Omul care a ținut Cuba mai mult de o jumătate de secol în socialism, omul care a lansat lozinca “Socialism sau moarte” și-a împlinit visul, și anume, partea a doua a lozincii. Despre morți numai de bine. Sa se odihneasca in pace. Nu cu el am treabă acum. Ci cu cei care consideră că Fidel a fost o mare figură a istoriei omenirii, un mare progresist, un erou.
Oameni simpli din Occident, care nu au fost niciodată în Cuba sau nu au trăit într-o țară socialistă plâng acum de rup pământul pentru Fidel. „Marele campion al libertății și dreptății sociale, care s-a ridicat împotriva celor bogați” Mai să fie….Au vizitat oamenii ăștia vreodată Cuba? Oare din ce desene animate povestesc ei? Tipul a fost un stapan absolut al insulei, cel mai mare capitalist cubanez și si-a ținut poporul în mizerie cruntă. Această este problema cu oamenii de stânga din Vest. Ei trăiesc prea mult în lumea lor imaginară – ar avea mare nevoie de un „reality check”. Le-aș sugera acestor prost-pagandisti să trăiască o vreme în țarile socialiste (Cuba sau Coreea de Nord) sau in țările cu regim islamist înainte de a veni în Vest și a ne predica despre dreptatea socialismului sau toleranța islamului.
Halucinant, CNN, BBC, CBC – adică aceeași presă care o ridica în slăvi pe Hillary Clinton până mai denauzi, și ne sperie cu Donald Trump 24 de ore din 24 – îl omagiază pe omul care a schimbat imaginea Cubei…în timp ce în Mica Havană din Miami, cubanezii din exil exultă ca la revelion. Pentru ei, azi este sărbătoare. Diferența între ideologie și realitate.
Am fost în Cuba de vreo 5 ori. Aeroporturile internaționale din Varedero sau Santa Clara seamănă cu autogara din Bolintin acum 40 de ani. Praf, aglomerație, nici o utilitate majoră, afară de o toaletă mizerabilă la care trebuie să plătesti 1 dolar pentru o bucătică de hârtie igienică. Odată ce am ieșit din aeroport, parcă m-am întors cu 40 de ani în urmă. Autocarele luxuoase, cu aer climatizat, rezervate pentru turiști te așteaptă să te conducă la resorturi de lux, unde cubanezul obișnuit nu are acces. Pe șoseaua care șerpuiește printre casele dărăpănate, de 10-12 mp, fără ferestre, întâlnești gâște, găini, porci și oi în stare liberă. Probabil singurele ființe nesupravegheate de poliție.
In general, cubanezii sunt oameni de treabă, disciplinați, politicoși, curtenitori. Sărăcia este insa totală, absolută. In zonele turistice, prostituția este o afacere de familie – tatăl își trimite fata sau fiul la produs, pentru turiștii sau turistele din Rusia, Canada sau Europa de Vest. Dealtfel, turismul cubanez e gestionat de companii iberice, caci cubanezii nu au expertiza managementului. Cele câteva taxi-uri de pe străzi sunt mașini americane din anii ’50, Buick si Chevrolet. De atunci, importurile s-au oprit. Dacă vrei să faci un film despre Havana de acum 50 de ani, nu ai nevoie de nici o amenajare specială: ai acelasi decor. Clădirile, străzile, mașinile. În shop-uri se vând tricouri și cărți cu Fidel și Che Guevara, marii (și singurii) lor eroi, plus rom și țigări, singurele produse marketabile ale economiei cubaneze centralizate. Nu există șomaj, ne spune propaganda oficială, dar într-un restaurant pentru turiști de vreo 40 de mese, lucrează cam 15-20 de femei de serviciu care dau cu mopul, simultan. În Occident, acolo ar fi lucrat o singură persoană. La aeroport sunt 4 sau 5 tipi îmbrăcați în uniformă angajați să facă același lucru, adică să se uite la biletul sau pașaportul turistului, unul după altul. Salariile sunt în jur de 20-30 dolari pe lună. Au țigări de foi, rom și un pic de mâncare, au soare și apă caldă, și în ochii lor citești speranța și bucurie de a trăi. Desigur, „La misere est moins penible au soleil”, zice Charles Aznavour. Acesta este efectul a peste 50 de ani de comunism.
Omul Fidel nu mai poate face rău nimănui de acum încolo. Însă ideile sale revoluționare și imaginea sa de erou al omenirii, preluată și amplificată de propagandistii voluntari sau involuntari din Vest, pot continua să producă noi monștri, care pot perpetua mentalitatea revolutiei cu orice preț. Sa fim deci vigilenti, lupta de clasă se ascute, tovarăși. Scapă cine poate!
Sursa: blogovici.com
Articol preluat cu acordul autorului
