Curtea de Apel Bucureşti a dat astăzi verdictul în cazul torţionarului Ion Ficior, fostul comandant al lagărului de la Periprava: 20 de ani de închisoare. Decizia nu este definitivă. Avocata lui Ficior a anunţat că va ataca decizia şi va cere achitarea clientului său pe motiv că ar fi intervenit prescripţia. Procurorii ceruseră, la ultimul termen de judecată, o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru Ion Ficior, informeaza gandul.info.
La ultimul termen de judecată, din dosarul în care Ion Ficior, fost comandant al Penitenciarului Periprava, este acuzat de infracţiuni contra umanităţii, procurorii au cerut o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru acesta, având în vedere că are peste 65 de ani, deşi, au precizat aceştia, pentru acuzaţiile care i se aduc s-ar impune condamnarea pe viaţa. Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieşit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.
Întrebat dacă are vreo remuşcare, Ion Ficior, a răspuns atunci sec, zâmbind „Nu” şi că nu există morţi.
După ce procurorii au cerut 25 de ani de închisoare, Ion Ficior a spus în faţa judecătorilor “în închisori nu curge lapte şi miere”, scuzându-se faţă de cei împotriva cărora s-au luat “măsuri mai aspre”.
“Vreau să mărturisesc în faţa dumneavoastră că în închisori nu curge lapte şi miere. Ele sunt supuse privaţiunilor. Nu e uşor să execuţi o pedeapsă cu regim special. Eu îmi cer scuze faţă de cei pentru care s-au luat măsuri mai aspre. Nu puteam depăşi însă regulamentele, nu puteam aduce eu mai multă hrană la Periprava. Nu îmi permiteam să maltratez oameni. Mi-e jenă că unii se uită la mine ca la un torţionar”, a declarat Ion Ficior în faţa judecătorilor.
La ultimul termen de judecată, magistraţii au audiat trei martori, foşti deţinuţi ai Penitenciarului Periprava.
Mirel Stănescu, unul dintre foştii deţinuţi ai Penitenciarului Periprava, a declarat în sala de judecată că în 1959 au fost duşi de la Gherla cinci sute deţinuţi.
„De acolo ne-au dus la Tulcea şi de acolo la lagărul de la Periprava, în aprilie sau mai. Ne-au cazat într-o baracă din stuf. Ne-a spus Ion Ficior că partidul ne dă şansa să ne reabilităm prin muncă. Am făcut munci agricole – se tăia stuf, se cultiva porumb care trebuia curăţat. Trebuia să mergem în ritm foarte susţinut. Se muncea 12 ore, mâncarea era foarte proastă, foarte slabă. Mai mâncam şi porumb crud, deşi era interzis. Uneori am mâncat şi şerpi de apă. Hrana era zeamă de arpacaş, uneori cartofi, uneori câteva boabe de fasole. Dimineaţa primeam o apă colorată. Beam apă din Dunăre, ne-am şi îmbolnăvit de dizenterie. Au fost mari umilinţe: dacă rămânea un fir netăiat de stuf pe rândul tău, te pedepseau. Am fost lovit cu un baston în spate şi apoi m-au obligat să îl rup cu dinţii. Cât am stat acolo nu am făcut niciodată baie. Toate s-au întâmplat sub conducerea lui Ion Ficior. Pe mine m-a marcat umilinţa trăită acolo : că nu ne puteam spăla, WC era în aer liber, bătăile. Până şi militarii în termen care ne păzeau erau învăţaţi să ne urască”, a povestit acesta în faţa magistraţilor.