OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

De se va trezi acel Zamolxis, „restaurat“ de legionari, dar și de național-comuniști, ce se va întâmpla cu pașnicii „pui de daci“ din Estul Europei?

O curiozitate a României postcomuniste este absența unor mișcări instituționalizate de extremă. Când spun instituționalizate, nu mă refer la curente marginale, cu in­fluență difuză asupra men­talului colectiv. Mă gân­desc la partide, proiectate după toate regulile și ca­noanele specifice or­ga­ni­za­țiilor politice: cu membri, filiale, manifestări și ac­ți­uni comune. E adevărat că nici ideologic n-a existat o consistență a con­ți­nu­tu­ri­lor valorice, care să des­par­tă apele, așa încât ne-am trezit mai curând cu un hibrid, România Mare, în vârf de formă la sfârșitul anilor ’90. Amestecul de naționalism, antise­mi­tism, xenofobie, protocronism, dar și ega­li­tarism, anticapitalism, nostalgie co­mu­nistă a făcut din Vadim Tudor exponentul unui puțin plauzibil curent integrator al rămășițelor radicale din perioada inter­be­lică și din epoca ceaușismului târziu. Con­topirea extremelor s-a făcut sub semnul violenței de limbaj și al seducătoarelor te­o­rii ale conspirației, atât de dragi fun­da­mentaliștilor.

În definitiv, a fost bine sau rău că Ro­mânia, spre deosebire de țările europene, nu a cunoscut expresiile organizate ale ex­tremelor spectrului politic? Unele eve­ni­men­te mai recente ne arată că acest „de­ficit“ e nefavorabil așezării democrației pe un curs previzibil, definit de repre­zen­tările colective. Rezonanța pe care au avut-o evenimente precum „criza gre­ceas­că“ potențată de extrema stângă, con­tro­versata Lege 217/2015 referitoare la utili­zarea simbolisticii asociate legio­na­ris­mu­lui, criza refugiaților sirieni chiar în inima Europei ar trebui să ne pună pe gânduri. Aceste întâmplări ne prilejuiesc întâlnirea cu o majoritate contaminată de-a valma, la un nivel nedeslușit, cu cele mai înne­gu­rate sentimente și atitudini ale ima­gi­na­rului colectiv alimentat de cele două extreme politice. Occidentul e lacom și fo­losește orice mijloace pen­tru împovărarea „peri­fe­riei“, capitalismul nu e de­cât o maladie a societăților moderne, „Marea Finanță Mondială“ condusă de evrei exploatează rapace po­poa­rele cumsecade, refugiații sirieni sunt armata in­vi­zi­bilă a Islamului trimisă să cotropească Eu­ropa, iată câteva dintre teoriile, altfel bine cunoscute, asezonate cu un naționalism gregar, ce-și trage rădăcinile din mai ve­chile teorii ale „dacomanilor“.

În fond, un asemenea repertoriu îl găsim egal răspândit și în țările cu vechi de­mo­crații, doar că acolo ele animă ideologii co­erente și sunt canalizate spre acțiune po­litică, regăsită în puzderia de partidulețe neofasciste sau comuniste de sorginte anar­histă. Acțiunile, răzleț însoțite de vio­lență sau afișarea ostentativă a unor sim­boluri repudiate de majoritate, au menirea de a canaliza potențialul de frustrare al adoratorilor, dar și de a îndepărta fac­țiu­nile moderate de conglomeratul ideatic spe­cific extremei. E posibil ca aceste or­ga­nizații politice, în vremuri de criză, să de­pășească zona derizorie și să devină curente influente în societate, dar istoria recentă ne arată că democrațiile secretă suficienți anticorpi pentru a se proteja de o inflatare periculoasă a manifestărilor ra­dicale.

Mai primejdios mi se pare cazul României, un­de, în lipsa unor containere insti­tu­țio­nalizate care să colecteze aceste rătăciri ale mentalului colectiv, credințele și va­lo­rile extreme sunt difuzate neîngrădit, în­tr-un strat mai adânc al inconștientului și riscă să izbucnească cu mare violență, oda­tă ce un context critic le va pune în miș­care. Fiarele sufletului colectiv trebuie ți­nute în cușca lor, iar ideile ca expresie a unor arhetipuri șed mai blânde în cutiuțe. Apa ce scapă îndiguirii, adeseori, se infil­trează și năpădește straturile adânci ale subsolului și, în anumite situații, te poți trezi că iese la suprafață în locurile cele mai neverosimile.

Motivele pentru care organizarea politică a fanatismului nu și-a găsit locul sunt di­verse și probabil n-am epuiza aici inven­tarul lor. România a cunoscut la nivel de regim ambele extreme și, probabil, sen­ti­mentele accentuate de vinovăție, retorica publică de anatemizare, o circumspecție exagerată a instituțiilor statului au inhibat formarea unor asemenea recipiente. La fel de adevărat este că formele moderate de stânga și dreapta s-au definit târziu, am­biguu și, în tot cazul, s-au clădit anapoda din punct de vedere al bazinelor elec­to­ra­le, după 1989. Așadar, dacă „centru-stân­ga“ și „centru-dreapta“ sunt azi mai de­grabă volatile la nivelul discursului și gestului politic, nu te poți aștepta la o coa­gulare durabilă a configurațiilor extreme.

Absența acestora însă poate pune serioase probleme, atunci când te aștepți mai pu­țin. Pentru că România azi e improbabil să devină destinație pentru refugiații din zo­nele de război, dar, odată ce va deveni atractivă economic, o asemenea con­frun­tare culturală va produce inevitabil vic­time. Cum, la fel de bine, lucrurile pot de­genera și în sens invers, adică o cădere eco­nomică sau o supraîndatorare, cum a fost cazul Greciei, ar dezlănțui discursul antioccidental și anticapitalist. Carl Jung a remarcat figura zeului Wotan/Odin, ins­piratorul pribegilor germani de la în­ce­pu­tul secolului trecut, dar și acel trouble-ma­ker furios care a pus în mișcare te­ne­brele inconștientului colectiv al nemților mărșăluind prin Europa. De se va trezi acel Zamolxis, „restaurat“ de legionari, dar și de național-comuniști, ce se va în­tâmpla cu pașnicii „pui de daci“ din Estul Eu­ropei?

 

Sursa: revista22.ro

5 COMENTARII

  1. Ce scarba de articol. Nene, nu e de datoria dumitale si a NIMANUI sa „educati” gloata ca sa gandeasca si sa simta ce vrea muschii vostri. Asa ca oameni „incomozi” vor exista intotdeauna si asta nu se poate controla. Poate o sa invatati odata. Auzi la ei, „rataciri ale mentalului colectiv”… „Desteptii” lumii.

  2. @lazaroiu . Nea Sebastiane . Cand Zamolxe se va trezi , nu va fi decat dreptate. Ma rog , daca nu-l va mitui si pe El marea finanta criminala.

  3. …prea sigur esti matale pe lucruri pe care doar le speculezi!
    Mafia Mondiala sub umbrela „democratiei judeo-americana” EXISTA si a fost chiar deconspirata public de ultimul presedinte democrat al USA Kohn Kennedy in anii ’60!
    Lasa vrajelile pentru discutii la berarii cu prostovanii care te cred!

  4. Lazaroiule, bati campii tare de tot ! Plimbate singur ca eu te astept aici !

Comentariile sunt închise.