O zi în care nu râzi, e o zi pierdută”! Citatul e celebru şi aparţine unui legende. Charlie Chaplin. Declarat cel mai cunoscut om de pământ, prima stea de la Hollywood, primul cel mai bogat artist din cetatea fimului şi un geniu în arta cinematografă.
“Vagabondul” rafinat, cu umor, cu spirit de filosof şi romantic. Era personajul mereu împiedicat, care “storcea” optimismul din momentele de viaţă lustruite în alb-negrul sărăciei, amintire a copilăriei sale.
Este imaginea secolului XX: Vagabondul cu pantaloni largi, pantofi atât de mari încât trebuia să îi poarte pe dos, cu pălărie-melon mică, baston din bambus şi mustăcioară. A apărut aşa pentru prima oară chiar din al doilea film al său, ”Kid Auto Races at Venice”, pe când avea doar 24 de ani.
Abia ajunsese în ţara tuturor posibilităţilor şi, după ce a interpretat rolul unui reportar, a avut posibilitatea să construiască imaginea personajului care i-a marcat existenţa.
”N-am avut idee ce machiaj să îmi fac. Nu mi-a plăcut cel de reporter (n.r.: din “Making a Living”). Cu toate acestea, în drum spre dulap, m-am gândit să îmi pun niște pantaloni lăbărțați, pantofi mari, un baston și un melon. Am vrut ca totul să fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina strâmtă, pălăria mică, iar pantofii mari. Nu eram decis dacă să arăt tânăr sau bătrân, dar mi-am amintit că Sennett (n.r.: regizorul) se aștepta să fiu mai bătrân și am adăugat o mustață mică, pe motivul că mă va îmbătrâni puțin, fără să îmi ascundă expresia. Nu știam nimic de personaj. Dar când m-am îmbrăcat, hainele și machiajul m-au făcut să mă simt cine sunt de fapt. Am început să-l cunosc, iar când am urcat pe scenă era deja născut”, a scris Charlie Chaplin în autobiografie.
La început primea 150 de dolari pe săptămână. În primul său an la Hollywood, care nu se devenise încă cetate a filmului, a realizat 34 de scurt-metraje. Ascensiunea nu a fost rapidă. La cinci ani de la prima vizită în SUA, avea însă să câştige săptămânal 10.000 de dolari, ceea ce l-a făcut primul cel mai bogat artist, dar şi prima stea de la Hollywood.
Charlie Chaplin – Băiatul sărac, devenit geniul care a influenţat cel mai mult cinematografia în secolul XX
Numele său real a fost Charles Spencer Chaplin. S-a născut cu patru zile înainte de Adolf Hitler, pe 16 aprilie 1889, în sudul Londrei. Însă, serviciile de informaţii britanice au desecretizat de curând dosarele vechi în care s-a scris că ar fi putut fi născut în Franţa sau chiar în Rusia, însă, niciodată nu au fost strânse probe care să confirme aceste ipoteze.
Astfel, englezul Charles a copilărit în Marea Britanie. S-a născut din părinţi cu vocaţie pentru artă. Tatăl şi mama lui erau cântăreţi şi actori, însă îşi desfăşurau modest activitatea, prin cafenele, restaurante şi teatre mici. Pe când avea doar trei ani, părinţii s-au despărţit. El şi fratele său vitreg au fost nevoiţi de mici să-şi câştige existenţa. Tatăl era alcoolic, iar mamei i s-a declanşat o boală a minţii, ceea ce a făcut ca fraţii să se mute dintr-o casă de copii în alta.
Cum au fost crescuţi pe la spectacole, cei doi fraţi şi-au încercat astfel norocul. Mai întâi, timid, în Anglia, până când, Charles traversează Oceanul, spre Ţara Făgăduinţei.
“America, vin să te cuceresc! Şi fiecare bărbat, femeie sau copil va avea pe buze nume de Charles Spencer Chaplin”, ar fi spus când a ajuns pentru prima oară în Manhattan, în 1910.
Şi aşa avea să fie. Filmele sale mute ar fi fost văzute de peste 300 de milioane de oameni, o cifră fantastică pentru acea perioadă. În presa vremii s-a scris că până şi sălbaticii din triburi îi cunoşteau chipul din comediile care ajunseseră distribuite în întreaga lume.
În creaţiile sale cinematografice, s-a inspirat din copilăria lui săracă şi a construit personaje care prin iubire şi optimism înving neajunsurile şi ajung să fie fericiţi. Chipul lui era o emblemă universală a comediei şi au apărut chiar şi păpuşi care îl întruchipau.
“Singurul geniu pe care l-a dat industria filmeului”, a spus despre Charilie Chaplin George Bernard Shaw.
Charlie Chaplin nu a fost doar actor, ci şi scenarist, regizor, compozitor sau producător de filme, înfiinţând companiei de distribuție United Artists, împreună cu Mary Pickford, Douglas Fairbanks și D.W.Griffith.
Vagabondul din viaţa reală
Chaplin a fost căsătorit de patru ori şi a avut 11 copii. Primul a murit după doar trei zile de la naştere, iar ultimul s-a născut pe când tatăl avea 73 de ani.
Ultimii opt copii au apărut în urma căsniciei cu Oona O’Neill, fiica marelui dramaturg Eugene O’Neill. Când s-a căsătorit cu ea, el avea 54 de ani, iar proaspăta soţie abia împlinise 18 ani.
A fost singura femeie alături de care Charlie Chaplin a părut că şi-a găsit liniştea. A avut relaţii şi cu tinere de 16 ani şi a fost târât prin procese de paternitate.
Alături de Oona O’Neill, Charlie Chaplin a trăit şi ultimii săi ani de viaţă. A murit în somn, în seara de Crăciun, pe 25 decembrie 1977. Ea i-a fost soţie dedicată, având grijă de el în ultimii ani grei de bătrâneţe. Charlie Chaplin ajunsese în scaun cu rotile şi cu multiple nevoi.
Ţara care l-a adoptat a ajuns să-l renege
Micul Vagabont a devenit “Dictatorul”. Era anul 1940, cu un an înainte ca Statele Unite să intre în război. În parodie, Chaplin s-a îndreptat împotriva nazismului şi a lui Adolf Hitler şi a vorbit despre persecutarea evreilor. Filmul a provocat controverse şi a început să-şi atragă antipatii.
A urmat perioada nebună în care americanii vânau comunişti. Prin ideile sale, Charlie Chaplin a fost mereu acuzat că e simpatizant al acestei doctrine, că se implină în politică, ba chiar că ar fi spioni pentru comunişti. Lucruri pe care le-a negat mereu.
Însă, şi-a atras un adeversar de temut. J. Egdar Hoover, fondatorul FBI şi primul director al Serviciului. Acesta a profitat în anul 1952 de o vizită a lui Chaplin în ţara lui natală, Marea Britanie, şi a obţinut de la biroul de emigrări ridicarea dreptului acestuia de a mai intra în ţară.
Chaplin nu renunţase niciodată la cetăţenia britanică şi datora chiar două milioane de dolari statului “adoptiv”, pentru că nu a aplicat pentru cetăţenia americană şi a fost rezident mai bine de patru decenii.
Renegarea l-a afectat profund, iar Chaplin s-a văzut din nou în căutarea unei ţări adoptive. De data asta, pentru a-şi trăi bătrâneţile. A ales Elveţia, pentru că erau taxele mai mici. A trăit până la moarte în Vevey, pe malul lacului Geneva, într-o vilă cu 15 camere, unde şi-ar fi crescut autoritar copii.
Misterul furtului sicriului lui Charlie Chaplin
După mai bine de două luni de la moartea lui, siciul îngropat într-un cimitir din Elveţia a fost furat. Hoţii i-au cerut văduvei o recompensă de 600.000 de dolari. În cele din urmă, hoţii au fost prinşi şi demascaţi. Erau nişte mecanici eleveţieni.
Sicriul cu trupul artistului a fost recuperat şi îngropat din nou, de data asta sub o placă grea din beton.
Explicaţia furtului este cea oficială. Însă, de-a lungul deceniilor, a mai umblat o legendă. În întreaga lume, s-a vorbit despre o ultimă “ghiduşie” a marelui comic care şi-a trăit ultimii ani cu gândul ca va fi uitat. S-a vorbit că hoţii ar fi fost tocmiţi din timpul vieţii chiar de către Charlie Chaplin, ca o ultim alt al comediei sale.
“În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu. Astăzi, știu că aceasta se numește… Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate și mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat. Astăzi, am descoperit… Modestia“ – pasaj dintr-un poem atribuit lui Charlie Chaplin.
sursa: reteauadestiri.ro
