Sebastian Lăzăroiu despre „lanţul vesel al memoriilor şi revelaţiilor” | Când marea învolburată scoate algele la suprafață. Năstase, Breban și Săftoiu

Fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu comentează pe Facebook ultimele prestaţii ale unor personaje în „vogă” pe scena publică: Adriana Săftoiu, fostul premier Adrian Năstase şi scriitorul Nicolae Breban.

„Așa cum funcționează contagiunea la sinucigași, un fenomen social straniu, documentat de pe vremea lui Tarde, așa și ”închipuiții” se trag unii pe alții într-un lanț vesel al memoriilor și revelațiilor. După ”amintirile” Adrianei Săftoiu, un generos material pentru pasionații de psihanaliză, urmează ”reflecțiile” lui Adrian Năstase pe marginea comportamentului ”intelighenției” din România. Ele pică într-un moment cât se poate de bun, când ”cărturarul lui Pleșiță”, ajuns la senectute cu o apăsătoare conștiință a delatorului mărunt (adevărata și valoroasa operă a lui Breban e încă în sertarele Securității), își descoperă instinctele criminale, împinse în față de neputința de a-și retrăi viața într-un mod mai onorabil.

Pe Săftoiu au năpădit-o nostalgiile și plonjează într-o tentativă patologică de a psihanaliza puterea direct din budoarul acesteia, iar lumea îi consumă scrierile ”științifice” cu sufletul la gură. E ca și cum l-ai citi pe Jung transcriind relatările unui pacient despre un alt pacient sub propria semnătură. Nu sunt dintre cei care spun:”nu citiți cartea! nu merită!” Dimpotrivă îi încurajez să o citească pe toți cei care vor să înțeleagă cum, în diferite momente ale tranziției, oameni închipuiți s-au adăpostit vremelnic în umbra puterii, s-au visat făcători de președinți, cronicari de curte, trăgători de sfori. Când Ego-ul lor a eșuat, au început să plutească, în virtutea inerției valurilor, ca niște alge pe întunecatul ocean al uitării. Uneori s-au dus la fund, îmbibați de prea multă fiere, alteori au fost scoși la suprafață de spuma agitată a nemiloasei istorii.

Năstase se agață și el de stâncile trecutului cu tentaculele lacome ale intelectualului nerecunoscut de semeni. Un fin iubitor de artă, un diplomat de mare valoare își amintește amar cum elita acestei țări l-a respins pe el în 2004 în favoarea unui marinar. Mi-a atras atenția acest pasaj:”…implicarea publică a intelectualităţii în România a generat unul din cele mai ciudate rezultate: în 2004, într-un mod total nespecific, această elită a ales să susţină un candidat care nu semăna deloc cu modelul pe care îl doreau. Au susţinut un candidat fără performanţe intelectuale deosebite, cu o apetență minimă în ceea ce privește susținerea reală a educației.” Cam cât de adânc te poate arunca inconștientul în prăpastia penibilului pe tine, cel care ți-ai exhibat, sub privirea înmărmurită a iubitorilor de artă, kitschul domestic, pereții înțesați de-a valma cu tot ce ți-a căzut în mâna pe la licitații? Cam cât de jos poți să cobori Tu-Însuți, care ai sprijinit-o patru ani în guvern pe gropara școlii românești, când vorbești, prin contrast, despre aplecarea adversarului politic spre educație ? Tu, care ai coordonat un plagiat, tu, care ai sufocat cu pernița de puf libertatea de exprimare în România, te așteptai ca intelectualii acestei țări să se încoloneze voioși la urne și să te voteze pentru cinci ani?

Am început să privesc cu mult amuzament aceste manifestări psiho-patologice. Ele apar în momente speciale, în care se termină o epocă și începe alta. Cei rămași în urmă cred că a venit iarăși vremea lor, când, în realitate, într-un reflux energetic, care scoate la suprafață mâlul, istoria își ia elan pentru o altă eră”, a scris Sebastian Lăzăroiu pe Facebook .