Ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, a declarat, ieri după amiază pentru Gândul.info, în legătură cu nominalizarea Elisabetei Ponea pentru o funcție de conducere în DNA că „propunerile” sale au fost „pentru procurorii aflați în funcție”. Întrebat de Gândul dacă a discutat vreun moment cu procurorarea Ponea despre promovarea ei la DNA, ministrul nu a mai răspuns, potrivit Gândul. Foarte probabil, Robert Cazanciuc pur și simplu s-a blocat sau n-a mai știut ce să spună. Și, ca atare, și-a luat un scurt timp de gândire sau de consultare, văzând că ziariștii tot insistă asupra subiectului.
După vreo două ore însă de la prima declarație, pe seară, ministrul Justiției, același Robert Cazanciuc, vine totuși cu un răspuns, văzând că nu poate scăpa prea ușor din delicata problemă. Așa că, în direct, din studioul Televiziunii Române, începe încet-încet să-și aducă aminte detalii din timpul discuțiilor avute pentru numirile în DNA. Și…recunoaște că s-a întâlnit cu Elisabeta Ponea:
„Doamna Ponea (n.m. Elisabeta) a fost unul din zecile de magistrați care au fost la sediul Ministerului Justiției” în perioada în care ministrul încerca să găsească „procurori adecvați pentru diversele funcții de conducere libere, vacante la nivelul conducerii Ministerului Public”. Mai spune ministrul că a chemat-o pe Elisabeta Ponea ca să discute despre funcții pentru că avea, „două mandate de procuror general la Parchetul Curții de Apel Craiova, în perioada 2006-2012, deci un om cu foarte mare experiență, care teoretic poate să aspire la o funcție de conducere în Ministerul Public”. „Doamna Ponea nu se regăsește printre propunerile făcute de ministrul Justiției nici pentru Parchetul General, nici pentru altă structură de Parchet. Propunerile ministrului au fost cele care sunt deja în momentul de față în funcții. (…) Nu am formulat o asemenea propunere”, încheie ministrul.
Așadar, dacă la început era una, acum două sunt ideile principale pe care merge ministrul Justiției în complicatul caz Ponea. Ambele idei sunt însă false, din puncte de vedere cu totul diferite.
În primul rând, observăm că ministrul Cazanciuc neagă vehement și repetat că a propus-o pe Elisabeta Ponea pentru o funcție de conducere în DNA. Mai mult, spune textual și insistă că propunerile sale au fost doar pentru procurorii care sunt acum în funcție. Iar asta este nici mai mult, nici mai puțin, decât o grosolană minciună. Pentru că pe ministrul Justiției, nu numai că îl contrazic vorbele dar, mai ales, îl demolează faptele. Două luni – Septembrie și Octombrie 2013- același ministru al Justiției, Robert Cazanciuc a insistat, prin propuneri și răzgândiri în scris, verbale, uneori inexplicabile dar succesive, să facă schimbări importante în structura de conducere a DNA.
Ca atare, dacă ministrul Justiției nu dorește să spună adevărul mizând foarte probabil pe memoria scurtă a opiniei publice, neatractivă pentru un subiect atât de tehnic dar fundamental, merită să rememorăm toate cele întâmplate. Pentru că, mai presus de vorbe, întotdeauna rămân faptele.
Pe 17 Septembrie 2013, apare prima informație, chiar din Ministerul Justiției al lui Robert Cazanciuc, potrivit căreia se fac propuneri pentru schimbări în DNA. Mai mult, ziariștii află că șeful Justiției deja a înaintat în scris un set de nominalizări pentru ocuparea unor funcții în Direcția Națională Anticorupție, set de propuneri pe care îl retrage imediat și fără nicio explicație. În joc era șefia Secției I, motorul DNA, având în vedere că mandatul procurorului Lucian Papici expira pe 23 Septembrie 2013 și șefia Secției Judiciare a DNA. Ministrul nu neagă informațiile. În plus, de atunci era cunoscut faptul că printre primele propuneri făcute în scris de Robert Cazanciuc se regăsesc procurori din zone sugrumate de corupție, gen Craiova. Tocmai de aceea, nici nu puteau fi acceptate. Având în vedere că ministrul își retrage imediat documentul, propunerilor nu li se mai dă atenția cuvenită de presă. În zilele acestea însă, tocmai de acest subiect ne lovim.
Pe 18 Septembrie 2013, în presă apare o a doua informație. După retragerea propunerilor inițiale, ministrul trece la nominalizări verbale, doar- doar o reuși să convingă pe cineva să facă schimbările pe care le dorește în DNA. Așa, nominalizările verbale sunt: Gheorghe Bocșan pentru șefia secției I(care începuse instrumentarea dosarului Dragnea fără s-o mai ducă la capăt) și Gheorghe Popovici ( care lucrase la dosarul lui Dan Voiculescu). Nici aceste propuneri nu au fost negate de ministrul Robert Cazanciuc dar diligențele sale verbale s-au încheiat cu un eșec temporar.
Pe 19 Septembrie 2013, Parchetul General confirmă că s-a ajuns la o soluție în ceea ce privește numirile în DNA. Tiberiu Nițu, coleg de an și de facultate cu Robert Cazanciuc și premierul Victor Ponta, recunoaște prin vocea purtătorului de cuvânt că, la cererea procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, s-a aprobat delegarea pe funcția de șef al Secției I a lui Lucian Papici pentru următoarele trei luni ( până în decembrie 2013) și a Elenei Matieșescu, pentru funcția de șef al Secției Judiciare a DNA, ambele începând cu data de 23 Septembrie.
Pe 2 Octombrie 2013, la doar câteva zile după numiri, Lucian Papici, șef al Secției I a DNA, finalizează dosarul Dragnea și, cu propunere de trimitere în judecată, îl înaintează șefei DNA, Laura Codruța Kovesi. Exact în acest moment, Lucian Papici este schimbat din funcție, alături de adjuncta sa, procurorul Mariana Alexandru. Secția I este practic decapitată din cauza dosarului Dragnea. Iar Victor Ponta, prin ministrul Robert Cazanciuc vine noi propuneri la șefia secției cele mai importante din DNA: Iuliana Bendeac și Viorel Cerbu, semnați și delegați imediat pe funcții pentru următoarele 6 luni. Acum, în treacăt fie spus, cei doi procurori nici nu mai lucrează în DNA.
După reacțiile vehemente publice, interne și, mai ales, internaționale în legătură cu decapitarea celei mai importante secții din DNA din considerente politice, pe 11 Octombrie 2013, același ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, dă înapoi. Își retrage total numirile iar șefia Secției I a DNA este ocupată mai întâi prin delegare, apoi prin vot în CSM și, ulterior, semnătură a președintelui, de Gheorghe Popovici cu adjunct, Dănuț Volintiru iar adjunctul Secției a II-a devine procurorul Mariana Alexandru.
Ca atare, sub nicio formă, cei care sunt acum pe funcții în DNA, nu au fost propunerile ministrului Cazanciuc din prima clipă. Așa s-a scris istoria. Nici în Justiție, ea nu se scrie cu minciună.
Puțini știu că, în tot acest asalt puternic asupra DNA, încă de la început a apărut numele Elisabetei Ponea. Ea a făcut parte din episodul primei răzgândiri inexplicabile a ministrului Cazanciuc. Propusă de la bun început și în scris de șeful Justiției pentru comanda Secției Judiciare a DNA, Ponea venea după 7 ani de șefie a Parchetului Curții de Apel Craiova. Iar aceasta este a doua idee principală pe care o susține în zilele acestea ministrul, fiind în continuare într-o altă gravă și fundamentală eroare.
Tocmai pentru că Elisabeta Ponea a ocupat atâta amar de ani o asemenea funcție a atras, din start, atenția.
Într-un județ metamofrozat de atâta corupție, într-un municipiu care mai scapă de interlopi doar pentru că zecile de clanuri mai comandă câte un asasinat și fără niciun rezultat spectaculos în Justiție și adevărata luptă anticorupție, a sta 7 ani pe o asemenea funcție și a nu deranja pe nimeni ridică foarte multe semne de întrebare. Culmea este că nici astăzi ministrul Justiției nu-și pune asemenea întrebări, ba chiar folosește asta ca argumentul principal pentru care recunoaște că a purtat discuția cu Elisabeta Ponea.
Carevasăzică, pentru Robert Cazanciuc, rezultatele n-au contat niciodată. Și atunci, ca și acum, pentru ministru, pare că valoarea unui reprezentant al Justiției o dă cu totul altceva: puterea ancorării în sistem și spatele politico-judiciar, cu ramificații neortodoxe.
Ghinionul, dacă se poate numi așa, a fost acela că Secția Judiciară a DNA pe care ministrul o dorea inițial condusă de Elisabeta Ponea este una foarte de importantă. În secție sunt toți procurorii care susțin marile cazuri ale DNA în instanță, prin probatoriu, lege și argumentație. Tot aici se solicită pedepsele și se stabilesc recursurile. Așadar, este o un braț cheie în succesul dosarelor și în sancționarea celor vinovați.
Articol complet publicat pe blogul jurnalistei Sorina Matei.
