Miturile și legendele ne-au colorat imaginația și ne-au purtat în tărâmuri fabuloase – în lumi cu eroi și înțelepți, cu fapte și taine inaccesibile nouă… Dar oare miturile și legendele sunt doar expresiea imaginației înaintașilor noștri?
Ei bine, din ce în ce mai multe dovezi și surse istorice ne permit să dăm mai mult contur și conținut miturilor, făcându-ne să înțelegem că ele ascund o realitate uitată.
Ținutul de legendă al hiperboreenilor nu este doar o poveste frumoasă! Grecii antici, dar și romanii îl localizează la nord de Dunăre, în ținutul geto-dacilor, priviți ca urmași și continuatori ai tradițiilor hiperboreene. Un număr impresionant de istorici, gânditori și poeți antici vorbesc despre asta, dând detalii geografice precise.
Strabon este categoric: „Primii care au descris diferitele părți ale lumii spun că Hiperboreenii locuiau deasupra Pontului Euxin (Marea Neagră) și a Istrului (Dunărea)” (Goegrafia XI. 6,2)
Clement din Alexandria este de asemenea precis: el îl numește pe zeul dacilor, Zamolxis, „Hiperboreanul”. (Stromata, IV, 213)
Macrobiu vorbește despre „Regiunile udate de Don și Dunăre… pe care antichitatea le numea Hiperboreene.” (Comm. in Somnius Scipionis II. 7)
Marțial numește triumful lui Dioclețian asupra dacilor „Hiperboreus triumphus” (Ep. VIII. 78)
Și exemplele ar putea continua…
Dacă vreți să cunoașteți mai multe despre Ținutul de legendă al Hiperboreenilor, vă invit să urmăriți emisiunea Adevăruri tulburătoare din această seară, pe Nașul tv, de la ora 22:00. Emisiunea poate fi urmărită și în reluare, sâmbătă, în jurul orei 22:00 și duminică, de la ora 11:00.
Adrian Paunescu – Dacii liberi
I
Noi n-am avut nevoie
Să luăm adeverințe
Că viețuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost și vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Și iubitori de pace,
Și vrednici de război.
IILa Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Și stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Și-am râs de toți barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.
IIIAceasta dăm de știre,
De sub pământul nostru,
Urmașilor in care
Reînviem acum.
Femeile iubindu-și
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urma drum.
IVNumiți și țara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiți pe nou veniții
După atîția ani,
Dar veșnic țineti minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Și altfel de romani.
VNoi am rămas în glie
Și devenim pădure,
Și devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Și temelia țării
S-o întărim cu oase
Și iubitori de pace,
Și vrednici de razboi.
VICu tot ce năzărește
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de știre,
Prin ierburi murmurând,
Că numai oboseala
Ne-a așezat sub scoarță,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.
Interesant, cu mici comentarii:
– se pare ca Strabon s-a contrazis pe el insusi, din moment ce „In maps based on reference points and descriptions given by Strabo, Hyperborea, shown variously as a peninsula or island, is located beyond what is now France, and stretches further north-south than east-west” (wikipedia)
– din ce citesc pe wikipedia, hiperboerenii reprezenta mai degraba o denumire generica data oamenilor din nord, sub cercul arctic, Borea insemnand vantul nordic; asa cum azi am spune: nord-europenii
– totusi la ce legende va referiti, care anume?
Wikipedia NU este un site academic, deoarece in primul rind ORICINE poate intra pe el in sensul de a scrie / introduce noi date!
multumim Daniel !Interesele divergente,ne atrag in multe alte directii
Comentariile sunt închise.