Telegramă pentru ŢARĂ | Cui îi e frică de Duminica Orbului?

Te-am iubit şi atunci când m-ai înşelat pe la spate şi când ai vrut te lepezi de mine. Te-am iubit, Românie, pentru pământul tău plin de istorie zbuciumată, pentru aerul tău mişelesc pe care mi l-ai băgat pe nas, cu forţa, ştiind că am nevoie să trăiesc. Te-am iubit şi pentru că eşti parşivă şi ştii să mă fraiereşti ca să nu te părăsesc. Îţi place să mă calci în picioare ca să mă simţi aproape, şi apoi să mă ai sub papuc. E varianta sustenabilă, cu efort minim. Apoi, îmi introduci, subliminal, sentimente care mă-nfioară, de care nu credeam că sunt în stare. E un drog al iubirii de neam. Îl iei şi tot mai vrei, ca o formă avansată de masochism.

Uneori te urăsc, Românie! Dar aroganţa ta mă stârneşte şi mai mult. Nepăsarea ta mă face să-mi doresc să nu te părăsesc. Şi nu te părăsesc! Dar m-am hotărât să mă impun. De azi jucăm după regulile mele. Mă simt liberă că pot să-ţi decid soarta. Şi vreau să o fac! Am să te vindec de trufie, de orgoliu prostesc şi de lăcomie. Îţi propun un joc. Unul pe care să-l încercăm mâine. Eu şi prietenii mei, legaţi la ochi, dar cu mâinile libere, vom veni la tine să ne ghiceşti viitorul. Ştim adresa. Nu trebuie să trimiţi pe nimeni după noi.

Îţi mai aduci aminte, acum 5 ani, ţi-am adus în dar două cărţi. Constituţia şi Biblia. De ambele te-ai folosit. Le-ai silit, le-ai făcut vrute şi nevrute. Le-ai tratat ca pe nişte foi de maculatură ieftină. Dar te-am iertat. Încă o dată. Când vom ajunge la uşa ta, să te pună sfântul să nu ne deschizi! Pentru că venim să te colindăm. Chiar dacă nu a venit vremea, noi îţi vom cânta. Ca de fiecare dată, nu ne vei da nimic pentru că nu ai. Precum fiul risipitor, ai cheltuit banii pe prostii. Ai dat în stânga şi-n dreapta şi pentru noi, copiii tăi, ai rămas o mamă stearpă. Dar nu-i nimic. Venim noi la tine cu un cadou. Cu licoarea bunăstării, cinstei şi iubirii de semeni. Doar dacă o bei, ne vei putea privi în ochi. Căci religia noastră – SINCERITATEA – nu ne permite să ne uităm după femei pe jumătate goale. Ştii că uneori mai ai astfel de apucături… obscene… te vinzi ieftin… Dar noi te vom aduce cu picioarele pe pământ. Te vom educa şi te vom face o domnişoară de viţă nobilă. Eşti încă tânără, dar prea obosită. N-ai vlagă. Şi nici nu-ţi pasă. Pentru că aşa te târâi de ani de zile şi te-ai obişnuit. Dar noi, fiii tăi, te vom pune pe picioare. Câtă vreme nu ne-a luat Dumnezeu minţile, vom pune o vorbă bună pentru tine, acolo unde trebuie. De mâine, vei fi din nou ROMÂNIA NOASTRĂ. Cea pe care noi o ALEGEM. Pe care ne-o dorim. Şi nu stăm cu mâinile încrucişate! Ai încredere în forţele noastre! Nimeni şi nimic nu ne poate lua ce e al nostru! Rămâi cu bine, ţară dragă! Mâine, pe vremea asta, să te îmbraci frumos! TE SCOATEM ÎN LUME!