Profesoara universitară Marianne Haslev Skånland a făcut o listă cu motivele invocate de cei de la Protecția Copilului din Norvegia (CPS) atunci când au luat copiii de la părinți și i-au plasat în familii surogate sau instituții.
Totodată, ea menționează că unele argumente au fost folosite și în cazurile în care părinții au încercat să își recâștige copiii.
Lista datează încă din 2012, iar între timp au fost actulizată. Marianne Haslev Skånland întreabă dacă ne putem baza pe judecata asistenților sociali, care au dat aceste motive.
Tatăl nu are un loc de muncă, deci nu poate întreține familia.
Tatăl este bolnav, iar mama muncește. Deci familia nu are bani pentru jucării, școală sau activități extra – școlare pentru cei mici.
Hainele curate nu sunt împachetate și așezate cum trebuie în șifonier.
Psihologii au constatat că mama nu face o omletă bună și nu taie pâine în felii suficient de subțiri.
Copilul le zâmbește străinilor pe stradă, iar asta înseamnă că nu este atașat de mamă.
Copilul întoarce fața în mod ciudat atunci când este spălat de tată.
Mama a folosit prea mult săpun.
Tatăl este prea activ, iar mama pasivă.
Tatăl s-a rănit la picior și nu poate urca pe scară, deci nu este capabil să șteargă geamurile.
Casa nu are toaletă în interior, ci doar afară.
Mama s-a înfuriat pentru că pisica a urinat pe parchet.
Copilul a dat dovadă de dezinteres, la grădiniță.
Mama i-a permis bunicii să îi ducă/aducă pe copii la ședintele de psihoterapie sau alte tratamente medicale, de care au nevoie cei mici, iar asta demonstrează că a pus interesele ei mai presus de cele ale copiilor.
Copilul s-a jucat la școală, deci mama este vinovată pentru dezinteresul celui mic.
Părinții le-au solicitat ajutor celor de la CPS pentru că copilul nu se descurca la școală, deci în multe cazuri ei au fost catalogați ca incapabili să aibă grijă de cel mic.
Mama este foarte mică de înălțime, iar când fiica crește nu va putea avea grijă de ea.
Mama are 54 de ani. Este prea bătrână. Sora ei are 28 de ani, deci este prea tânără.
Bunica a vrut să își îmbrățișeze nepoții, iar CPS a condamnat asta pentru că ar fi vorba de un atașament deplasat.
Mama suferă de depresie și de abia poate avea grijă de un singur copil (Avea gemeni, iar cei la CPS l-au luat pe unul dintre ei).
Mama suferă un handicap fizic și nu poate folosi unul dintre picioare, deci nu se poate juca cu copiii, iar iarna nu poate merge cu ei la schi.
Mama a abuzat de medicamente (care aparent erau recomandate de un medic pentru o durere fizică).
Părinții vor să țină copiii, ca să nu ajungă în familii surogat, iar asta arată că nu cooperează cu CPS pentru interesul copilului.
Tatăl a avut o atitudine negativă față de CPS.
Părinții s-au plâns că cel mic este agresat la școală, iar conducerea instituției nu a făcut nimic pentru a împiedica aceste incidente. Din acest punct s-a considerat că părinții nu sunt capabili să coopereze cu conducerea școlii.
Părinții au făcut publică povestea lor, în mass media, în încercarea de a-și recâștiga fetița. CPS a decis că este prea greu pentru cea mică să revină în comunitate, dat fiind faptul că a fost mediatizat cazul ei.
Fiicei nu îi plac chiftelele de pește.
Copilul mănâncă prea repede/sau prea încet.
Acasă se consumă alcool. (Bunicul a consumat o bere în timp ce se uita la meci).
Copilul este selectiv cu cine sau ce se joacă, la grădiniță, iar asta a provocat îngrijorare.
Dezvoltarea lingvistică a celui mic este întârziată, deci nu este suficient stimulat de părinți.
Mama pune propriile interese în defavoarea fiicei – (A ieșit afară să fumeze o țigară, iar fetița a rămas pentru câteva minute singură în casă).
Părinții au cerut ajutor de la politicieni pentru a recupera copilul, deci nu sunt în stare să aibă grijă de el.
A luat pașapoartele copiilor și le-a pus în loc sigur.
Mama nu a fost de acord să îi fie analizată viața privată, deci are ceva de ascuns.
Părinții au refuzat terapia propusă de CPS, deci nu vor binele copilului.
Mama nu reușește să stabilească relații interpersonale.
Mama vrea să stea mai mult în pat dimineața.
Părinții nu au fost capabili să își îndeplinească rolul pentru că l-au anunțat pe copil că urmează să se mute, în scurt timp.
Băiatului îi este sete și bea prea multă apă, deci este vina mamei pentru că acasă promovează obiceiuri alimentare nesănătoase.
Mama a fost în grija CPS.
Când cel mic s-a simțit rău, mama l-a luat în brațe, dar nu l-a alinat și verbal.
Părinții nu au destule relații sociale.
Faptul că mama, de 38 de ani, s-a mutat în casa părinților după ce i-a murit soțul dovedește că nu poate avea grijă de copil.
Copilul nu are suficiente jucării, deși acestea erau ținute de părinți în locuri speciale de depozitare în casă. După care cei de la CPS au spus că mama este prea preocupată de haine și jucării.
Nu putem ști ce fel de viață are copilul cu părinții. (Motiv invocat de CPS după ce o familie a încercat să își recupereze copilul).
Mama nu i-a dat voie fiicei, de 14 ani, să meargă la o petrecere.
Părinții mamei au murit prea devreme.
Mama nu stimulează verbal copiii când e vorba de situații legate de mâncare.
Copilul nu are program fix de masă.
Părinți sunt prea îngrijorați și au devenit prea protectori cu copilul.
Cititi mai mult pe politicscan.ro
