Ion Cristoiu m-a intrebat aseara in emisiunea de pe B1 daca m-a sunat Presedintele dupa ce a devenit publica povestea cu teapa 10 TV. Foarte multi dusmani declarati ai lui Basescu m-au intrebat cum naiba de vorbesc de presiuni politice si de gasca transpartinica din moment ce prietenul meu de la Cotroceni are valiza cu butoanele de control ale Romaniei. De la servicii secrete pina la justitie. Multi prieteni buni m-au intrebat sau probabil s-au intrebat de ce nu intervine Presedintia sa-i faca bau! lui Teszari.
Dupa cum se observa, in Romania poti sa faci televiziune cu o singura conditie: sa fii aliniat in pozitie de drepti in una din cele doua tabere, cam aceleasi din decembrie 2009. Asa gindesc romanii, cetateni simpli, asa gindesc politicienii sau sforarii din umbra.
Cei care au pierdut in 2009 sint cunoscuti, mai putin Patriciu care, din punctul meu de vedere, a jucat la dublu, alegind sa lupte public cu Basescu, dar sa lase ziarul “Adevarul” sa stea pe propriile picioare, spre mirarea fraierilor din tabara anti-Basescu. Voiculescu&Vintu&Co au pierdut din megalomanie, crezind ca daca detin controlul a 90% din media, inclusiv internetul, e suficient ca sa minti populatia afisind scorul mincinos din seara de 6 decembrie 2009 si prezentind bucuria nemarginita a unui fals Presedinte.
Perdantii au ramas traumatizati pe vecie si au pornit atunci o vinatoare furibunda dar destul de organizata. Vor sa ia tot, sa cumpere orice constiinta, sa nu mai existe strop de libertate de gindire sau exprimare fara control drastic. Culmea e ca si in tabara celorlalti, beneficiari actuali ai bugetelor grase, au aparut “vinatori” care practica acelasi sport. Asistam asadar la o crincena batalie pentru mass-media, cum n-am mai vazut!, care, parerea mea, va duce la implozia televiziunilor si a industriei de publicitate, fenomen similar cu “ingropaciunea” pregatita presei scrise de catre Adrian Nastase atunci cind a “privatizat” Rodipetul (distributia presei) clanului Awdi, clan disparut din tara dupa un prapad urias.
Perdanta e din nou opinia publica, ramasa practic fara ziaristi, care astazi au ajuns o biata masa sindicala, bezmetica, alergind de la un post la altul pentru a-si putea plati ratele sau intretinerea. E jale! Daca vrei sa faci televiziune atunci sa fie de divertisment! Daca vrei sa faci presa libera, atunci ori te lovesti de mogul, ori de politicieni (vezi TVR), ori de baietii destepti din publicitate care stiu reteta prostirii clientilor cu bugete mari. Ba chiar, uneori, publicitarul si clientul sint intr-o mare cirdasie politica.
Din pacate, astazi nu mai exista nici macar prezumtia de a nu apartine niciuneia dintre tabere si de a nu astepta un telefon ca sa fii liber sau o interventie din partea unui “spate”. Constat insa ca exista exceptii, prietenii emisiunii “Nasul”, oameni de o calitate foarte buna, cel putin dupa cum au vorbit sau au scris in ultimii ani, oameni care ne acorda poate mai mult credit decit meritam.
Ne-ati pus pe ginduri oameni buni! Daca noua, celor liberi, nu ne-a ramas decit internetul? Sa ne vedeti seara de seara live-online de la orele 20.00 ? Oare citi sinteti? Oare citi puteti aduce in clubul nostru? Oare citi sinteti raspinditi in afara granitelor? Ne pot bloca? Astazi mi-a stat inima cind am aflat ca vreo 3 ore n-am fost pe net!
Ati propus sa alegem libertatea si infinitul internetului. Sa stiti insa ca televiziunea libera e un “sport extrem”… foarte costisitor! Si nu e o solutie sa puneti bani mina de la mina! E un gest extraordinar de generos dar nu functioneaza! Mai bine aratati-ne ca sinteti! Fiti multi, de restul ne ocupam noi! Dar grabiti-va, am impresia ca se stringe latul!
Sa fiti multi si iubiti!
