Nu spunem nimanui cum să voteze, dar comunitatea României Curate trebuie să fie informată. Revenim ca atare la lista neagră cu precizări legate de atitudinea candidaţilor fata de proiectul de la Rosia Montana, daunator atât mediului cât şi bunei guvernări.
Subiectul Roșia Montană reprezintă o miză electorală nu doar la nivel național, ci și european. În mai 2010, pornind de la cazul Roșia Montană, Parlamentul European (PE) a votat cu o largă majoritate (aproape 80%) rezoluția privitoare la interzicerea utilizării cianurilor în mineritul din UE. Comisia Europeană a refuzat însă să transpună această rezoluție într-o directivă obligatorie pentru toate statele UE, efortul în acest sens nefiind însă abandonat. De asemenea, în cadrul comisiilor PE (de Mediu, de Petiții etc.) sau sub egida PE, au avut loc la Bruxelles numeroase dezbateri și evenimente legate de Roșia Montană (cu implicații la nivel european în privința politicilor de mediu, de dezvoltare durabilă, de protecție și valorificare a patrimoniului cultural, de dezvoltare industrială, de protecție a drepturilor civile, de combatere a corupției etc.). În aceste condiții, cunoașterea pozițiilor candidaților români pentru fotoliile de europarlamentar legate de subiectul Roșia Montană reprezintă un element important în opțiunile electoratului la scrutinul din 25 mai.
Ținând cont de numeroasele contradicții între pozițiile personale ale candidaților și pozițiile (și acțiunile concrete) ale partidelor din care fac parte, dar și între pozițiile adoptate la Bruxelles și pozițiile acelorași partide în România, Campania Salvați Roșia Montană a lansat instrumentul ”Cianurist sau Europotrivit?” – aici. Instrumentul prezintă pe larg diferitele manifestări și acțiuni ale candidaților români legate de Roșia Montană, datele de contact oficiale ale acestora (pentru a putea fi contactați să-și exprime dincolo de orice dubiu poziția), oferindu-le alegătorilor și opțiunea de a le acorda note euro-candidaților.
Mai jos puteți citi o analiză a listelor de candidați pentru PE din perspectiva subiectului Roșia Montană, precum și notele obținute (până la ora redactării analizei – ora 9.00 AM, luni, 12 mai 2014) de unii dintre aceștia.
PSD
”Opoziţia mea faţă de proiectul de la Roşia Montană este cunoscută şi atitudinea mea nu s-a schimbat niciun moment” este cea mai recentă declarație făcută de Daciana Sârbu pe marginea subiectului Roșia Montană (săptămâna trecută). Aflată în campanie electorală pentru alegerile europarlamentare (și fiind unul dintre principalii și cei mai vizibili candidați ai PSD), soția lui Victor Ponta a avut, într-adevăr, poziții constante împotriva proiectului Apuseni, dar și a utilizării cianurilor în mineritul din UE. În 2007, a fost unul dintre primii politicieni care au ajuns la Roșia Montană din proprie inițiativă, nu la invitația companiei RMGC, participând la a IV-a ediție a FânFest. În 2010 a fost unul dintre inițiatorii rezoluției adoptate de Parlamentul European de interzicere a cianurilor în mineritul din Uniune și, în toamna aceluiași an, a sprijinit organizarea unei dezbateri internaționale despre patrimoniul de la Roșia Montană, desfășurate la Bruxelles. În calitate de europalamentar a solicitat Guvernului Poloniei să pună în aplicare rezoluția anti-cianură a PE și i-a adresat întrebări (rămase fără răspuns) și fostului ministru PSD al Mediului Rovana Plumb. Declarația referitoare la legatul în lanțuri la Roșia Montană dacă pornirea exploatării devine iminentă a devenit celebră. Cu toate acestea, într-un sondajul ”Cianurist sau Europotrivit?” media notelor primite de Daciana Sârbu este de 2,36 (din 10). Media de repetenție exprimă dezamăgirea opozanților proiectului legată de faptul că europarlamentarul social-democrat a tăcut enorm exact când ar fi fost mai multă nevoie de implicare: în toamna anului trecut, când adoptarea Legii Speciale pentru Roșia Montană deschidea larg ușa cianurilor în Apuseni.
Această dezamăgire (și, deopotrivă, iritare) se reflectă și în notele primite de alți candidați aflați pe lista PSD – Victor Boștinaru, Cătălin Ivan sau Corina Crețu. În mandatul de la Bruxelles care se apropie de final, toți aceștia au votat rezoluția anti-cianură a PE. Victor Boștinaru s-a implicat și suplimentar, fiind coordonator al unei antologii care prezintă numeroase critici la adresa proiectului minier. Cu toate acestea, nici el nu primește o notă de trecere, media de 4,16 fiind influențată de faptul că în decembrie 2013 a încercat să scoată de pe ordinea de zi a Comisiei de Petiții a PE discutarea petițiilor referitoare la Roșia Montană.
Dintre candidații PSD, Claudiu Ciprian Tănăsescu are cea mai mare medie (6,70), în timp ce Ioan Mircea Pașcu se află la polul opus, cu 1 (unu) absolut, lucru deloc suprinzător în condițile în care, la începutul protestelor din toamna trecută, acesta sugera că ar fi organizate din exterior. În plus, Ioan Mircea Pașcu este și singurul europarlamentar PSD care a votat în 2010 împotriva adoptării rezoluției anti-cianură (contrar poziției partidului de la acea vreme și a grupului din care face parte în PE).
Cătălin Ivan (care este și purtător de cuvânt al PSD), dar și Corina Crețu au încercat să ofere explicații în privința diferenței fundamentale dintre poziția social-democraților în PE din vara lui 2010 și cea a partidului în România în toamna lui 2013. “Noi ne-am ținut de cuvânt. Proiectul acela, pe care noi ne-am angajat că-l vom respinge, l-am respins. Noul proiect Roșia Montană prevede beneficii directe și indirecte de aproape 78% pentru România, ceea ce nu era înainte, garanții de mediu, garanții privind patrimoniul cultural și multe altele. Este cu totul și cu totul alt proiect. Pe cel vechi, ne-am ținut de cuvânt și l-am respins”, a declarat Cătălin Ivan pentru Rfi , la doar câteva zile de la începerea protestelor. În realitate, nu există niciun proiect minier nou pentru Roșia Montană. La Ministerul Mediului se află spre avizare același proiect din 2007, iar compania nu a supus procedurii dezbaterii publice vreun alt proiect. Această tentativă de manipulare (inducerea ideii existenței unui ”proiect nou”) a avut ca unic efect creșterea iritării opozanților față de dualitatea liderilor PSD.
PNL
Situația e la fel de complicată și în cazul listelor celorlalte partide pentru europarlamentare. Spre deosebire de cazul PSD, unde pozițiile generale ale partidului sunt contradictorii (anti-cianură în PE, pro-proiect în România), la PNL sau PDL întâlnim divergențe de opinii (și de fapte) la nivel individual. La PNL, Renate Weber s-a opus în mod constant proiectului minier. În acest sens și-a asumat numeroase declarații publice, a fost inițiator a rezoluției anti-cianură din PE pe care a și votat-o în ciuda poziției oficiale a grupului, care a fost de abținere (”abținerea” era favorabilă cianurilor, în condițiile în care rezoluția de interzicere avea nevoie de voturi ”pentru” ca să fie adoptată). Media de 9,06 pe care Renate Weber o are în sondajul ”Cianurist sau Europotrivit” reflectă aceste poziționări.
Pe aceeași listă a liberalilor se află însă și Adina Vălean sau Ramona Mănescu. În 2007, Adina Vălean a trimis petiții diferitelor instituții europene prin care solicita interzice cianurilor, însă în 2010 s-a implicat în organizarea unui eveniment favorabil companiei la Bruxelles. ”Băse, nu fi trist/ și Crin este cianurist” și ”Euro-Vălean/ sclava unui canadian” au fost mesajele desenate în noapte de 26 ianuarie 2010, pe gardul sediului PNL din Capitală, ca reacție la susținerea pe care soția liderului partidului, Crin Antonescu, a acordat-o celor de la RMGC. În 2013, Adina Vălean și-a schimbat, din nou, discursul, fără a-i mai convinge însă pe opozanți, nota medie de 1,76 demonstrând acest lucru.
O notă și mai apropiată de 1 (unu) absolut, 1.26, primește în acest moment Ramona Mănescu, ca urmare a declarațiilor acesteia din 26 septembrie 2013: “Eu ca europarlamentar am susţinut acest proiect. De ce? Pentru că exploatarea cu cianuri nu este o chestiune nouă. În Finlanda se face această exploatare cu cianuri şi nu putem să spunem că Finlanda are o politică de mediu de neglijat, şi niciuna din ţările nordice nu au politici de mediu de neglijat, chiar sunt promotori ai politicilor de mediu în Uniunea Europeană. Nu putem spune că exploatarea cu cianuri chiar duce la dezastre ecologice, pentru că dacă ar fi dus la dezastre ecologice, am fi văzut toată zona de nord a Europei într-un dezastru. Şi nu este cazul. În plus, există tehnologii care într-adevăr să nu pericliteze mediul sau oamenii prin exploatare”, a spus, conform Mediafax , Ramona Mănescu. Declarația ei a fost contracarată ulterior de colegii finlandezi ecologiști ai Ramonei Mănescu din PE, care au arătat că, deși proiectele miniere cu cianuri din Nordul Europei nu sunt nici pe departe comparabile cu cele de la Roșia Montană (ca dimensiuni, cantități de cianuri utilizate, condiții climatice, densitate a populației etc.), și acestea au creat numeroase probleme de mediu.
PDL
Cea mai mare notă, 9,30, înregistrează (până în acest moment) candidatul PDL Monica Macovei. Monica Macovei a prezentat public în mod constant argumente de mediu și juridice împotriva proiectul minier de la Roșia Montană. În mai 2010, Monica Macovei a fost singurul europarlamentar român democrat-liberal care a votat rezoluția anti-cianură, în ciuda poziției exprese a grupului popularilor europeni de respingere a rezoluției. Și în perioada în care a colaborat constat cu Train Băsescu, și ulterior, poziția Monicăi Macovei a rămas neschimbată. Șansele ca Monica Macovei să capitalizeze voturile opozanților proiectului minier sunt diminuate însă substanțial de poziționările colegilor ei de listă, Theodor Stolojan, Marian Jean Marinescu sau Traian Ungureanu, care s-au exprimat cât se poate de vocal și de ferm în favoarea proiectului minier.
Traian Ungureanu nu s-a rezumat doar la susținerea argumentelor companiei, ci și la atacarea celor care luptă pentru salvarea Roșiei Montane. “Adepţii panicii naturiste se consideră, în mod fundamental, apărători ai libertăţii şi dreptului la viaţă. Acum, distinşii protectori ai păpădiei şi rîmelor, îşi pot adăuga încă un merit: mizerie garantată pentru Apuseni. Dacă nu se va mai scoate aur de la Roşia Montană, Apusenii se vor adânci în disoluţie economică. E adevărat, însă, elitele urbane şi industria binelui îşi vor felicita egourile şi îndestula setea de auto-gratificare”, scria Traian Ungureanu pe blogul personal , în 2010, la scurt timp după adoptarea rezoluției anti-cianuri din PE.
La nivel de partid, pe plan intern, PDL și-a schimbat radical opțiunea în toamna anului trecut, când parlamentarii portocalii s-au pronunțat (și au votat) împotriva legilor cu dedicație pentru compania minieră. Opozanții nu pot uita însă foarte ușor faptul că PDL (deși președintele de atunci al partidului și apoi premierul Emil Boc a declarat că ”nu este un fan al proiectului”, iar soția acestuia, Oana Boc – neimplicată la nivel politic – este o opozantă a proiectului) a fost partidul care a salvat compania în anii 2007/2008. Atunci parlamentarii PDL au avut contribuția principală în blocarea adoptării unei legi anti-cianură în România, iar Guvernele Boc, pe agenda cărora proiectul de la Roșia Montană figura ca o ”prioritate” au reluat procesul de avizare (suspendat de Atilla Korodi) și au resuscitat acțiunile Gabriel Resources la Bursa din Toronto.
PMP
Aflat pe prima poziție pe lista PMP, Cristian Preda este un susținător constant al proiectului minier de la Roșia Montană. A votat în 2010 împotriva rezoluției anti-cianuri a PE, s-a poziționat în același sens și în Comisia de Petiții a PE când s-au discutat petiții legate de Roșia Montană și s-a manifestat similar și cu alte ocazii în spațiul public. Cea mai recentă implicare s-a produs după protestele din toamna trecută, în luna ianuarie a acestui an, când pe blogurile ”Adevărul” a publicat un text în care îi atacă pe opozanții proiectului pe care îi consideră responsabili de conflictele sociale generate de exploatările miniere și de sărăcia comunităților locale: „De când aurul a ajuns o problemă de ecologie, comunităţile sunt profund divizate. Cazul peruan o vădeşte cel mai bine, dar nu e singurul. În America latină, dar şi în Africa, există sute de conflicte legate de minele de aur, iar presiunea ecologistă pare să impună noi poveri asupra săracilor. În vremea asta, cum spuneam, alţii se gândesc la exploatarea aurului din asteroizi” (mai multe aici ).
Pe lista de candidați ai PMP se află și Teodor Bancoschi, care consideră că resursele minerale trebuie exploatate, cu singurul amendament a unui contract mai avantajos pentru statul român. Teodor Bancoschi este și autorul celebrelor etichetări ”ciumpalaci” și ”mahalale inepte” la adresa protestatarilor din ianuarie 2012, în condițiile în care o mare parte dintre ei sunt opozanți ai proiectului minier, iar stoparea proiectului s-a numărat printre revendicările străzii.
Recent, principalul motor electoral al PMP și unul dintre principalii susținători publici ai proiectului minier s-a lepădat de cianură. Declarațiile președintelui Românieii nu exclud însă realizarea exploatării aurului de la Roșia Montană (o analiză a celor mai recente declarații ale lui Traian Băsescu despre Roșia Montană aici ).
UDMR
Iuliu Winkler, aflat pe prima poziție a listei UDMR, a votat în mai 2010 rezoluția anti-cianură din PE. Poziția lui rămâne însă ambiguă. În declarațiile lui din toamna lui 2013 afirmă dreptul societății civile de a se pronunța în privința proiectului, dar aduce în discuție și unul dintre argumentele false utilizate de compania minieră (conform căreia daunele de mediu produse de fosta exploatare de stat de la Roșia Montană ar putea fi înlăturate doar dacă proiectul RMGC s-ar face!). Mai mult, în corespondența electronică din iunie 2007, dintre doi foști ambasadori ai Canadei în România (dintre care unul fusese cooptat după încheierea misiunii din România în conducerea Gabriel Resources), Iuliu Winkler apare calificat ca fiind ”persoană rezonabilă” (mențiune apare în contextul și în ideea invitării acestuia la o cină de lobby organizată de Ambasada Canadei la București). În aceeași corespondență, se face referire la o cină (tot de lobby) organizată de Gabriel Resources la Toronto, pe 25 iunie 2007, pentru un reprezentat al Guvernului României, al cărui nume este, însă, protejat. Singurele informații oficiale pe care le-am găsit despre o vizită a reprezentanților Guvernului României în Canada în acea perioadă se referă la o delegație (între 23 și 29 iunie 2007) a lui Iuliu Winkler, pe atunci șeful Departamentului de Comerț Exterior din cadrul Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale. Tot în acea perioadă, Iuliu Winkler era și membru al Comitetului de Analiză Tehnică (CAT) care analiza proiectul RMGC.
PER
Într-o situație contradictorie se află și outsiderul PER. Principalul candidat al Partidului Ecologist Român este Radu Moraru, cunoscut opiniei publice și ca ”Nașu”, ca urmare a emisiunii de televiziune cu același nume care l-a consacrat. În toamna lui 2013, Radu Moraru s-a poziționat cât se poate de clar împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, iar Nașul TV a acordat spații ample protestelor de stradă (de la transmisiuni în direct și dezbateri în studio). Cu toate acestea, Radu Moraru trebuie să se confrunte cu poziția fostei conduceri a PER, care a sprijinit declarativ proiectul minier de la Roșia Montană. De altfel, faptul că PER nu s-a delimitat oficial de declarațiile favorabile proiectului RMGC a a fost motivul invocat public de Remus Cernea că ar fi stat la baza eșuării negocierilor de fuzionare dintre Partidul Verde și PER din septembrie 2011.
PNȚCD
Tot divergent în problema Roșiei Montane s-au poziționat până acum și candidații PNȚCD. Aurelian Pavelescu s-a pronunțat constant împotriva proiectului minier, în timp ce Sebastian Bodu a votat împotriva rezoluției PE anti-cianură din 2010 (pe atunci era membru al PDL).
”Ținem CIANURA departe de Parlamentul European!”
Ținând cont de aceste divergențe majore de opinii și opțiuni în privința subiectului Roșia Montana între politicienii aflați pe aceleași liste electorale, inițiatorii campaniei ”Cianurist sau Europotrivit” îi îndeamnă pe alegători să-i contacteze pe candidați pentru a-și clarifica, dincolo de orice dubiu, poziția. ”De ce vă cerem să îi contactați pe candidații la Parlamentul European cu privire la interzicerea cianurii în minerit? Ei bine, politica este departe de a fi perfectă și interzicerea mineritului pe bază de cianuri este un test autentic privind intențiile candidaților la europarlamentare. La urma urmei, răspunsul lor e unul simplu, cu “da” sau “nu” și poate produce o schimbare reală pentru o lume mai bună”, scrie în motivarea acțiuni intitulate ”În 2014 ținem CIANURA departe de Parlamentul European!”.
”Fiecare candidat are în aceast site o pagină dedicată de unde aflăm ce crede despre Roșia Montană, cum a votat până acum (dacă a avut ocazia) și ce promite. Găsești date de contact și informații despre cum să-i afli părerea și poziția oficială prin: audiențe, întrebări la evenimente publice și electorale, mesaje în social media”, se mai arată pe pagina Europarlamentare.rosiamontana.org .
Cum au votat în mai 2010 rezoluția anti-cianură a PE europarlamentarii români care candidează și acum
PSD: poziția grupului: ”pentru”; au votat ”pentru”: Corina Crețu, Cătălin Ivan, Daciana Sârbu, Viorica Dăncilă, Victor Boștinaru, Claudiu Tănăsescu; a votat ”împotrivă”: Ioan Mircea Pașcu;
PNL: poziția grupului: ”abținere”; au votat ”abținere”: Norica Nicolai, Ramona Mănescu; ”împotrivă”: Adina Vălean; ”pentru”: Renate Weber, Cristian Bușoi;
PDL: poziția grupului: ”împotrivă”; au votat ”împotrivă”: Theodor Stolojan, Traian Ungureanu, Marian Jean Marinescu”, ”pentru”: Monica Macovei;
PMP: poziția grupului: ”împotrivă”; a votat ”împotrivă”: Cristian Preda*;
PNȚCD: poziția grupului: ”împotrivă”; a votat ”împotrivă”: Sebastian Bodu*,
UDMR: poziția grupului ”împotrivă”; a votat ”pentru”: Iuliu Winkler.
Note: * La acea dată, Cristian Preda și Sebastian Bodu erau membri ai PDL; ** În PE, UDMR este afiliat grupului popularilor, a cărui poziție legată de rezoluția anti-cianură a fost ”împotrivă”.
Sursa: romaniacurata.ro
Comentariile sunt închise.