Conducătorului) ne obligă să aşezăm relaţia lui Fidel Castro cu femeile în prim-planul vieţii şi activităţii sale.
Dificultăţile ieşite din comun ivite în faţa celui care se apleacă asupra acestei relaţii îşi au temeiul în câteva realităţi de netăgăduit:
1) Fidel Castro a dovedit şi dovedeşte o severitate ieşită din comun când vine vorba de dezvăluiri privind viaţa sa intimă.
În Cuba, de-a lungul deceniilor de putere deţinută de Fidel Castro, viaţa sa de familie n-a făcut obiectul niciunei publicităţi. Dacă într-o fotografie de grup s-a ivit vreo femeie, bănuită ca amantă, în apariţiile la TV sau în presă s-a avut grijă ca ea să fie într-un plan secund.
2) În chip surprinzător pentru unii, explicabil însă pentru noi, femeile care au avut o relaţie serioasă cu Fidel Castro s-au manifestat sub semnul aceleiaşi pudori ieşite din comun.
Nici Mirta Diaz-Balart, nici Naty Revuelta, nici Celia Sanchez, nici Dalia Soto del Valle n-au făcut confesiuni publice despre relaţia lor intimă cu Fidel Castro. Şi nu pentru că nu li s-ar fi oferit sume uriaşe de bani sau pentru că s-ar fi temut de represalii venite din partea lui Fidel Castro, ci pentru că e vorba de femei excepţionale în materie de caracter.
Un teren pe care înfloresc legendele
În absenţa confesiunilor aparţinând lui Fidel Castro şi femeilor care au jucat, într-adevăr, un rol important în viaţa sa, pe ogorul care e Relaţia lui Castro cu femeile au înflorit şi înfloresc legendele. O parte dintre ele îşi au cauza într-un sindrom tipic muieruştilor: nevoia de a deveni rapid vedete prin relaţia cu o personalitate mediatizată la nivel planetar.
Începând cu Marita Lorenz şi terminând cu starlete mediocre, multe muieruşti s-au grăbit să vândă presei aşa-zisa lor poveste de amor cu Fidel Castro, pigmentând-o cu gogoşi coapte în căpşorul lor mediocru. Cele mai multe dintre aceste prostioare insistă pe virilitatea lui El Comandante en Jefe, imaginându-l ca un soi de taur comunal din Caraibe. Şi cum Fidel Castro a evitat cu străşnicie subiectul, i s-au pus în cârcă aventuri pe care, poate, nu le-a avut sau, dacă le-a avut, au fost mult mai banale decât le-au închipuit presa şi televiziunile.
O mare parte dintre legende se hrănesc din ura nutrită în sufletele duşmanilor de către Fidel Castro. Foşti tovarăşi de luptă de-al lui Castro (Huber Matos, de exemplu), foşti colaboratori mai mari sau mai mici au şters-o în exil la Miami. Ajunşi aici, nu numai din ură, dar şi din cerinţa adaptării la fanatismul anticastriştilor din Florida, au vândut presei snoave despre Fidel Castro menite a-i terfeli imaginea. Unele dintre acestea s-au referit şi la relaţia lui Castro cu femeile. De aceea, interesatul de adevăr în chestiunea relaţiei lui Castro cu femeile se loveşte de produsele urii faţă de El Comandante en Jefe.
Până unde poate ajunge ura faţă de Fidel Castro ne-o dovedeşte cartea fiicei sale, Alina Fernandez, Fidel, tatăl meu, mărturie, printre altele, şi a descumpănirii din sufletul acestei fiice denaturate. Abordând schimbul epistolar dintre Fidel şi Naty Revuelta în timpul puşcăriei din Insula Pinilor, autoarea închipuie următoarea scenă: „Cu o scriitură minusculă, greu lizibilă, el înnegrea paginile albe până la margini şi, când termina, începea să viseze la singura intrare secretă a lui Naty pe care n-o cunoştea şi se masturba”. Posesoarea „intrării secrete” nu e însă nimeni alta decât maică-sa, iar cel ce se masturba e chiar tatăl ei!
Sub puterea acestor factori, despre relaţia lui Castro cu femeile circulă în lume (prin cărţi, prin articole din presa scrisă, prin emisiuni TV, prin site-uri şi blogg-uri despre Internet) fantasmagorii uriaşe: de la interpretarea drept viol a unui contact sexual dorit de muieruşcă până la exagerarea numărului de amante. Lui Fidel Castro i se pun astfel în cârcă comportamente erotice pe care nu le-a avut şi, mai ales, disponibilităţi sexuale supraomeneşti. Astfel, la un moment dat, se vorbea de 35.000 de femei în cei peste 80 de ani de viaţă.
New York Post cita, într-o vreme, un anume ex-oficial de-al lui Castro, exilat la Miami, desigur, care jura că Fidel Castro se culca cu două femei pe zi, una la prânz şi alta seara, ba chiar, deseori, o a treia la breakfast. Din sutele de cărţi şi miile de articole dedicate lui Fidel Castro se pot extrage însă câteva concluzii privind relaţia sa cu femeile.
Femeile importante din viaţa lui Castro sunt doar patru
Deşi, dac-ar fi să credem legendelor, Fidel Castro a avut aventuri cu mii de femei, numărul doamnelor care au însemnat ceva în viaţa sa e destul de restrâns: Mirta Diaz-Balart, Naty Revuelta, Celia Sanchez şi Dalia Soto del Valle.
N-am menţionat-o pe Marita Lorenz, autoarea memoriilor Dragul meu Fidel-viaţa mea, dragostea mea, trădarea mea, apărute la München, din simplul motiv că respectiva n-a fost mai mult decât o aventură pentru bărbatul Fidel Castro. Ulterior, duduia a exagerat relaţia pentru a se grozăvi.
Fiecare dintre cele patru femei a marcat prin ceva semnificativ destinul lui Fidel Castro în mod diferit. Mirta Diaz-Balart a fost prima sa nevastă oficială şi mama lui Fidelito. Naty Revuelta a fost marea sa iubire. Deşi n-a luat-o de nevastă nici după ce aceasta a divorţat (în 1959) şi, deşi relaţia a fost scurtă, prin planul intelectual al relaţiei şi cel senzaţional – fiica lor, Alina Fernandez a şters-o din Cuba şi a devenit o mare adversară a tatălui, pretându-se la intervenţii publice denigratoare (a pierdut un proces de calomnie cu Juanita, sora lui Castro de la Miami) –, Naty Revuelta rămâne în viaţa lui Castro ca o dovadă a romantismului pe care-l poate atinge El Lider Maximo de la revolucion cubana.
Cu Celia Sanchez, Fidel Castro a trăit în concubinaj din 1957 până în 1980. N-au avut împreună niciun copil. A fost însă femeia care i-a marcat cel mai puternic destinul, pentru că s-a constituit în nevastă, confidentă, secretară, colaboratoare, amică, tovarăşă de luptă, amantă (mai puţin).
Dalia Soto del Valle i-a dat cinci copii şi, prin ei, nepoţi. Odată căsătoriţi, în 1980, potrivit tuturor biografilor (deşi Castro a dezminţit asta, în faimosul interviu documentarComandante, realizat în 2003), după moartea Celiei, Dalia Soto del Valle i-a asigurat bărbatului Fidel viaţa de familie normală, manifestându-se şi ca infirmieră după criza din iulie 2006.
Un contingent de femei frumoase
Tad Szulc, văzut drept autorul uneia dintre cele mai solide biografii a lui Castro (Fidel, un portret critic, 1986), ţine să remarce la un moment dat: „Viaţa lui Fidel a fost marcată de un extraordinar contingent de femei frumoase sau (şi) deosebit de inteligente, care, efectiv, şi-au dedicat viaţa lui şi cauzei sale, şi fără de care n-ar fi avut atâta succes”.
Într-adevăr, atât cele patru doamne din viaţa sa, cât şi cele care au avut o aventură cu Fidel Castro (Marita Lorenz, Ava Gardner, Isabel Custodio, Evelyne Pisier) sunt femei frumoase şi inteligente, dar, mai ales, femei deosebite. Mirta Diaz-Balart are ochi de căprioară. Naty Revuelta e cea mai frumoasă femeie din Havana şi, mai ales, cea mai elegantă. Celia Sanchez, deşi nu o concurează, e prezentată de istorici drept brună şi fină, cu ochi negri, intenşi. Isabel Custodio, pe care i-o prezintă, în exilul din Mexic, romanciera cubaneză Teresa Caruso, prezintă, la cei 18 ani ai săi, alura unui manechin elegant şi ochi verzi.
Marita Lorenz avea 19 ani când Fidel Castro a cunoscut-o, la 27 februarie 1959, e brunetă şi are un surâs devastator. Despre Dalia Soto del Valle, toţi istoricii sunt de acord că, în 1961, când a întâlnit-o Fidel Castro, era de o frumuseţe ieşită din comun, blondă şi cu ochi albaştri, aproape transparenţi.
Apărătorul celor mulţi şi săraci n-a avut nicio iubită proletară!
Fiecare dintre femeile care au contat în viaţa lui Castro sunt, ceea ce Balzac numea, exemplare ale geniului rasei lor. Anne Georgie Geyer observa în Guerilla Prince-Povestea nespusă a lui Fidel Castro (Boston, 1991) alte trăsături comune ale femeilor din viaţa lui El Lider Maximo de la revolucion cubana: „Sunt din lumea înaltă, americanizate, vorbitoare de engleză, aproape toate blonde, frumoase”.
Într-adevăr, apărătorul celor mulţi şi săraci n-a avut nicio iubită ţărancă sau proletară şi, mai ales, analfabetă. Mirta Diaz-Balart e fiica primarului din Banes şi, totodată, a unuia dintre bogătaşii zonei. E absolventă de Filosofie. Naty Revuelta face liceul la Philadelphia şi colegiul la Washington. Ştie trei limbi străine: franceza, engleza, spaniola. Bunicul ei a construit Maleconul, celebra faleză din Havana. E măritată cu Orlando Fernandez Ferrer, unul dintre cei mai mari chirurgi ai Cubei. E o femeie mondenă, care frecventează cluburile selecte din Havana: Habana Biltmore, Yacht Country-Club. Se dă cu parfum Tabac Blond Caron.
Corespondenţa cu Fidel, închis pe Insula Pinilor, are subiecte din literatură, artă, filosofie. Tatăl Celiei Sanchez, Manuel Sanchez Silveira, posedă trei ferme şi e preşedintele Asociaţiei Medicilor din Cuba. Marita Lorenz e şi ea dintr-o familie bine rostuită. Fidel Castro o întâlneşte la 27 februarie 1959 pe pachebotul Berlin, comandat de taică-său. Locuieşte, desigur, în America. Dalia Soto del Valle e institutoare. Tatăl ei, Enrique Soto del Valle, e patronul unei fabrici de ţigarete din Trinidad. Cât timp e amanta discretă a lui Castro, Dalia lucrează la Institutul Oceanografic din Cojimar.
Preferinţa pentru astfel de femei rămâne explicabilă în cazul lui Fidel Castro. Deşi Rebel de Stânga, el e fiu de latifundiar, pe deasupra intelectual. Apare normal ca el să prefere femei bine educate, din lumea înaltă, americanizate.
Amoruri politico-ideologice
Seducţia exercitată asupra acestor femei are o explicaţie mai complicată. Ele se îndrăgostesc de Fidel Castro din mai multe motive: indiscutabila charismă, faptul că e un bărbat bine, cavalerismul de tip spaniol, legenda, care începe încă de pe băncile facultăţii, ipostaza de Rebel. Să nu uităm că şi bolşevicii au fost iubiţi nu de ţărănci sau proletare, ci de doamne din lumea înaltă, unele pentru că ele însele erau revoluţionare, altele, pentru că se simţeau atrase de aceşti bărbaţi îndrăzneţi până la demenţă.
Pentru Mirta Diaz-Balart, Fidel e studentul celebru care ţine discursuri pe scările Universităţii şi-şi riscă viaţa în confruntările violente dintre diferitele organizaţii studenţeşti. Naty Revuelta e membră a Partidului Ortodox şi duşmancă a regimului Batista. Pentru ea, Fidel Castro e printre puţinii bărbaţi din Cuba care îndrăzneşte să-l înfrunte pe Batista. Pentru Marita Lorenz, Fidel Castro e şeful Barbudos, care tocmai au cucerit Cuba. În 1961, când l-a întâlnit pe Fidel, Dalia Soto del Valle activa ca institutoare în cadrul procesului revoluţionar de alfabetizare, iniţiat şi condus direct de Castro. Fidel Castro era pentru ea Şeful Cel Mare.
Rolul mitizării bărbatului Fidel se vede cel mai bine în cazul Celiei Sanchez. În timp ce Fidel e la închisoare, după asaltul Cazarmei Moncada, Celia conduce un grup de guerillos în provincia Oriente. Prin intermediul jurnalistei Marta Rojas, care poate pătrunde în închisoare, Fidel îi trimite astfel de bileţele:
„Dragă Celia,
Ceea ce ai făcut şi ceea ce faci mă impresionează şi mă inspiră dincolo de orice imaginaţie. Mă rog să vină o zi în care voi fi liber, ca să te întâlnesc. Până atunci, voi fi cu gândul alături de tine în fiecare pas pe care-l faci pe drumul tău. Visez la ziua în care te voi putea atinge şi voi putea fi cu tine.
Fidel Castro”.
sau
„Celia,
Cât de bine pot, urmăresc faptele tale drept cele mai luminoase momente ale zilelor mele. Nu te-am văzut niciodată, nu te-am ajutat niciodată şi asta mă îndurerează mult. Închid ochii şi ceea ce văd e Cuba Celiei, nu a lui Batista, nu a Mafiei, nu a Americanilor. Plănuiesc să te ajut într-o zi să faci din Cuba Celiei o realitate.
Fidel Castro”.
S-o recunoaştem! Pentru o femeie precum Celia, nu prea frumoasă, în schimb dedicată Revoluţiei, astfel de rânduri sunt adevărate droguri sufleteşti. Ea luptă împotriva lui Batista ca membră a Mişcării conduse de Castro. Şeful ei arată că o ştie, o urmăreşte îndeaproape şi o apreciază. Geniul de cuceritor al lui Fidel face ca epistolele să depăşească simpla corespondenţă dintre un şef şi o militantă. Deşi, în timp ce scrie aceste rânduri, Fidel e însurat şi are o amantă (cu care corespondează), printre rânduri se întrezăreşte că-l interesează şi Celia. Explicabil de ce, în clipa când cei doi se văd pentru prima oară (16 februarie 1957), după debarcarea pe teritoriul Cubei, la ferma lui Epifanio Diaz, la cinci dimineaţa, Celia Sanchez rămâne paralizată de amor. Momentul e descris mai târziu de Celia într-o scrisoare către amica sa, Nora Peters:
„Niciodată în timpul bătăliilor n-am fost nici emoţionată, nici copleşită, Nora. Dar am fost emoţionată şi copleşită în acelaşi timp, când l-am privit întâia oară pe Fidel, în timp ce mâinile sale puternice îmi strângeau umerii. Nu ţin minte ca eu să fi zis ceva. Nu ţin minte ca el să fi zis ceva. Ţin minte că Ada şi ceilalţi ne-au invitat să stăm la masă, sub nişte copaci, pentru a putea vorbi în linişte. Fidel, faimos pentru discursurile sale de cinci ore, a rostit un singur cuvânt:
În sfârşit!
Acest cuvânt, în sfârşit! nu-l voi uita niciodată. Atunci, Nora, am zâmbit larg şi m-am luminat. Am spus: de ce, în sfârşit? Adică, în sfârşit, tu poţi să mă atingi şi să mă ajuţi?! El iar n-a mai zis nimic. Doar a dat din cap a aprobare. Doar atât: a dat din cap. Şi iată, aceasta a fost prima noastră întâlnire!”
Che Guevara despre amorul extraconjugal
Lui Che Guevara nu i se cunosc aventuri extraconjugale. Spre finele Rebeliunii anti-Batista, o cunoaşte pe Aleida March, institutoare în Santa Clara, activistă M26, refugiată la Rebeli de teama represiunii. Pentru ea, Che divorţează de Hilda Gadea (la 22 mai 1959), nevasta peruană, cu care are o fetiţă, pe Hildita, pe când era în Mexic. Noua căsnicie nu e urmarea unei aventuri, ci a degradării amorului cu nevastă-sa.
Cu toate acestea, atât în ipostaza de Comandant al Coloanei 8, în marş spre Santa Clara, cât şi mai târziu, în cea de înalt demnitar al statului cubanez, el închide ochii la aventurile extraconjugale ale subordonaţilor. Ba mai mult, găseşte şi o justificare teoretică amantlâcului: „Nimeni n-a stabilit că un bărbat trebuie să trăiască toată viaţa cu aceeaşi femeie. Omul ar fi singurul animal care şi-ar impune această limitare. De altfel, el o încalcă regulat, când pe ascuns, când ostentativ. Noi ne-am fixat drept regulă de a nu fi extremişti în această privinţă. În agitaţia care se face în jurul chestiunii e multă bigoterie socialistă; adevărul e că dacă viaţa fiecăruia ar fi ştiută de toţi, trebuie să ne întrebăm cine ar putea arunca primul piatra”.
Declaraţia e făcută la o reuniune a Ministerului Industriei din 12 septembrie 1964, convocată pentru a discuta cazul unuia dintre directori. Deşi căsătorit şi cu copil, acesta a fost surprins cu secretara sa, în maşină, pe Malecon, într-o situaţie cu cântec. Acceptând aventura, Che Guevara avertizează că ar fi o problemă numai dacă secretara ar beneficia de favoritisme în schimbul relaţiei sexuale.
Iscoditorii vieţii lui Castro au invocat deseori influenţa decisivă a lui Che Guevara asupra luiEl Comandante en Jefe. Radicalizarea Revoluţiei după cucerirea Puterii e pusă astfel pe seama aripii stângiste a Mişcării, aripă condusă de Che, şi numărând printre lideri pe Raul Castro şi Camilo Cienfuegos. Nu cred însă că radicalizarea castrismului îşi are temelia în influenţarea lui Fidel de către Guevara. Cele 1500 de legi, decrete şi ordonanţe revoluţionare promovate în primele luni ale lui 1959 îşi au cauza în realităţi. Şi-au spus cuvântul, pe de o parte, presiunea maselor, doritoare ale unei Republici revoluţionare, cât şi neghiobia americanilor, care nu pricepuseră noutatea castrismului.
În materie de femei însă, îl suspectez pe Fidel Castro că a transpus în practică tezele lui Che Guevara. Dacă ar fi să judecăm doar după nevestele şi concubinele oficiale, Fidel Castro n-a fost în niciun moment omul unei singure femei. De fiecare dată, în timp ce trăia cu una, el făcea curte sau chiar avea o relaţie cu alta, dacă nu chiar cu mai multe.
În timp ce e în puşcăria din Insula Pinilor, el e însurat cu Mirta Diaz-Balart. Asta nu-l scuteşte să corespondeze amoros cu Naty Revuelta şi să pipăie terenul în ce-o priveşte pe Celia Sanchez. Ajuns în Mexic, în exil, deja divorţat, el are drept iubită oficială pe Naty Revuelta, cu care a şi conceput-o pe Alina. Splendida blondă cu ochi verzi îi trimite din Cuba un soi de rapoarte asupra stării de spirit a populaţiei. Asta nu-l opreşte pe Fidel să umble cu limba scoasă după juna poetă venezueleană Lucile Velasquez, potrivit amintirilor Hildei Gadea dinViaţa mea cu Che, şi să se combine cu tânăra de doar 18 ani, Isabel Custodio, cu care întreţine o relaţie furtunoasă timp de două luni. Rebelul îi cumpără mici cadouri, haine, pantofi, parfum şi un maiou de baie, cam demodat, deoarece Fidel Castro considera bikini prea îndrăzneţ.
Vrea chiar s-o ia de nevastă şi o cere părinţilor, care sunt de acord. Relaţia se rupe însă în clipa când Castro îi pretinde junei să se îmbarce cu el pe Granma, pentru a cuceri împreună Cuba. Anne Georgie Geyer, care a descris momentul în Guerilla Prince, susţine că Isabel ar fi refuzat dintr-un singur motiv: ar fi fost singura femeie aflată la bord. Oricum, cei doi amorezi se consolează rapid. Fiecare în felul său propriu. Isabel se mărită cu un om de afaceri mexican, un amic mai vechi. Potrivit Teresei Caruso, romanciera cubaneză care i-a făcut cunoştinţă cu Isabel, Castro i-ar fi declarat, în timp ce remonta un pistol mitralieră, că Revoluţia rămâne, totuşi, pentru el, „o soţie minunată”.
Din februarie 1957 până în 1980, Fidel Castro trăieşte în concubinaj oficializat cu Celia Sanchez. În tot acest timp, deseori cu acceptul tacit al Celiei, care, femeie inteligentă, discerne pe loc între aventura pasageră şi legătura serioasă, Fidel Castro o mai întâlneşte din când în când pe Naty Revuelta, are o aventură spectaculoasă, în 1959, cu Marita Lorenz, şi o vizitează din când în când, la Cojimar, pe Dalia Soto del Valle, pe care a cunoscut-o în 1961. În timp ce o avea drept amantă oficială pe Celia Sanchez, Castro concepe cu Dalia, „doamna din Cojimar”, cinci copii.
Fidel preferă femeia de tip Penelopa
Lăsând deoparte aventurile pasagere, femeile din viaţa lui Castro diferă după trăinicia în timp a relaţiei. Un clasament neoficial, după perioada de timp a relaţiei, ar arăta astfel:
1) Dalia Soto del Valle (din 1961 până azi – 50 de ani)
2) Celia Sanchez (din 1957 până în 1980)
3) Naty Revuelta (din 1953 până în 1960, şapte ani)
4) Mirta Diaz-Balart (din 1948 până în 1954, şase ani)
5) Marita Lorenz (câteva luni din 1959)
6) Isabel Costudio (două luni din 1956).
Relaţia cu Celia Sanchez a fost întreruptă de moartea femeii, în 1980.
Dacă, în cazul Daliei, diferenţa faţă de Naty Revuelta îşi găseşte explicaţia în faptul că Dalia e la fel de frumoasă, dar mult mai tânără (când a cunoscut-o în 1961, Dalia avea 21 de ani, în timp ce Naty atinsese deja 36 de ani), mult mai greu de explicat rămâne întinderea în timp a relaţiei cu Celia Sanchez. Toţi biografii lui Castro cad de acord că, dintre toate femeile care au însemnat ceva în viaţa lui El Comandante, Celia Sanchez n-are atu-urile decisive ale unei amante. Nu e prea frumoasă şi nici prea feminină. Nu e blondă şi, mai ales, n-are ochi verzi. Când cei doi se întîlnesc, în 16 februarie 1957, Fidel Castro avea o relaţie cu Naty Revuelta.
În 1957, Naty beneficia de toate notele pentru a nu fi surclasată de Celia. Avea 32 de ani, cu un an mai mică decât Castro, în timp ce revoluţionara Celia avea 37 de ani. Celia Sanchez era pe jumătate bărbat, în timp ce Naty întruchipa perfect Femeia. În plus, Naty era mama unei fetiţe concepute cu Fidel. Şi totuşi, relaţia cu Naty se destramă, în timp ce relaţia cu Celia durează până în 1980, la moartea femeii.
Cum se explică această bizarerie? Prin ceea ce am surprinde drept notă definitorie a relaţiei lui Fidel cu femeile. Dincolo de caracteristicile feminităţii, Fidel Castro vede în persoana iubită un ajutor de netăgăduit în destinul său de bărbat pentru Istorie. Relaţia cu Naty Revuelta debutează în timp ce Fidel Castro era însurat cu Mirta Diaz-Balart şi, culmea! avea cu ea un copil, pe Fidelito, de patru ani deja. Judecând după tipul de femeie care place lui Castro, nu exista niciun motiv pentru ca Naty să ia locul Mirtei. Sunt la fel de frumoase, la fel de bine educate, la fel de feminine. Ba chiar Naty e niţel mai în vârstă decât Mirta. În timp ce Naty are 28 de ani, Mirta are doar 23. Pentru un om însurat şi cu copil, trebuie ca amanta să aibă ceva în plus faţă de o astfel de nevastă, încât să dea naştere unei legături.
Ce are în plus Naty faţă de Mirta? Răspunde într-un fel Serge Raffy, redactor-şef adjunct al revistei Nouvel Observateur, autor în 2003 al unui volum de peste 600 de pagini despre Castro, intitulat Castro, Infidelul, explicând relaţia cu Celia: „Ca întotdeauna cu femeile, el are nevoie de o interlocutoare care să iubească politica la fel ca şi el; în caz contrar, el renunţă rapid”.
Mirta Diaz-Balart se desparte radical din acest punct de vedere de tipul de femeie preferat de Fidel Castro. Ea se mărită cu Fidel pentru a avea un soţ. Jinduieşte ca soţul s-o scoată în lume, să se ocupe de familie. Lui Fidel Castro numai la asta nu-i stă gândul. El s-a aruncat în bătălia pe viaţă şi pe moarte împotriva lui Batista. În acest plan, Mirta nu-i e de niciun ajutor, ba mai mult, se constituie într-o povară. Nu numai că fratele ei e şeful Poliţiei Secrete a lui Batista (Servicio de Inteligentia Militar, SIM), iar tatăl, omul de faţadă al Dictatorului, dar, mai mult, Mirta îl bate la cap să mai stea pe acasă şi să aducă bani pentru întreţinerea familiei.
Naty Revuelta e însă militantă a Partidului Ortodox, căruia îi aparţine Fidel Castro. Luptă împotriva lui Batista, îl admiră pe Fidel în ipostaza de Rebel, se sacrifică financiar pentru Mişcare. E un tovarăş de nădejde înainte şi după asaltul Cazărmii Moncada. Mirta, care nu e o proastă, îşi dă seama că soţul vrea o nevastă care să-i fie sprijin de nădejde în bătălia politică. În timpul Procesului de după asaltul Cazărmii Moncada (26 iulie 1953) şi al închisorii, se angajează şi ea în bătălia politică. O face însă mai mult în ipostaza de nevastă decât de militantă.
Cu dezavantaje în planul feminităţii, Celia Sanchez o surclasează pe Naty Revuelta la capitolul sprijin de nădejde al bărbatului. Înaintea debarcării, ea face rost de planurile zonei, pregăteşte terenul pentru rebeli. După ce se întâlnesc, rămâne în Sierra Maestre şi devine rapid indispensabilă Liderului de guerillă Castro.
Scrie în acest sens Serge Raffy: „Cu Celia el găseşte urechea ideală care să-l asculte, militanta determinată, dar, de asemenea, mai surprinzător, strategul complet. La fel de familiară cu terenul ca şi el, ea pare, printre altele, să stăpânească tehnicile de guerillă la fel ca Guevara sau ca Raul Castro.“
Celia are însă ceva care o situează mult deasupra altora. Îl înţelege instantaneu pe Fidel, înainte ca el să fi pronunţat cea mai mică frază: „Ca dotată cu un al şaselea simţ, ea îi anticipează deciziile”. Cu un astfel de avantaj, Celia Sanchez ia locul rapid lui Naty Revuelta şi supravieţuieşte altor amoruri ale lui Castro, ba chiar reuşeşte s-o îndepărteze pe Naty şi s-o ţină în discreţie pe Dalia. Naty Revuelta, deşi perfectă ca femeie, refuză să vină cu el în Sierra Maestra. După dobândirea puterii, Celia continuă să fie indispensabilă lui Castro. E nu atât amantă, cât mai ales tovarăşă de nădejde. Îi organizează viaţa lui El Comandante en Jefe, îl consiliază, îi oferă informaţii preţioase.
Sacrificiul asumat de Dalia
De ce, totuşi, Fidel nu renunţă la Dalia Soto del Valle, care nu face politică? Pentru că Dalia e un sprijin esenţial într-un alt domeniu: cel al vieţii de familie. Fidel Castro va fi rămas uluit că o femeie de frumuseţea Daliei acceptă timp de 20 de ani să-i fie nevastă neoficială, să-l aştepte la Cojimar, să-i facă cinci copii, într-un cuvânt, să-i asigure un cămin, fără a pretinde o clipă nu numai rolul de first lady, dar şi să se ştie măcar că există.
Se mută la Havana destul de târziu, când băieţii lui Castro trebuie să meargă la şcoală. Nu împreună cu Fidel, ci într-un apartament separat, într-un imobil de 15 etaje, pe Cale 3, în cartierul Vedado. Chiar şi după căsătorie (după unii, în 1980), survenită după moartea Celiei, Dalia acceptă să rămână într-o discreţie totală, deşi acum practic nimic nu-l mai opreşte pe Fidel Castro să se afişeze cu ea în public. Abia în 2001, Dalia apare în lume cu Fidel Castro şi abia în ianuarie 2010 sunt publicate primele fotografii împreună cu Fidel Castro. Momentul e provocat de Daniel Ortega, liderul nicaraguan, care postează pe Internet câteva fotografii surprinzându-l pe Fidel împreună cu Dalia în timp ce se pozează alături de Daniel Ortega şi de nevasta acestuia, Rosario Murillo. Vizita lui Daniel Ortega a avut loc în aprilie 2009.
Neîndoielnic, publicarea lor abia la un an după a fost posibilă numai cu acceptul lui Fidel Castro.
Niciuna dintre femeile din viaţa lui Castro n-a acceptat sacrificiul asumat de Dalia Soto del Valle: cel de a rămâne partenera sa discretă, în condiţiile în care i-a dat lui Fidel nu numai copii, dar şi nepoţi. Acest sacrificiu, rar şi la o femeie urâtă, d-apoi la o frumuseţe precum Dalia, explică rezistenţa în timp a relaţiei. Pentru că, în ultimă instanţă, marele bărbat de Stat, făuritorul de Istorie, vedeta planetară Fidel Castro rămâne un simplu bărbat. Şi în această ipostază, femeia ideală e pentru el cea de tip Penelopa!
Sursa: historia.ro
