Legendele lui Zorro și Robin Hood au un echivalent în Țara Hațegului. Unul dintre liderii revoluționarilor români a devenit eroul unuia dintre cele mai interesante romane din literatura maghiară, ”Săracii bogați”, de Jokay Mor.Ca o ironie a istoriei, marele scriitor maghiar ar fi vrut să se răzbune pe baronul Vasile Nopcea, despre care credea că și-ar fi trădat clasa socială pentru a se ralia Revoluției Române de la 1848 – 1849, care a luat în Transilvania aspectul unui adevărat război civil între români și maghiari.
Însă frumusețea legendei lui ”Față Neagră” și talentul de scriitor al lui Jokay Mor l-au transformat pe Vasile Nopcea într-unul dintre cele mai interesante personaje ale literaturii universale. Deși realitatea istorică este departe de romanul marelui scriitor maghiar, baronul român a devenit celebru în întreaga Europă, întocmai cum scornelile sașilor ardeleni pe seama lui Vlad Țepeș au generat personajul Dracula, din romanul irlandezului Bram Stoker.
”Față Neagră” este transformat într-un adevărat brand turistic, cu ajutorul unor tineri care au construit un ”Legendarium”, adică un loc unde prezintă cele mai frumoase legende din Țara Hațegului. Legendariumul, creat de o asociație locală, este o clădire care reunește, aidoma unui muzeu, exponate care ilustrează legendele respective, precum și zone unde vizitatorii pot practica sporturi precum tirul cu arcul. Iar figura baronul Vasile Nopcea a devenit un element central al acestui proiect.
Cine a fost Față Neagră
Vasile Nopcea a fost descendentul uneia dintre cele mai ilustre familii aristocratice din sudul Transilvaniei, o familie cu origini românești, dar ai cărei membri au suferit un îndelungat proces de maghiarizare. De altfel, în multe dintre documentele vremii, chiar numele baronului din Țara Hațegului apare în grafie maghiară, Nopcsa Laszlo sau Ladislaus. Întemeietorul familiei nobiliare a fost un anume Iwan de Ziluas, conform documentelor latine, în realitate Ioan de Silvaș. Numele său apare pe un act de donație prin care voievodul Transilvaniei, Nicolae Lackfi, îi dăruia o feudă. Iwan de Ziluas a primit o altă feudă și din partea lui Sigismund de Luxemburg, împărat romano-german și rege al Ungariei.
Fiii lui Ioan de Silvaș, Mihai, Dionisie și Ladislau, au primit o altă donație din partea aliatului lui Mircea cel Bătrân, Știbor, care, în 1396, era voievod al Transilvaniei. Cei trei nobili români au luat parte la cruciada de la Nicopole. Familia nobiliară era înrudită, prin intermediul unei veritabile alianțe matrimoniale, cu alte familii nobiliare, printre care familia Morsinay și familia lui Iancu de Hunedoara, ultimul conducător de cruciadă și tatăl marelui rege al Ungariei, Croației și Boemiei, ducele Austriei, Matia Corvin. Această înrudire a dat dreptul nobililor români din Țara Hațegului să includă blazonul Corvinilor, un corb cu un inel în cioc, printre însemnele lor heraldice.
Cel dintâi care a folosit numele Nopcea a fost fiul lui Dionisie de Ziluas, nepotul lui Ioan de Silvaș. Treptat, familia Nopcea, ridicată din rândul nobililor români de arme din sudul Transilvaniei, a încheiat alianțe matrimoniale și cu alte familii aristocratice, cum ar fi Cândea de Râu de Mori, Salanțiu de Silvașu de Jos, Bârceanu de Bârcea, Nălațiu și Zelenschi. De-a lungul secolelor de maghiarizare intensă, unele dintre aceste familii au adoptat grafia maghiară a numelor, iar Cândea a devenit Kendeffy, Bârceanu a devenit Barcsay, iar Salanțiu a devenit Szalanczy, în timp ce Zelenschi a devenit Zelensky. După ce Transilvania a devenit parte a Imperiului Austriac, ascensiunea familiei Nopcea a continuat, iar membrii ei au primit rangul de baron. Vasile Nopcea a fost cel de-al doilea care a purtat acest titlu. Mai mult, în anul 1833, el a devenit comite suprem al Hunedoarei, funcție pe care a părăsit-o în preajma Revoluției de la 1848.
Vasile Nopcea și-a asumat identitatea românească sub influența prietenilor săi, episcopul ortodox de atunci al Sibiului, Andrei Șaguna, și marele cărturar greco-catolic George Barițiu. Baronul român spera că revoluția va fi una pașnică. De aceea, în contextul în care în Hunedoara era în fierbere, el l-a invitat în comitat pe Andrei Șaguna, să predice pentru liniștirea spiritelor. Apoi, Vasile Nopcea a luat parte la Marea Adunare Națională din 3/15 mai 1848 din Blaj, unde fusese invitat chiar de Andrei Șaguna. Cronicile consemnează o anecdotă legată de acest eveniment. Atunci când cei 40.000 de români adunați pe Câmpia Libertății din Blaj au jurat credință națiunii române și împăratului Franz Jozef, Vasile Nopcea a ridicat și el mâna pentru a depune jurământul. Atunci, Alexandru Papiu-Ilarian, după o relatare, ori George Barițiu, după alt martor al evenimentelor, i-ar fi strigat: ”Vasilică Nopcea, jos mănușa!”. Aristocratul român și-a rupt netulburat mănușa albă și și-ar fi aruncat-o jos.
Baronul Vasile Nopcea a fost ales apoi vicepreședinte al delegației românești, condusă de episcopul Andrei Șaguna, care a preventat împăratului Franz Jozef revendicările românilor ardeleni, sintetizate sub forma unei petiții. Implicarea lui Vasile Nopcea în revoluția română i-a înfuriat pe maghiari. Revoluționarii maghiari au devastat castelul din Zam al lui Vasile Nopcea. Apoi, răzbunarea a continuat împotriva baronului român, pe care au încercat să îl falimenteze și să îl demonizeze. Jokay Mor a fost unealta acestei meschine răzbunări.
În romanul său, ”Săracii bogați”, eroul negativ este baronul Hatzegy Lenart, un pseudonim sub care oricare dintre contemporanii săi îl puteau recunoaște pe Vasile Nopcea. Baronul, sub pavăza funcției de comite suprem, i-ar fi jefuit pe bogații aristocrați din Țara Hațegului, precum și transporturile de aur care veneau din Munții Apuseni. Legendele scornite pe seama lui Vasile Nopcea spuneau că toate castelele pe care le deținea în satele Fărcădinu de Jos (azi comuna General Berthelot), Săcel și Zam ar fi avut tuneluri subterane, pe care baronul bandit le-ar fi folosit pentru a-și surprinde și jefui oaspeții. O astfel de legendă spune că baronul și-ar fi jefuit chiar propria soție, Agnes Kozma.
În fine, o altă legendă, cunoscută de Jokay Mor, spune că identitatea faimosului bandit Față Neagră, numit așa deoarece își ascundea chipul în dosul unei pânze negre, ar fi fost dezvăluită de o aristocrată, care și-ar fi recunoscut bijuteriile de care fusese deposată în timp ce erau purtate de soția baronului. Vasile Nopcea s-a înfuriat din cauza acestor scorneli și l-a dat în judecată pe Jokay Mor, pe care l-a acuzat de calomnie. Însă baronul român a pierdut ambele procese deschise împotriva scriitorului maghiar. După Revoluția din 1848-1849, Vasile Nopcea s-a retras din viața publică.
Urmași de mare prestigiu
Tradiția familiei Nopcea a fost continuată de cei doi fii ai baronului român, precum și de nepotul său. Familia nobiliară românească și-a legat destinul foarte strâns de cel al Casei Imperiale de Austria. Fiul cel mare al lui Vasile Nopcea, Francisc Nopcea, a devenit colonel în armata austriacă și consilier al Principelui Carol Ferdinand. Apoi, după Ausleigh-ul care a dus la formarea Austro-Ungariei în 1867, Francisc Nopcea a devenit cancelarul împărătesei-regine Elisabeta, soția lui Franz Jozef, cea care avea să rămână în istorie sub numele de Sissi. Francisc Nopcea a mai fost și comite suprem al Hunedoarei, precum și șef al Fiscului. Cel de-al doilea fiu, Alexis Nopcea, a avut o carieră mai agitată, potrivit site-ului nopcsa.ro. El a devenit, la rândul său, militar în armata austriacă. În timpul războiului dintre Austria și Prusia, a căzut prizonier în Cehia, invadată de armata prusacă, în anul 1866. Eliberat după o scurtă captivitate, Alexis Nopcea a plecat în Mexic, ca ofițer în regimentele de husari ai împăratului Mexicului, Maximilian de Habsburg, care avea să aibă un sfârșit tragic.
După execuția împăratului, căzut în mâinile revoluționarilor mexicani, Alexis Nopcea s-a întors în Transilvania. El a demisionat din armată și s-a dedicat arheologiei, apoi a fost numit director-adjunct al Operei din Budapesta. Din 1911, Alexis Nopcea a deschis în Arad o renumită fabrică de bere. Alexis Nopcea a fost tatăl celebrului baron Franz Nopcea. Acesta a devenit unul dintre cei mai cunoscuți arheologi, apoi s-a specializat în paleontologie. Franz Nopcea a descoperit noi specii de dinozauri și a încercat să reconstituie înfățișarea acestora. Baronul Franz Nopcea a fost pasionat și de etnografie și a mers în Albania, unde a contribuit la ajutorarea luptătorilor albanezi pentru libertate. El a făcut chiar contrabandă cu arme, pentru a le oferi acestora posibilitatea să luptă contra Imperiului Otoman. Din acest motiv, Franz Nopcea este considerat în Albania drept un soi de erou național și a fost la un pas de a deveni rege al Albaniei.
În timpul Primului Război Mondial, el a fost fidel până la capăt Casei de Habsburg. A comandat detașamentele de voluntari albanezi înrolați în armata austro-ungară și a acționatca spion în Carpați. Din cauza acțiunilor sale îndreptate împotriva României, baronul român a fost declarat drept inamic al Regatului României, după Marea Unire din 1 Decembrie 1918. Conacul familiei sale din Fărcădinu de Jos a fost confiscat și oferit generalului francez Henri Berthelot, care primise titlul de Cetățean de Onoare al României. Ulterior, Regele Ferdinand I cel Loial, care a promovat o largă reconciliere națională, l-a iertat pe Franz Nopcea și i-a permis să revină în locurile natale. Întors în Transilvania, baronul român a fost bătut de localnicii din Fărcădinu de Jos. Drept urmare, a plecat în Ungaria, apoi în Austria. În anul 1933, ruinat în urma confiscării averii strămoșești și grav afectat de Marea Criză Economică din 1929 – 1933, baronul Franz Nopcea s-a sinucis, la Viena. Astfel s-a sfârșit una dintre cele mai ilustre familii aristocratice din Transilvania.
Sursa: romanialibera.ro
