De dimineață, tocmai am citit stenograma convorbirii telefonice a unui prieten, Tudor Brădățan, de la de-clic.ro, cu Jonathan Henry, marele boss de la Gabriel Resources, compania care vrea să ne ia miliarde de euro pe motiv că n-am lăsat-o să arunce în aer Roșia Montană. Citiți-o și voi, face toți banii!
”Tocmai l-am sunat pe mobil pe Jonathan Henry, CEO-ul companiei care ne vrea bugetul pentru vreo 10-15 catedrale din alea mari cum se fac în București. Nenea ăsta e șef mai mare la ăia de au vrut să distrugă Roșia Montană. În primul rând trebuie menționat că au ajuns rău dacă de la sute de angajați care nu vor decât să muncească a ajuns șeful ”ăl mai mare” să răspundă la numărul din comunicatele de presă.
Transcript:
Eu: Ziceți în comunicat că vreți să fiți compensați pentru “toată suma datorată”. Ce înseamnă asta?
El: Mi-e teamă că nu pot comenta acest lucru.
Eu: Adică noi vrem să știm cât veți cere compensații
El: Mi-e teamă că nu pot comenta acest lucru.
Eu: Dar ați stabilit o sumă chiar dacă nu vreți să o cumunicați?
El: Mi-e teamă că nu pot comenta acest lucru.
Eu: Păi bine și când vă hotărâți câți bani cereți?
El: Mi-e teamă că nu pot comenta nici acest lucru. De fapt nu pot comenta nimic.
De ce naiba îl plătesc pe ăsta cu vreo 14 milioane de dolari pe an? Puteau înregistra o voce cu vreo 10 dolari și obțineau același efect. Dacă nu mă credeți sunați-l și voi 0044 7798 801 783.”
***
Un amănunt, ca să vă faceți idee cât de bine e plătit acest domn pentru un job care pretinde competențe la nivelul unui angajat într-un call-center. În 2010, Jonathan Henry figura pe locul 10 în topul celor mai bine plătiți CEO din Canada, top realizat de MSM Money, devansând directori de bănci, de firme de retail, de fabrici etc. – adică de companii care, teoretic, mai fac și un profit, nu doar cheltuie, precum Gabriel Resources.
Astfel, Jonathan Henry (foto), CEO la Gabriel Resources (care deține 80,69% din Rosia Montana Gold Corporation), era creditat de MSM Money cu venituri obținute în 2010 în valoare de 11.695.706 dolari (mai ”pe scurt”: 11,69 milioane de dolari). Această sumă, obținută din cumularea salariului, bonusurilor și, mai ales, de opțiuni pe acțiuni, îl clasează pe poziția a 10-a a clasamentului celor mai bine retribuiți executivi din Canada.
Asta nu e tot. Martin Konig, omologul său de la European Goldfields (companie care deținea în acel moment proiectul minier de la Certej, înainte de a-l vinde celor de la Eldorado Gold), se afla pe locul al 5-lea al clasamentului cu venituri totale în 2010 de 14.827.160 dolari (14,82 milioane de dolari). Compania era la fel de ”lucrativă” ca și Gabriel Resources și singurul merit al conducerii ei a fost că a reușit să o ”mărite” (adică să o vândă) înainte să se prăbușească ireversibil la bursă.
De remarcat că în topul pe 2009, prima poziție era ocupată de Aaron Regent, șeful de la Barrick Gold (altă companie care are interese în aurul românesc), cu venituri de 24.217.040 dolari (24,21 milioane de dolari). Pentru această sumă fabuloasă, Aaron Regent a reușit performanța să aducă o companie care în 2010-2011 era evaluată la aproximativ 60 de miliarde de dolari în pragul falimentului (de la o valoare de 55 dolari o acțiune până la 9 dolari/acțiune).
Probabil că vă întrebați: ce competențe au acești domni pentru a fi recompensați cu asemenea sume? Au luat vreun Nobel în economie cumva? Se întâmplă să fi revoluționat sistemul juridic (majoritatea susțin că ar fi avocați)? Au inventat penicilina ori vreun alt medicament care să vindece cancerul sau SIDA? Au descoperit gravitația sau secretele zborului în Cosmos? Ei bine, nu vă gândiți așa departe. Adevăratele lor talente sunt cele din domeniul actoriei. Colegii lor de la Hollywood au toate motivele să fie invidioși, ținând cont de raportul dintre replicile pe care trebuie să le învețe și să le recite ulterior și veniturile încasate pentru asta.
Nu e deloc o comparație metaforică, iar dacă mai aveți dubii, vă reamintesc cazul lui Stacy Quinney. Stacy Quinney a fost unul dintre directorii firmei Roman Copper, o companie constituită ad-hoc pentru a pune mâna pe Cupru Min Abrud în 2012, iar Mihai Răzvan Ungureanu a fost pe punctul de a semna tranzacția dacă niște jurnaliști – stați liniștiți, nu ăia infiltrați de servicii prin redacții – nu-l trăgeau de mânecă pentru a-l atenționa asupa făcăturii. Ei bine, Stacy Quinney se bucura deja de o anumită popularitate în România, chiar dacă numele lui nu era asociat direct cu rolul jucat într-o celebră (și premiată) reclamă la ciocolata ”Rom” – cea cu ”senzații românești” (vezi clipul de mai jos – Stacy e cel care are ideea să pună steagul american în locul tricolorului pe ciocolată).
De altfel, și alte imagini care au devenit publice îl prezintă Stacy Quinney în cele mai inedite ipostaze: încălecând super-macho un motor, cu pistol și automat în mână, cântând la chitară unui grup organizat de doamne și domnițe super-vesele ori lângă resturile fierte/fripte ale unui animal din care un marocan se pregătește să prepare o shaorma.
Să recunoaștem, Stacy e un tip cool și plin de viață. E stabilit în România încă din 1996 unde, după câteva afaceri private, s-a specializat (în câmpul muncii) după 2003 în consultanță pentru companii americane și miniere listate la bursă. Vi se pare că există o contradicție între imaginea de cowboy alfa și cea de expert (consultant) și apoi director de multinaționale, pentru care cămășile și cravatele scrobite sunt obligatorii? Nu ar trebui să vă pară. Stacy Quinney s-ar putea să fie una dintre cele mai sincere persoane (în special față de el însuși) din lumea în care se învârte. Că e vorba la reclama la ciocolata ”Rom” ori că e vorba de conducerea Valhalla Resources (companie care umbla și ea, acum 2-3 ani, după aur românesc, prin Arad și Hunedoara), el face același lucru (pe care îl știe cel mai bine): joacă un rol. Expertiza lui e actoria și nu încearcă să ascundă asta. În viață, ca și în reclamă, Stacy Quinney e așa cum afirmă: ”un tip nostim”. Spre deosebire de alți colegi de-ai lui, care au rămas doar la replica ”Mi-e teamă că nu pot comenta acest lucru”.
***
O recomandare: dacă vreți să le mai tăiem din nas acestor actorași, să nu le mai vină cheful să pretindă miliarde de dolari pe motiv că nu vrem să ne distrugem natura și patrimoniul după cum îi taie pe ei capul, eu vă recomand să semnați petiția asta (click aici).
***
P.S.: Mai avem un premier căruia îi place să joace în filme cu mineri, chiar dacă a fost vorba doar de un rol episodic. Nu e exclus ca din invidie pentru actorii din rolurile principale să-i fi venit ideea ca, via Gabriel Oprea, să-și dubleze salariul.
sursa: romaniacurata.ro
