Iată-ne la 25 de ani de la prăbușirea comunismului, în cea mai cumplită criză de personal la nivel înalt: nici unul din probabilii succesori ai președintelui Băsescu, Victor Ponta și Klaus Johannis, nu este demn de încredere, iar decimarea PSD și a altor partide prin dosare penale ne îndeamnă să ne întrebăm cine poate veni la conducere după ce actuala clasă politică va fi scoasă din scenă.
Nu mă număr printre cei care îi neagă acum lui Traian Băsescu toate meritele. Dimpotrivă, pentru mine au contat mult sprijinul pentru reformarea justiției, condamnarea comunismului și predarea arhivelor fostei Securități, reforma educației și consecvența în politica euro-atlantică și fermitatea față de Moscova. Pentru toate acestea l-am susținut și nu mă voi dezice de această susținere, chiar dacă mi-aș fi dorit mai mult de la el. Mi-aș fi dorit de pildă să fi fost cu adevărat un reformist și în domeniul administrației publice și al economiei, ceea ce ar fi evitat tăierea dureroasă de salarii din 2010. Am sperat ca președintele să fi promovat idei economice cu adevărat de dreapta, să fi curățat Garda financiară și ANAF de corupți, să se fi ocupat de încurajarea unui sector privat sănătos, favorabil întreprinzătorilor onești. Nu am avut nici un semn în această direcțe, iar din partea lui Emil Boc încă și mai puține. Personal, mi-aș mai fi dorit să fi promovat o nouă lege a mass media publice, pentru a reforma singurele instituții menite să promoveze interesul public și un climat corect al dezbaterii publice. Nici el, nici Emil Boc, nu au făcut-o – deși am apreciat imens că nu au făcut presiuni asupra presei. M-a durut când președintele s-a complăcut în șuetele neprofesionale de la B1 și am fost neplăcut suprinsă de cooptarea în anturajul prezidențial a unor personaje ca Paul Lambrino și soția lui Lia. Niciodată însă nu mi-aș fi închipuit că voi trăi momentul când președintele va încerca să-l apere pe Dorin Cocoș, cum a făcut-o pe 30 octombrie, sau să susțină la prezidențiale un politician mediocru, fără substanță, fără viziune și fără discurs, cu tușe groase de vulgaritate, cum este Elena Udrea. Nu cred în ruptul capului că președintele nu știa nimic despre operațiunile de care este acuzat Dorin Cocoș sau de asocierea doamnei Udrea cu personaje ca Victor Ponta, Petrache și Bittner – dar să lăsăm justiția să-și urmeze cursul. În sfărșit, niciodată nu aș fi crezut că Traian Băsescu o va prefera pe Elena Udrea Monicăi Macovei, că-l va lăuda pe Crin Antonescu și că îl va demola pe Cătălin Predoiu, singurul care putea fi un contracandidat viabil al lui Victor Ponta.
Problema noastră nu mai este însă Traian Băsescu, ci succesorul său. Victor Ponta ar fi o rușine națională – căci ce țară poate ține fruntea sus dacă este condusă de un plagiator, care sabotează independența justiției, este incompetent în privința economiei, pierde bani europeni pe bandă rulantă și vorbește ca un golan de după blocuri? Klaus Johannis, deși și-a îmbunătățit discursul în ultimele săptămâni, nu ne poate convinge că și crede ceea ce spune când vorbește de combaterea sistemului reprezentat de PSD. Faptul că vom fi poate nevoiți să-l votăm în al doilea tur ca să-l oprim pe abominabilul Victor Ponta nu este nici o bucurie, ci doar consecința ticăloșiei liderului PDL, Vasile Blaga, care și-a vândut partidul puciștilor din PNL și l-a scos din cursă pe Cătălin Predoiu, tocmai când acesta căpătase alură de prezidențiabil. Cei care suspectează un blat al domnului Blaga cu PSD pentru refacerea USL la putere au destule argumente. Iată tristul tablou al opțiunilor noastre politice în 2014!
Nu am făcut nici un secret din faptul că o votez pe Monica Macovei în primul tur, pentru tot ce a făcut ca ministru al justiției și ca europarlamentar pe linia combaterii corupției și promovării integrității în funcția publică, pentru fermitatea liniei euro-atlantice și pentru curajul de a fi înfruntat cele mai abjecte calomnii și atacuri din partea USL și a Antenelor. Mi se pare și mie puțin hazardat să apelezi tot timpul la referendum, dar apreciez ideea transparenței și implicării civice pe care vrea s-o promoveze. Știu, de bună seamă, că, spre rușinea nației, șansele ei sunt mici și că Elena Udrea stă mai bine în sondaje. Dar țin să sprijin cât pot o inițiativă politică menită să pună sub semnul întrebării modul în care este guvernată România în acest moment și să zguduie din temelii acest sistem ticăloșit blestemat care ne-a făcut prizonierii unei clase politice nedemne. Dacă Monica Macovei urmărește crearea unei platforme politice care să promoveze ulterior un alt tip de partid, bazat pe valori democratice și alcătuit din oameni necompromiși, atunci din nou are sprijinul meu, pentru că avem nevoie ca de aer de un astfel de partid.
În sfârșit, revin la problema enunțată în deschidere: cine va lua locul actualei clase politice, după ce ultimii ei mohicani (în mizerie) vor fi scoși din scenă de magistrați? Partidul Monicăi Macovei nu va fi suficient. Va avea nevoie de câteva puncte de sprijin în ruinele PDL, dacă se va găsi o facțiune care să se rupă de Vasile Blaga și să-l urmeze eventual pe Cătălin Predoiu. Din PNL nu este nimic de recuperat. Nu am prea mari speranțe iar în guvernele de tehnocrați nu cred. Societatea civilă e anemică, inertă și divizată de simpatii politice. Cum spuneam, stăm prost la capitolul resurse umane la nivel înalt. O epocă este sigur pe cale să se încheie: cea a tranziției frauduloase, în care ni s-a promis democrație și economie de piață, dar am primit democrație originală și capitalism de cumetrie, instituții democratice slabe și imunitate pentru politicienii penali. Din păcate, viitorul este incert și riscă să fie un nou șir de compromisuri, din lipsă de ceva mai bun. Certe sunt doar ruinele primului sfert de veac post-comunist. Certe și binevenite!
Sursa: rodicaculcer.ro
