Au trecut patru zile de la misterioasa plecare de la Cotroceni a consilierului George Scutaru, după nici trei luni de activitate, și opinia publică plutește încă între scenarii și speculații. Pentru că ”politica altfel” a lui Iohannis înseamnă, pare-se, și lipsă totală de transparență. Avem, cum spuneam, mai multe posibile explicații logice ale acestei demisii/demiteri stranii, toate implicînd lucruri necurate din trecutul fostului deputat, ieșite la iveală abia acum, cu ajutorul americanilor, germanilor șamd. Din păcate, ar mai exista o variantă, neluată în calcul de nimeni. Una deloc fericită pentru democrație, am îndrăzni să afirmăm.

S-a spus că George Scutaru a fost îndepărtat de Iohannis pentru că a făcut studii la Moscova în anii 90. Adică ar cam fi un agent al rușilor. Că a fost ras după vizita directorului FBI la București, acesta punînd pe masa președintelui informații grave despre liberal. Ori că de vină ar fi propunerea făcut de PNL cu ani în urmă, de retragere a trupelor noastre din Irak, ceea ce a deranjat americanii. Sau că, pur și simplu, l-a ”lucrat” la Berlin Mihai Răzvan Ungureanu, care dorea să ajungă la șefia SIE, acolo unde Scutaru era vehiculat ca posibil director. Și că nemții, în consecință, i-au pus tălpi la Iohannis.

Toate aceste variante sunt fezabile.
Deși lasă multe semne de întrebare în urmă, fiecare dintre ele.
În perioada cînd făcea studii la Moscova, bunăoară, Scutaru era corespondentul postului american PRO TV, de ce nu ar fi valabilă afirmația inversă, că era omul americanilor infiltrat la ruși? Ulterior, a devenit mîna dreaptă a lui Meleșcanu, cel care a avut acceptul americanilor la șefia SIE, ba chiar CIA a lăudat instituția în perioada cînd era condusă de el.
Sigur, Scutaru a fost parte a operațiunii prin care s-a încercat retragerea trupelor din Irak, dar Germania lui Iohannis – că vorbim de noua axă Buxcurești-Berlin, de acum – a boicotat fățiș, oficial, trimiterea de trupe în Irak, ceea ce înseamnă că nemții ar trebui, dimpotrivă, să-l țină la mare preț pe Scutaru pentru asta.
În fine, dacă americanii ar fi avut ceva compromițător despre liberal, de ce nu au transmis informația cînd încă numirea sa la Cotroceni era vehiculată în presă, cu zile bune, chiar săptămîni, înainte să se producă ?
De ce să vindeci ar fi mai la îndemînă decît să previi?

În opinia noastră, e posibil ca secretul îndepărtării lui Scutaru să adaste în altă parte.
Într-o zonă cu potențial exploziv.

Pentru a înțelege situația, e nevoie, însă, să ne întoarcem în timp cîțiva ani buni.

Să ne amintim; intrarea în NATO și perspectiva integrării în UE ridică, după 2004, probleme serioase legate de legislația, să-i spunem, de securitate. România are lipsuri majore la acest capitol, plus legi datînd de prin 1990-91, la SRI ori SIE, cînd altfel stăteau lucrurile la nivel internațional.

În consecință, presați și dinspre exterior, politicienii fac ce fac și ne fericesc nu cu unul, ci cu trei pachete distincte de legi în domeniu. Unul al PSD, pritocit de George Maior și Gabriel Oprea, asupra căruia nu vom insista, pentru că, partidul fiind mult timp în opoziție, nu a avut nicio șansă.

Un altul făcut, cum era și firesc, de guvernul Tăriceanu, cu sprijinul civililor Marius Oprea și Stejărel Olaru și cu George Scutaru portavoce.
În fine, un al treilea apare, în mod ciudat, pe filiera Cotroceni-CSAT, deși președinția nu are atribuții de legiuitor, dar motivul invocat oficial e pasivitatea Parlamentului și a Guvernului pe această temă. În realitate, pachetul cotrocenist, coordonat de eminentul specialist Claudiu Săftoiu (las ghilimelele pe seama cititorilor), e livrat direct de băieții din servicii, care au tot interesul să își aranjeze ploile după bunul plac.

Apare un conflict major, deci, între premier plus partea liberală a guvernării, de-o parte, și Cotroceni-servicii de cealaltă. Ca să fie bîlciul complet, președinția expediază pachetul de legi către parlament, spre analiză, dar numai după ce secretizează respectivele documente, ca să nu ajungă la urechile marelui public. Pachetul includea Legea privind activitatea de informații, Statutul ofițerilor de informații, Legea SRI, Legea SIE, Legea privind apărarea națională și Legea privind sistemul național de management al crizelor.

De cealaltă parte, liberalii clamează, prin Scutaru, nevoia unor legi amplu dezbătute de societatea civilă, în deplină transparență. ”Noi, liberalii, considerăm că este nevoie de o dezbatere amplă la nivelul societăţii civile şi a clasei politice în privinţa principiilor care să stea la fundamentul noilor legi în domeniul securităţii şi a modului în care activitatea serviciilor ar putea fi îmbunătăţită. Guvernul şi Parlamentul trebuie să organizeze cadrul necesar acestor dezbateri, care să marcheze debutul procesului de consultări cu opinia publică, atît de necesar pentru elaborarea unor legi democratice în domeniu” spune el într-o declarație, în mai 2006.

Disputele sunt firești: propunerile venite de la Cotroceni sunt scandaloase, în opinia multor specialiști: dreptul ofițerilor de informații de a instrumenta dosare penale, dreptul acelorași de a asista procurorii și polițiștii în anumite anchete, dreptul serviciilor de a avea societăți comerciale acoperite, plus extinderea activităților comerciale la vedere, și altele asemenea.

O prevedere mult comentată, însă, a fost cea din proiectul strategiei naționale de securitate, unde președinția introdusese conceptul de ”guvernare ineficientă” pe lista amenințărilor la siguranța națională. (Astăzi, am fi constatat, probabil, că mai tot guvernul Boc ar fi putut fi asimilat teroriștilor, grație unei asemenea prevederi.)
Premierul Tăriceanu a contestat vehement ideea, susținînd că e o interpretare mult prea subiectivă, care ar deschide drum unor abuzuri incalificabile.

În replică, în versiunea liberalilor, serviciile pierdeau dreptul de a avea ofițeri acoperiți în anumite domenii sensibile, precum presa ori justiția, pierdeau complet dreptul de a derula afaceri, dreptul de a se ocupa de marea corupție, care trecea în parohia ministerului Justiției, dreptul de a face interceptări, în favoarea unui organism autonom, dreptul de a se ocupa de criminalitatea transfrontalieră, care trecea la MAI, odată cu brigada antitero, STS ar fi trecut la ministerul Comunicațiilor, SPP la MAI etc. Directorii serviciilor nu ar mai fi avut voie să intre în politică un număr de ani după încheierea mandatului.

“Apreciem că evitarea unor suprapuneri în activitatea serviciilor de informaţii, care înseamnă un dublaj de resurse umane şi materiale pentru misiuni similare, întărirea mecanismelor controlului civil, stabilirea unui cadru legal lipsit de echivoc în materie de interceptări, sînt cîteva dintre problemele asupra cărora societatea civilă şi clasa politică trebuie să-şi îndrepte atenţia. în plus, ar trebui să discutăm şi despre eventuala eliminare a abilitării serviciilor de a desfăşura activităţi comerciale proprii, fapt care credem că ar asigura un mai bun control asupra fondurilor şi ar întări credibilitatea acestor instituţii în faţa opiniei publice” declara public același Scutaru.

Într-o altă declarație, în februarie 2006, Scutaru avertizase că pretextul lui Băsescu, potrivit căruia CSAT se implicase în elaborarea de legi ale securității doar pentru că parlamentul și guvernul nu o făcuseră e o minciună, pentru simplu motiv că președinția nu elaborase încă Strategia națională de securitate.
”Parlamentarii nu s-ar fi putut angrena într-un demers serios în absenţa Strategiei naţionale de apărare a ţării, pe care Preşedintele trebuia să o prezinte Parlamentului în termen de 6 luni de zile de la depunerea jurămîntului, conform prevederilor Constituţiei şi ale Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării (…) și care constituie fundamentul necesar oricărei viitoare construcţii legislative în domeniu ” explica liberalul, din poziția de vicepreședinte al Comisiei de apărare a Camerei.

Pachetul de legi al liberalilor nu era, însă, deloc pe gustul serviciilor secrete autohtone și nici al lui Traian Băsescu.
După ce ele fuseseră votate în guvern, Băsescu a desemnat un specialist din CSAT să facă praf și pulbere legile PNL, iar acesta s-a executat prompt. Legile, trimise CSAT spre analiză, au fost retrimise de acesta liberalilor însoțite de sute de adnotări punctuale reprezentînd tot atîtea critici.

Bătălia în jurul legilor serviciilor a devenit atît de cumplită încît urmarea a fost dramatică: nu doar că niciuna dintre părți nu a putut să-și impună pachetul propriu de legi, dar nici măcar strategia de securitate nu a putut fi adoptată decît în 2008. La puțină vreme, obținerea de către Băsescu a celui de al doilea mandat o făcea, oricum, inutilă, pentru că legea îl obliga, în următoarele șase luni, să elaboreze altă strategie. Care, pe fondul unor scandaluri de același calibru – plus includerea presei pe lista amenințărilor la siguranța națională – a rămas nevotată pînă la finalul mandatului prezidențial.

După alegerea lui Iohannis, el trebuie să vină pînă în iunie cu propriul proiect de strategie de securitate, care ar stabili, în mod obligatoriu, cadrul pentru elaborarea noilor legi ale SRI, SIE, statutul ofițerilor de informații, apărarea națională etc.

Coordonatorul noii strategii a fost desemnat, la jumătatea lunii februarie, George Scutaru.
O poziție din care suntem obligați să credem – ținînd cont de trecutul său în domeniu și de partidul din care provine – că a făcut tot posibilul ca în document să se regăsească principiile pentru care liberalii s-au luptat ani de zile cu Băsescu.

Să fi intrat, oare, serviciile secrete – SRI în primul rînd – în alertă, trei săptămîni mai tîrziu, după ce vor fi primit informații despre forma care se conturează a noii strategii de securitate ? Una care, pe cale de consecință, ar fi determinat adoptarea unor legi de funcționare deloc pe gustul lor ?

Să fi fost Iohannis obligat să dea satisfacție lui Coldea & comp. prin debarcarea din scurt a liberalului, pentru a-l înlocui cu generalul Ion Oprișor, întîmplător exact sus-pomenitul personajul însărcinat de Băsescu în toamna lui 2006 să facă praf pachetul de legi ale securității elaborat de PNL ?

Cu Ion Oprișor – militar activ, readus acum cîțiva ani din rezervă după ce primise compensații de 1,6 miliarde de lei ca să se pensioneze, bani nerestituiți statului pînă azi – la butoanele noii strategii de securitate, am spune că serviciile pot răsufla ușurate: au toate șansele la un proiect pe gustul lor.

Marea întrebare ce poziție vor avea, finalmente, greii PNL: își vor aminti de principiile ferme susținute odinioară, ori se vor lăsa pe mîna Alinei Gorghiu și se vor preface că plouă?

 

Sursa: inpolitics.ro