Partir c’est mourir un peu. Atunci cind pleci din tara ta, atunci cind parasesti pe cineva, atunci cind pierzi ceva din tine, sa stii ca mori un pic. Uneori nu ne dam seama pe moment dar suferim apoi toata viata.
Foarte multi dintre noi am trait sa murim putin si vom purta mereu aceasta povara pina la sfirsitul zilelor noastre. Am pierdut casa copilariei noastre si mirosurile de atunci, am pierdut oameni dragi, apoi am pierdut parinti, copii si bunici. Unii dintre noi au pierdut pamintul de acasa, obiceiurile si obisnuinta unui trai si au fost nevoiti sa se arunce in bratele unui altfel de viitor. Un alt pamint, o alta departare de radacini, o viata diferita de ce si-a dorit MAMA atunci cind si-a purtat pruncul in pintec!
Atunci cind pleci risti sa mori de tot…dar Cel Batrin, din Ceruri, are grija si iti pune in traista o forta nebanuita, un curaj nebun, o putere de neinchipuit. Tu plingi si crezi ca esti pierdut, ca esti singur si nu vei reusi, dar de fiecare data cind te prabusesti devii mai puternic. Simti cum Cineva te trage in sus si respiri. Si poti sa o iei mereu de la capat, oare a cita oara?!
Dupa citeva caderi incepi sa te obisnuiesti si sa vezi cit de frumoasa e viata, fara sa te mai plingi in fiecare zi de prapastii sau obstacole. Te rog, nu te astepta ca cei din tara sa te inteleaga sau sa stie ce sacrificii faci atunci cind le spui mereu, EU POT ! Atunci cind poti sa-i ajuti pe toti cei pe care i-ai pierdut lasindu-i acasa! Tu ai murit un pic…dar ei au inviat un strop…si se roaga pentru tine!
Aici e puterea voastra! Ati tinut in viata un neam si o tara si pentru asta Dumnezeu primeste ruga noastra pentru voi toti!
Va iubim, desi nu stim…cit de mult ati murit pentru noi. Nici acum nu intelegem cu adevarat ca ne-ati mai salvat odata! Pentru voi a fost un fleac, sa stati in frig, in ploaie, ore lungi si bani cheltuiti! Noi nu am fi reusit! Fiindca cei mai multi dintre noi inca nu am murit un pic…
Sa fiti iubiti!
Radu Moraru
Comentariile sunt închise.