Evolutiile din Justitie prefigureaza parcursul Romaniei. Au trecut mai bine de cateva luni de cand in sistemul judiciar s-a trecut la politica „statului pe loc”, si cateva saptamani de cand sahul politic s-a mutat pe „tabla” Justitiei.
Catalin Predoiu – ministru al justiției in Guvernul Calin Popescu Tariceanu (incepand din 29 februarie 2008) și in Guvernul Emil Boc (din 22 decembrie 2008) –
In primavara lui 2012 urmau sa fie lansate proceduri pentru extinderea schemelor de personal in Justitie si se pregatea rectificarea pozitiva a bugetelor Justitiei, parte a planului de actiune pentru punerea in aplicare a noilor coduri. La 1 septembrie 2012 urma sa intre in vigoare Noul Cod de procedura civila, pas firesc, dupa intrarea in vigoare a Noului Cod civil in anul 2011. Aceste masuri faceau parte dintr-o suita de pasi conveniti intre conducerile Ministerului Justitiei, CSM, ICCJ si presedintii Curtilor de Apel. In primavara anului 2012, Plenul CSM luase cu o majoritate elocventa (11 voturi „pentru” si 3 „impotriva”) decizia de implementare a Noului Cod de procedura civila incepand cu data de 1 septembrie 2012. Intre voturile „pentru” se numara si cel al ministrului de azi, pe atunci distins membru al CSM, sustinator vocal al suprematiei judecatorului asupra politicianului si omului de afaceri. Premisele tehnice erau favorabile unei continuari accelerate pe drumul reformelor. Dupa toate semnalele primite, raportul Comisiei Europene din vara anului 2012 urma firesc sa fie unul pozitiv, al patrulea consecutiv, deschizandu-se astfel calea discutiilor pentru restrangerea sau chiar ridicarea Mecanismului de Cooperare si Verificare.
Cu toate aceste premise pozitive in Justitie, asistam astazi la un tablou pictat in lumini sumbre de o mana nevazuta, dar precisa … Codul de procedura civila amanat, raportul din vara dezastruos, discordie in instante, blocaj in CSM, dialogul intre puteri fracturat, fenomene ingrijoratoare in sistemul penitenciar (evadari repetate, sinucideri ale unor detinuti si a unui gardian), instante inflacarate de sedinte de „mazilire”, un buget diminuat, neincredere si pesimism printre magistratii si acel public spectator caruia ii pasa … In rastimp, sub conducerea unui fost ministru al Justitiei, parlamentarii isi ranforseaza baricadele statutare contra anchetelor eventuale, coruptii jubilieaza, adevaratii dusmani ai Justitiei isi freaca mainile … Increderea in Justitie, atata cata era, se evapora.
Dupa ani de munca planificata corect, gratie eforturilor miilor de magistrati si grefieri, precum si a liderilor acestora, directia evolutiilor si a progreselor era limpede, ramanand de rezolvat in perspectiva viteza acestor schimbari, in functie de sprijinul financiar al Guvernului. Astazi ne punem insa din nou problema stabilitatii sistemului, a echilibrului sau, a directiei in care se va merge. Ceea ce reprezinta un regres, oricum am lua-o. Vointa de reforma in Justitie pare din nou pusa sub semnul intrebarii. S-a operat in ansamblu, involuntar sau planificat, o oprire a „motoarelor” in sistemul judiciar. Pe deasupra, acesta nu mai „produce si induce” in societate echilibru si incredere, ci tulburare, mult zgomot si confuzie. S-a spus deja pe buna dreptate ca evolutiile recente din Justitie sunt efecte ale confruntarii unor tabere politice. Explicatia oferita de Premier, cumca ar fi vorba de simple lupte de putere intre grupurile din sistemul judiciar, ar putea fi acceptata de cei neavizati.
De aceea, cred ca liderii sistemului judiciar si magistratii in ansamblu au de ales intre a continua sa joace intr-o piesa ce pare amorsata de politicieni, sau dimpotriva, sa spuna „stop” acestui scenariu, sa calmeze spiritele si sa se indeparteze de jocul politic. Aceasta ar fi cu adevarat o consolidare a independentei autoritatii judecatoresti.
Serenitatea, echilibrul, moderatia si retinerea trebuie sa fie readuse in joc. Iar acesta trebuie „resetat” pe coordonatele profesionalismului si non-partizanatului politic. Raportul Comisiei Europene ce va fi in curand publicat ar putea fi un bun moment pentru o astfel de „realiniere a planetelor in Justitie”, pentru ca el va contine un punct de vedere obiectiv asupra situatiei. Ar fi o greseala sa sucim si rasucim politic continutul raportului. Ar fi o dovada de maturitate institutionala asumarea noii realitati si reluarea muncii din punctul in care s-a oprit. Punerea in aplicare a Noului cod de procedura civila ar fi primul pas. Coalizarea asociatiilor de magistrati, a presedintilor de curti, a CSM si a Ministerului Justitiei pentru a obtine pentru Justitie un buget mai mare decat in 2012 ar fi o cauza mai buna pentru adunarile generale ce se tin lant in sistem. Alternativa este ramanerea in cercul rafuielilor sterile pentru sistem, pe motive ce pot fi incadrate cu greu in litera legii. Sa nu ne luptam pentru jucarii, spunea candva Avram Iancu. Quo vadis?
– articol pe Contributors.ro –
Donule Predoiu,credeti ca va ia cineva in serios ?…acesti penali pana nu-si ating scopul , „nu vad nu aud „….foarte clar spuneti despre problemele din justitie ,dar cui ii pasa ?…au calcat totul in picioare ,au intrat cu bocancii in tot ce s-a facut cu greu ,in multe institutii ale statului…..ma intreb de ce nu a facu si BOC ,tot ce fac nemernicii de acum…..atunci chiar nu era nimic de schimbat si acum totul este o varza!….oare ce se intampla cu cei care vegheaza si pentru noi,unde sunt ?…pe noi cine ne apara de legile penalilor din parlament ?,sau noi trebuie sa disparem sau sa devenim sclavii acestora pe mosiile lor .
excelent tablou si foarte just bilant, domnule Predoiu. De la o persoana profund avizata, care stie ce spune.
Ar fi util sa avem astfel de bilanturi de la oameni responsabili care s-au investit cu buna credinta si competenta in conducerea unor ministere.
Puciul continua. Tintele raman : Presedintele si Justitia.
Comentariile sunt închise.