Marţi, 9 septembrie 2014, la postul B1TV, preşedintele României, Traian Băsescu, a spus cu apăsare că deţine informaţii potrivit cărora anumiţi candidaţi pentru funcţia de preşedinte au fost agenţi sub acoperire. Băsescu le-a cerut cadidaţilor respectivi să-şi completeze CV-ul. Întrebat de Robert Turcescu dacă îi va deconspira, preşedintele nu a ezitat: „Da, pentru că am obligaţia să o fac”. Despre ce obligaţie vorbeşte Băsescu? Legea interzice ca serviciile secrete să se implice în politică şi, totodată, să-şi divulge reţelele sau numele agenţilor. Dar preşedintele nu are o astfel de obligaţie, iar Legea secretului 182/2002 este de partea lui. Nebunie de moment din partea preşedintelui Băsescu care face praf şi pulbere integritatea şi moralitatea serviciilor secrete? Sau adevăr de o gravitate fără precedent? Eu cred şi în nebunia, şi în adevărul preşedintelui Băsescu. Da, avem cel puţin un candidat pentru funcţia de preşedinte care este agent sub acoperire SIE. De marţi seară, toată lumea are un singur nume pe buze:Victor Ponta. Să mergem pe această ipoteză de lucru – Ponta, agent SIE! N.B.: Secretarul general PSD, Liviu Dragnea şi preşedintele UNPR, Gabriel Oprea, au foarte multe de câştigat de pe urma acestui scandal politico-securist apărut între Băsescu şi Ponta.
Legea 182/2002 De câteva zile, lumea se întreabă cum se poate ca preşedintele Traian Băsescu să deconspire un agent sub acoperire şi să scape basma curată. Citiţi studiul nostru şi veţi vedea că, potrivit sintagmei „Securitate naţională – probleme generale” şi în virtutea Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, totul este posibil. Mai ales atunci când interesul personal al preşedintelui Traian Băsescu o cere imperativ.
Pentru a înţelege şarada preşedintelui Traian Băsescu având ca subiect “candidatul-agent acoperit”, trebuie să analizăm câteva articole din Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate – că tot ne îndeamnă preşedintele să citim “din cărţi”! Este vorba despre articolele 15, 18, 19 şi 24 din Legea 182.
Astfel, la articolul 15 se explică nivelurile de secretizare; la articolul 18 se specifică nivelurile de secretizare; la articolul 19 se nominalizează funcţiile care au dreptul să atribuie nivelurile de secretizare; la articolul 24 se specifică cine are dreptul să declasifice documentele secretizate.
Pentru acurateţea acestei analize, vă supunem atenţiei articolele 15, 18, 19 şi 24 exact aşa cum apar în Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate:
Articolul 15
(…)
f) nivelurile de secretizare se atribuie informaţiilor clasificate din clasa secrete de stat şi sunt:
• strict secret de importanţă deosebită – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale;
• strict secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale;
• secrete – informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale;
(…)
Articolul 18
(1) Informaţiile secrete de stat se clasifică pe niveluri de secretizare, în funcţie de importanţa valorilor protejate. (2) Nivelurile de secretizare atribuite informaţiilor din clasa secrete de stat sunt: a) strict secret de importanţă deosebită; b) strict secret; c) secret.
Articolul 19
Sunt împuterniciţi să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informaţiilor cu prilejul elaborării lor:
a) pentru informaţiile strict secrete de importanţă deosebită: 1. Preşedintele României;
2. preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor;
3. membrii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
4. primul-ministru;
5. membrii Guvernului şi secretarul general al Guvernului;
6. guvernatorul Băncii Naţionale a României;
7. directorii serviciilor naţionale de informaţii;
8. directorul Serviciului de Protecţie şi Pază;
9. directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale;
10. secretarul general al Senatului şi secretarul general al Camerei Deputaţilor;
11. preşedintele Institutului Naţional de Statistică;
12. directorul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat;
13. alte autorităţi împuternicite de Preşedintele României sau de primul-ministru;
b) pentru informaţiile strict secrete – împuterniciţii prevăzuţi la lit. a), precum şi funcţionarii cu rang de secretar de stat, potrivit competenţelor materiale ale acestora;
c) pentru informaţiile secrete – împuterniciţii prevăzuţi la lit. a) şi b), precum şi funcţionarii superiori cu rang de subsecretar de stat, secretar general ori director general, potrivit competenţelor materiale ale acestora.
Articolul 24
(…)
(4) Informaţiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului.
(10) Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autorităţile publice competente să aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor respective.
Foarte important
Înainte de a trece la analiza noastră vă oferim câteva informaţii extrem de importante, pentru a înţelege şarada preşedintelui Traian Băsescu. Conform legii fundamentale, şeful statului este şi preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării – CSAT. De asemenea, sub comanda sa, CSAT a mai înfiinţat două instituţii extrem de importante: Comunitatea Naţională de Informaţii – CNI şi Departamentul Securităţii Naţionale – DSN.
În CSAT, pe lângă preşedinte, premier şi anumiţi miniştri, directorii SRI şi SIE sunt şi ei membri. La rândul său, CNI este alcătuită din SRI, SIE, DGA şi DGIPI. Iar DSN “reprezintă structura specializată din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, destinată asigurării îndeplinirii de către Preşedintele României a prerogativelor conferite de Constituţie în domeniul general al securităţii naţionale şi al calităţii de Comandant al Forţelor Armate, având la bază Strategia Naţională de Apărare a Ţării şi Strategia de Securitate Naţională a României”. DSN are ca domenii sectoriale de competenţă “Securitatea naţională – probleme generale” (…).
Dreptul preşedintelui
Se tot spune că preşedintele Traian Băsescu nu poate să spună public numele candidaţilor care sunt agenţi sub acoperire. Se spune că Băsescu ar încălca legea secretului. Eu cred că preşedintele Traian Băsescu are acest drept conform Legii 182/2002. Şi iată cum poate realiza, legal, deconspirarea candidatului-agent sub acoperire. În 10 paşi:
Pasul 1. În contextul “Securităţii naţionale – probleme generale”, DSN – la “sugestia” lui Traian Băsescu, evident – îi propune preşedintelui o analiză privind penetrarea Parlamentului şi a Guvernului României de către serviciile secrete.
Pasul 2. Preşedintele aprobă analiza DSN şi ordonă CNI să obţină toate informaţiile necesare pentru a întocmi respectivul raport.
Pasul 3. CNI solicită de la cele patru servicii care o alcătuiesc – SRI, SIE, DGA şi DGIPI – informaţii specifice şi depune un raport preliminar la DSN.
Pasul 4. Raportul final DSN, conţinând diversele documente secretizate de şefii serviciilor secrete conform articolului 19, litera a), punctul 7 din Legea 182, este depus la Secretariatul CSAT.
Pasul 5. Ion Oprişor, secretarul CSAT, înaintează dosarul DSN preşedintelui Traian Băsescu.
Pasul 6. Preşedintele îl însărcinează pe Iulian Fota, consilier prezidenţial pentru securitate naţională, să analizeze dosarul DSN şi să întocmească un raport bazat pe datele oferite de CNI.
Pasul 7. Iulian Fota depune raportul său la Secretariatul CSAT.
Pasul 8. Preşedintele Traian Băsescu, după ce analizează raportul lui Iulian Fota, pune o rezoluţie pe document şi îl secretizează conform articolului 19, litera a), din Legea 182.
Pasul 9. Conform articolului 24, alineatul 10, preşedintele Traian Băsescu desecretizează ce a secretizat conform articolului 19, litera a), din Legea 182.
Pasul 10. Preşedintele Traian Băsescu face public numele candidatului care a avut sau încă mai are statut de agent sub acoperire, arătând opiniei publice documentul desecretizat de domnia-sa.
N.B. O sursă afirmă că Traian Băsescu va face public numele lui Victor Ponta, iar pe lângă document va arăta şi câteva fotografii în care premierul apare alături de anumite persoane “iniţiate”. Desigur, cei 10 paşi enunţaţi aici se pot reduce. Eu v-am prezentat ordinea firească a unei propuneri de analiză venite din partea DSN, ordine cuprinsă între paşii 1 şi 8. Restul este o afacere politică mizerabilă!
Noutate în CV-ul lui Victor Ponta
Premierul Victor Ponta a fost racolat de SIE din timpul liceului, de „serviciul spionilor”. După ce a absolvit Facultatea de Drept a Univeristăţii din Bucureşti în 1995, Victor Ponta a fost aruncat de SIE în vâltoarea politică şi plasat lângă Adrian Năstase – premierul care a fost tot timpul încojurat de “militari”.
Vreme de mai mulţi ani, Ponta a fost trimis de SIE la diferite şcoli pentru perfecţionare:
• 2004, Cursant al “Summer Programme in History, Politics and
Society” ExeterCollege, Universitatea Oxford, Marea Britanie.
• 2002, Stagiu de pregătire în domeniul luptei antifraudă OLAF (Oficiul
European Anti Fraudă), Bruxelles, Belgia.
• 2001, Cursuri la Şcoala de Drept Penal Internaţional organizate
de ELSA şi Universitatea Bucureşti (Asociaţia Europeană a Studenţilor la
Drept).
• 2001, Stagiu de pregătire în domeniul infracţiunilor financiar-bancare şi informatice, Departamentul Trezoreriei al SUA, Washington D.C.
• 2000, Procuratura Naţională Anti-Mafia, Roma, Italia.
• 1999, Seminarul internaţional cu tema „Companiile Offshore”,
Banca Naţională a Greciei, Atena.
• 1998, Cursul de pregătire în domeniul combaterii infracţiunilor financiar – bancare FBI (Federal Bureau of Investigation), în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Bucureşti.
Nebunia lui Băsescu
Apar câteva întrebări: de ce să pornească Băsescu o astfel de luptă, în care să implice serviciile secrete modernizate chiar de el şi în care a numit directorii şi şefii executivi? De ce să dea de pământ cu “patronii” SRI – Codlea, Voinescu, Grosu şi Cocoru sau cu cei ai SIE – Predoiu şi Sarcă? Cum adică, SIE face politică iar SRI înghite în sec?
Unii analişti naivi sau tendenţioşi spun că Băsescu vrea să o ajute pe Elena Udrea să crească în sondaje, pentru ca doamna PMP să ajungă în turul doi. Nu, este prea subţire mobilul Udrea, dacă punem în balanţă integritatea serviciilor secrete şi anatema pusă pe imaginea acestora de către Traian Băsescu?
A înnebunit Băsescu? Da, l-a înnebunit negura viitorului personal! Pentru ca preşedintele să lovească într-un serviciu trebuie să-şi asigure protecţia altuia. Dacă loveşte în SIE, atunci SRI se transformă în scut. Băsescu este în război deschis cu “faraonii” din Armata Română. Cel care i-a luat locul lui Băsescu în inimile generalilor militari este Gabriel Oprea – şeful UNPR, partidul care protejează interesele militarilor activi şi rezervişti. Acum, Traian Băsescu vrea să lovească puternic în SIE prin intermediul candidatului-agent sub acoperire: Victor Ponta.
Ce câştigă Băsescu din aceasta? Protecţia SRI, decapitarea lui Ponta – duşmanul său de moarte – şi promovarea ca preşedinte a unui partener de dialog care să-i asigure lui şi familiei lui un viitor liniştit.
Ce pierde Băsescu? În afară de libertate, aproape totul, inclusiv încrederea partenerilor NATO şi UE în puterea lui de a păstra tăcerea asupra secretelor atunci când sabia se balansează deasupra capului său.
Repetabila poveste “Geoană la SPA”
În turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009, candidatul Mircea Geoană a fost împins să meargă “la SPA” la Vîntu. Cei care i-au dat brânci lui Geoană spre vila lui SOV din strada Paris i-au explicat că, dacă nu-i oferă lui Băsescu posibilitatea să-l atace “cu SPA-ul” în dezbaterea televizată, îl va lovi cu o altă dovadă mult mai deranjantă pentru toată lumea: Geoană, agent sub acoperire SIE. (Adrian Severin are dovada!) Desigur, Mircică a fost asigurat de şefii lui militari că va câştiga alegerile chiar dacă Băsescu îl va lovi cu “şedinţa SPA”. Disciplinat, Geoană s-a lăsat dus “la SPA”, iar când a fost întrebat de Băsescu de ce l-a vizitat pe Vîntu, nu a negat vehement precum fusese sfătuit de Ponta (“spui că ai fost acasă, cu nevasta”), ci a confirmat informaţia. Cel care i-a făcut cărare lui Geoană către Vîntu şi a jucat rolul lui Iuda a fost Victor Ponta; acelaşi Ponta care a confirmat numărătoarea lui Videanu prin care Geoană a pierdut alegerile la ivirea zorilor, deşi toată noaptea Mircică fusese preşedinte. Cine i-a luat locul lui Geoană la şefia PSD?!? Exact Victor Ponta. În Parlament, pe cine a dat jos Victor Ponta din funcţia de premier? Pe Mihai Răzvan Ungureanu, fostul şef al SIE. Pe cine acuză preşedintele Băsescu că ar fi agent acoperit SIE? Pe Victor Ponta.
Înainte de final, punem o nevinovată întrebare, generată de lipsa de dorinţă a liderului PSD de a NU candida la funcţia de preşedinte în alegerile din noiembrie 2014: Cine l-a împins pe Ponta să candideze pentru funcţia de preşedinte? Ce personaj politic joacă acum în rolul lui Iuda? Credeţi-mă, aceasta este o întrebare extrem de importantă, la care ne poate oferi un răspuns preşedintele UNPR, Gabriel Oprea, sau celălalt naş al premierului Victor Ponta.
Iar la întrebarea „Cine are cel mai mult de câştigat în PSD din executarea lui Ponta?” există un singur răspuns: Liviu Dragnea. De fapt, Dragnea are jocul său la două capete pentru a obţine şefia PSD: fie Ponta câştigă alegerile cu ajutorul său în teritoriu, fie Ponta pierde alegerile pentru că el îi va pune piedică… în teritoriu. În ambele cazuri, urmăritul penal Liviu Dragnea ajunge preşedintele PSD, iar Băsescu i-a o gură zdravănă de oxigen!
P.S. Pentru conformitate, puteţi accesa următoarele adrese:
http://www.orniss.ro/ro/182.html
http://www.administratie.ro/articol.php?id=4921
http://www.presidency.ro/?_RID=dep&id=2&_PRID=dep_pers
Sursa: puterea.ro
