Sînt dator cu o reacție. Sau poate că mă bag aiurea în seamă. Președintele Senatului, Călin-Popescu Tăriceanu, a trimis o scrisoare deschisă cerînd suspendarea lui Traian Băsescu, președintelui României. Printre motive este inserat următorul:
”Traian Băsescu a mai anuntat in numele Administratiei Prezidentiale ca a cerut o serie de dosare unui ziarist, ca si cum Presedintia s-a transformat in organ de ancheta, l-a atacat indirect pe ziaristul Catalin Tolontan, cel care se ocupa cu investigarea jurnalistica a ‘Galei Bute’, in care Elena Udrea e suspectata de fapte de coruptie grave”.
Președintele a răspuns că el are ”o capacitate uriașă de revitalizare în campanie”, lucru de care nu îndoiește nimeni după 10 ani de campanie continuă, viața lui cum ar veni și plăcerea multor politicieni! Mai rău stau economia și România cu revitalizarea, nu actuala clasă politică, întotdeauna în stare să ne propună încă un conflict ca să ne mai păcălească o tură.
După o expresie a lui Naomi Klein, asta e ”politica dezastrelor”, pentru că politicienii din România altfel nu știu să ne conducă și să ne motiveze, decît prin frică și înrăindu-ne unii împotriva celorlalți.
De fapt, necazul mi se pare fix ăsta: România a fost trasă într-un permanent război al taberelor, în care defilează umbre ca-n teatrul oriental, siluete și gesturi aproape fără relevanță în viața reală!
Povestea asta n-are legătură nici cu normalitatea dezbaterii dintre partide și nici cu interesul cetățenilor. E o istorie despre ură și despre cucerirea puterii. Ca și cum democrația s-ar reduce la electocrație, la a cîștiga referendumuri sau alegerile, și nu la ceea ce faci după ce cîștigi alegerile! Cînd a lăudat la scară mare mentalitatea asta, lui Traian Băsescu nu i-a păsat unde vor ajunge lucrurile. Uite unde au ajuns!
Cînd tu, președinte de țară, definești, pe șleau, un politician adevărat ca fiind ăla care poate să atragă mai mult atenția asupra lui, transformi totul în show bizz. Nu contează cine face ceva, ci cine defilează pe podium!
Așadar. Știu că se folosesc metode murdare împotriva mea și am aflat că ele pot continua, inclusiv colegii mei de la Gazetă suportă un risc semnificativ.
Avem confirmări că organismele statului au fost folosite în mod ilegal, poate că mai sînt și acum, pentru a ne compromite și, împreună cu noi, investigațiile. Ridzi, Gala Bute și altele.
Ne-au făcut dosare. Sînt penibili cum, negăsind nimic infamant, scurg documente oficiale confidențiale ale statului român din care rezultă că sînt la zi cu toate impozitele! Critica și observația că e ilegal se referă la stat, nu la cei care le răspîndesc, asta îi privește și nu e nimic în afara legii în ceea ce fac ei.
Da, e pe deplin adevărat că amenințările mai vechi ale Elenei Udrea se văd acum. Și e adevărat că insinuările le preia și Traian Băsescu, care adaugă binecunoscutele condimente de insultă. Ce stat avem, condus de pe colțul mesei, cu bîrfe și insulte de la cel mai înat nivel! Dar nu mi se pare nicidecum că atacarea la televizor a unui jurnalist poate fi un motiv constituțional de suspendare a unui președinte!
Cotroceniul nu are nici o treabă să ceară el documente despre ziariști și s-o mai și spună cu seninătate la televizor. Dar poate motiva că erau publice. Că-l preocupă asta oricum e aiurea, dar nu e neconstituțional.
Sigur că am tolerat ideea că președintele poate să facă tot soiul de chestii scandaloase, și aici mă includ în culpă. Însă una e una și alta e alta.
Dacă aș avea cea mai mică probă că Traian Băsescu a fost sursa sau are un amestec în ordinul pentru spionarea noastră, bineînțeles că aș spune-o. Acolo s-au comis ilegalități și nu e nimic de ascuns și nimeni de menajat. Le vom afla în timp, pentru că instituțiile respective nu pot înghiți la nesfîrșit briganzii din interiorul lor, care lucrează pentru politicieni și pentru persoane private!
Președintele m-a atacat de multe ori sub centură. Dar toți îl cunoșteam. Simpatia pe care n-am ascuns-o a fost pentru proiectele lui, pentru ce a încercat să facă, dar, vorba lui Paul Aligică, cînd tu președinte rupi contractul, asta te privește pe tine! Eu mă lămuirisem cu mulți ani în urmă, fără ca asta să însemne că neg lucrurile OK izbutite în acești 10 ani sau că nu sesisez pericolul de a camufla aceeași amenințare nedemocratică în spatele războiului anti Băsescu.
De fapt, de asta și se aduce chestiunea suspendării în discuție, ca să facă această campanie una despre Băsescu, așa cum observa recent Sever Voinescu în ”22”.
Numai că tocmai o astfel de campanie ar falsifica scopul alegerilor dacă acceptăm că a venit momentul să alegem un președinte nu pentru felul în care vorbește, ci pentru felul în care operează în sistemul puterilor democratice.
Prețuiesc la Călin Popescu Tăriceanu și nu uit faptul că s-a opus în 2010, atunci cînd presa a fost transformată în amenințare la adresa siguranței naționale, dar nu cred că acum are dreptate.
Pentru mine, lămurirea că epoca Băsescu s-a încheiat demult și n-a avut nici o legătură cu atacurile personale, ci cu multe alte episoade mari sau mici, cum ar fi cel legat de amenințarea lui Andrei Pleșu, tot așa, cu dezvăluiri, sau în momentul altor complicități sau decizii sau gesturi în dispreț democratic.
Nu mă clintesc acuzele președintelui din ce am de făcut ca jurnalist! Insultele lui nu mă mai ating de mult și nici nu răspund disproporționat, ce ar trebui să facă ziariștii pe care i-a tăvălit pur și simplu cum a prins ocazia? Dar o suspendare acum e o mișcare pur politică, de logică electorală și nu ma intersează asocierea cu așa ceva!
Rezum: că președintele României folosește insinuări ca să insulte și să amenințe insinuant la TV un jurnalist, asta e dezonorant, dar nu e un motiv de suspendare.
Dacă m-am băgat în seamă, îmi pare rău. Nu vreau să fiu folosit.
Sursa: tolo.ro
Comentariile sunt închise.