Ernest Hemingway scria că un om ajunge în faliment treptat, apoi brusc. Aşa cum o arată într-un mod dramatic şi soarta lui Viktor Ianukovici, preşedintele detronat, autocraţii îşi pierd funcţia în acelaşi fel. Autoritatea sa a scăzut de când protestele populare împotriva regimului foarte corupt au izbucnit în noiembrie. După brutalul gest de a-şi împuşca propriul popor în Kiev, magnaţii şi generalii care odată îl susţineau l-au abandonat, iar puterea sa s-a evaporat. Ianukovici a fugit, fiind căutat în cursul acestei săptămâni pentru o acuzaţie de crimă în masă.

Conaţionalii lui au sărbătorit- cel puţin unii dintre ei. Uşurarea este de înţeles: cu Ianukovici plecat, UCraina are şansa să scape de ersatz, versiunea post-sovietică a democraţiei. Totodată, această ţară de 46 de milioane de locuitori ar putea imploda- ceea ce este terifiant atât pentru Ucraina, cât şi pentru vecinii acesteia. Prevenirea acestui eveniment este o sarcină urgentă pentru vestici; în special pentru Uniunea Europeană, aceasta este o şansă să arate că, în ciuda problemelor interne şi de politică externă, ea nu este doar un bluf.

Mai mult decât bani

Din punct de vedere istoric, Ucraina este parte din Europa. Margineşte patru state membre ale UE. Marile sale oraşe- Kiev, Lviv, Odessa- sunt ornamentele ale civilizaţiei europene. Aşadar, problemele sale sunt şi problemele Europei. Mulţi ucraineni deja trăiesc şi muncesc în UE, legal sau nu. Turbulenţele economice sau politice i-ar putea determina pe mai mulţi să emigreze.

Iar turbulenţele lăsate în urmă de Ianukovici (care se află în Rusia, probabil fugind pe Bandido, iahtul său cu nume nefericit) sunt acute. Între ucrainenii care se bucură de revoluţie şi cei care o repudiază tensiunile sunt grave: în Kiev, victimele sunt martirizate, iar în alte părţi, jandarmii sunt ovaţionaţi. În pofida bunelor intenţii ale străinilor, situaţia ar putea fi periculoasă- iar bunele intenţii nu sunt vizibile în Kremlin, de unde a fost propulsat Ianukovici către preşedinţie şi de unde cei care l-au detronat sunt numiţi „terorişti”. Între timp, această naţiune prost administrată este aproape falită.

Înainte de toate, Ucraina are nevoie de un guvern naţional legitim. Liderii interimari instalaţi de Parlament ar putea fi mai uşor de agreat decât Ianukovici; dar Rada este un cuib de oameni corupţi cu doar puţin mai legitimi decât era fostul preşedinte, aşa cum au observat unii protestatarii şi Rusia. Este vital ca alegerile prezidenţiale din mai să fie curate şi să fie percepute aşa: surpaveghetorii vestici trebuie să se asigure de asta. Iar noul Preşedinte ar trebui să nu fie pătat de intrigile şi conflictele care otrăvesc politica ucraineană. Aceasta este o lecţie din Revoluţia Portocalie din 2004- un eveniment care părea să anunţe un viitor democratic, dar nu a făcut decât să schimbe între ei membrii unei elite înrădăcinate. Iulia Timoşenko, veteranul portocaliu care a fost de două Premier, proaspăt eliberată odată cu fuga lui Ianukovici, ar trebui să se ţină departe.

Oricine va câştiga, va avea nevoie de ajutor- nu doar financiar. Când nu îşi jefuia propria ţară, Ianukovici îi destabiliza justiţia, constituţia şi hărţuia presa- instituţii ce sunt o parte la fel de importantă a democraţiei pe cât sunt şi alegerile libere. Aceasta este încă o lecţie de la Revoluţia Portocalie: fără un fundament adecvat, democraţiile în stare incipientă pot cădea înapoi într-un stadiu caracterizat de proastă guvernare. Vestul  trebuie să împrumute Ucrainei abilităţile şi resursele pentru a reface democraţia.

Dar Ucraina are nevoie şi de bani- de mulţi, urgent. Sectorul financiar este întunecat: rezervele de monede puternice ale Ucrainei sunt în declin, deficitul import-export se măreşte şi are de plătit 13 miliarde de dolari de datorii în acest an. Este puţin probabil ca Rusia să îşi onoreze înţelegerea încheiată cu Ianukovici de a le împrumuta 15 miliarde de dolari. Ucraina are nevoie de aproximativ 25 de miliarde de dolari pentru a rămâne pe linia de plutire. Aceşti bani ar trebui să vină în două părţi: întâi, câteva miliarde ca împrumuturi de urgenţă pentru a restabiliza ţara până după alegeri, apoi un pachet mare, pe mai mulţi ani, finanţat, în mare, prin FMI.

Desigur, ajutorul FMI ar veni cu condiţii, precum eliminarea corupţiei din Ucraina, o depreciere a monedei sale supra-apreciate şi o restricţionare a subvenţionărilor guvernamentale din domeniul energetic. Europenii pot, de asemenea, ajuta atât cu asistenţă tehnică, cât şi prin oferirea celei mai bune motivaţii pentru schimbare pe care îl au: promisiunea, oricât de îndepărtată, unei aderări la UE. Ideea va alarma unele state membre și o parte din electorat. Aceștia ar trebui să înțeleagă faptul că a oferi o motivație pentru schimbarea democratică a acestei țări importante și primirea acesteia în clubul european este atât în interesul lor, cât și în al Ucrainei.

Între corect și greșit, nu între vest și est

UE și aliații săi ar trebui să facă aceste lucruri pentru că așa este bine, nu pentru a-l contra pe Vladimir Putin. În orice caz, Putin va fi furios. Rusia deja destabilizează Crimeea, probabil pregătind-se deja să o anexeze. Pușcași pro-ruși au ocupat clădirile administrative de acolo în 27 februarie. Chiar dacă Putin se abține pentru moment, este sigur că acesta va răspunde eventual: de ani, el alimentează conflicte, iar democrația Potemkin pe care a proiectat-o în Rusia îi permite să rămână destul cât să se răzbune. El și-a ușurat suferința produsă de războiul din Kosovo din 1999 prin invadarea Georgiei în 2008. Ukraina este mai importantă pentru el decât Georgia deoarece fără aceasta, sfera de influență a Rusiei pare foarte mică. Chiar și în vizunea deformată a lui Putin despre viitorul Rusiei un război civil acolo nu este de dorit- totuși, în afară de a instiga unul, fără îndoială el va face tot ce poate pentru a nu permite țării să devină o democrație independentă.

Cu atât mai mult UE și aliații săi trebuie să ofere cu generozitate ajutor. La rădăcini, adevărata diviziune dintre ucraineni nu este între esti și vest, ci între speranță și cinism: între cei care cred în posibilitatea unui Guvern mai bun și cei care, de înțeles, cred că în cadrul tulburat al națiunii lor post-sovietice paternalismul și corupția reprezintă tot ceea ce pot face. Crearea unui Guvern onest, competent, devotat binelui poporului este cea mai bună cale de a convinge toți ucrainenii că le este mai bine fără cleptocrați- și de arăta că vestul încă este o forță a binelui.

 

 

Articolul original poate fi accesat aici.

 Traducere de UVT