SCRISOAREA unei studente la medicină, VIRALĂ pe internet | „Și eu am acceptat șpaga! Dragul meu viitor pacient, știi ce am făcut cu banii? Am cumpărat mănuși și branule!”

O altă scrisoare a unei studente la medicină face valuri pe internet.

Alexandra Dinică explică de ce este nevoită să părăsească ţara pentru a munci „onest, fără şpagă“ în străinătate. Tânăra studentă aduce în prim-plan și criza care macină sistemul sanitar românesc, dar și reacțiile medicilor care în ultimele zile fac înconjurul internetului.

Redăm mai jos SCRISOAREA publicată pe alexandramariadinica.wordpress.com 

Dragi pacienți ai sistemului medical românesc, dar mai ales drag viitor pacient,

Mă adresez ție cu respect și considerație. Mă adresez ție în speranța că îți vei rupe din timpul tău și mă vei asculta 10 minute, acum, aici, înafara oricărei împrejurări medicale, mă adresez ție ca de la om la om. Sunt incă studentă, încă un vlăstar tânăr, dar pentru tine, dragul meu viitor pacient, învăț cu spor, ca atunci când vei ajunge în cabinetul meu sa pot să îți alin durerea. Să știu să te ascult chiar și atunci când îmi vei povesti de toți nepoții tăi, de câinele tău, să am răbdare atunci când vei veni supărat și poate nu îmi vei adresa cele mai frumoase cuvinte, dar să înțeleg că te doare și că eu, doctorul tău, te văd poate în cea mai vulnerabilă stare a ta, cea de boală. Pentru tine, dragul meu viitor pacient, am stat adesea trează noaptea învățând teorie și mi-am sacrificat vacanțele de vară prin spitale ca să învăț și partea practică, să fiu foarte bună, ca atunci când vei veni si îmi vei spune cu ochii în lacrimi că te doare, eu sa știu să fac tot ce e mai bun pentru tine. Și nu, nu îți spun asta cu gândul de a aștepta ceva în schimb, vreau doar sa înțelegi ca TU ești important pentru mine.

Și acum, pentru că mi-am deschis sufletul în fața ta, vreau să-ți mai spun ceva … vreau sa plec din țară. Înainte să mă judeci, lasă-mă să îți explic de ce, și vei înțelege. Am început încă din anul 1 practica în spitale și încet, încet am ajuns să înțeleg cum funcționează sistemul românesc. Dacă ai știi tu câte se întâmplă în culise și cum colegii mei de breaslă încearcă din răsputeri să facă lucrurile să meargă, chiar și așa, cu fonduri insuficiente, uneori cumpărând ei din buzunarul lor anumite instrumente medicale (branule, seringi uneori chiar și propriile mănuși chirugicale sterile ca să poată opera) nu ai mai arăta cu degetul rușinii către cei ce poartă halate albe. E trist nu-i așa? Știu ca ești foarte revoltat adesea când vii la spital și trebuie să aștepți ore întregi ”până te bagă cineva în seamă”, dar oare știi tu că de cele mai multe ori colegii mei sunt depășiți de numarul de pacienți? Și cu toate acestea ei vor sa consulte  toți pacienții.  Știi tu că atunci când îl vezi ca trece lângă tine pe hol în grabă, defapt nu se duce la cafea, ci alerga dintr-o parte in alta a spitalului pentru că este chemat să rezolve cazuri urgente? (ex – pacient internat cu stare grava care dezvolta o complicatie în care orice așteptare i-ar fi fatală).

Și mai știu, dragul meu viitor pacient, că ești foarte supărat din cauza unui aspect care se discută atât de des în ultimul timp – ȘPAGA. Șpaga în sistemul românesc, nu numai în cel medical, este un obicei foarte vechi. Spune-mi, dragul meu viitor pacient, daca lucrezi in sistem de stat, fii sincer și spune-mi, ai primit vreodată ȘPAGĂ? Răspunde-ți ție în sinea ta și adu-ți aminte cum te-ai simțit când ai luat prima ta șpagă. Eu o să-ți spun un secret … și eu am primit șpagă. Și spun primit , nu ”luat” pentru ca nu am cerut (condiționarea actului medical și influențarea calității acestuia în raport cu banii primiți este poate cel mai josnic lucru pe care îl putem face noi, cei cu halate albe). O pacientă a considerat că acesta este un fel prin care ea îmi poate mulțumi, deși am refuzat vehement de mai multe ori, ea a insistat, îndesându-mi banii in buzunar, spunându-mi ca o jignesc daca nu accept. Acum spune-mi, tu, dragul meu viitor pacient , ce-ar fi trebuit sa fac eu în aceasta situație? Știi ce-am făcut cu banii? Am cumparat mănuși sterile si branule, pentru ca nu aveau suficiente în sala de operație. Nu multe, dar am ales să îi donez tot în scopul medicinii. Și da … mi-am luat și o cafea pentru că trecuseră 10 ore în care am stat cuminte pe langă mentorii mei să învăț și obosisem. Dacă tu consideri că trebuie sa fiu pusă la zid pentru atitudinea mea, fă-o, dar înainte de asta gândește-te la tot ce ți-am spus. Nu neg faptul ca unii colegi nu merită să se numească doctori, poate doar prestatori de servicii, codiționând actul medical fără scrupule, iar pe cei de care te-am auzit spunând că s-au îmbogățit pe spinarea ta și a altora ca tine, ei bine … pentru ei vom purta o discuție separată. Dar pentru ceilalți, majoritatea, care își sacrifica familia, timpul liber, chiar viața pentru tine, pentru voi și sunt tratați mai rău decât gunoierii (care sunt și ei oameni și merită tot respectul, merită să le fie apreciata munca) pentru ei nu pot să mai tac. Trebuie să înțelegi că suntem amandoi parte a aceluiași sistem șubrezit de corupție.

Crede-mă când îți spun că foarte mulți colegi de-ai mei n-au mai suportat sa faca parte din această mocirlă. Și-au plecat. Au plecat pentru că pentru ei era mult prea greu sa accepte ȘPAGA,  și și-au dorit să faca parte dintr-un sistem în care doctorul este plătit legal, la adevarata lui valoare, unde își poate face meseria liniștit fără să se gândeasca de doua ori daca are fir de suturat de marimea potrivită, fără să fie copleșit de numărul mare de pacienți (pentru că acolo dragul meu pacient nu te poți prezenta la camera de garda penrtu orice bubiță (adică orice patologie care nu reprezinta o urgență și să ai pretenția să fii consultat dacă fluturi ”șpaga” prin fața mediclui – nici gând), trebuie sa îți faci mereu programare, poate cu două luni înainte, și desigur să plătești o asigurare de sănătate substanțială, care să știi, că nu acoperă toate serviciile. Așa că, dragul meu viitor pacient, nu-ți cer nimic, decât puțin respect, respectul pe care i-l acorzi secretarei tale sau doamnei care se ocupă de curățenie în instituția în care lucrezi, pentru că vezi tu, chiar și ele câștiga mai mult decât voi câștiga eu în doi ani. Și atunci, când voi ajunge cu 1500 de lei salariu brut, o chirie de plătit (pentru că dupa 25 de ani de stat pe spinarea mamei, căreia îi mulțumesc că m-a întreținut și m-a susținut, trebuie să plec de acasă și să mă mut singură, să devin adult în toata puterea cuvântului), intreținere si alte utilități, dragul meu viitor pacient, ce-am să fac? Pune-te un pic în locul meu înainte să mă judeci, înainte să mă anulezi ca doctor, cadru medical și în definitiv ca om. Voi pleca, voi pleca pentru că știu că dacă îmi doresc să supraviețuiesc în acest sistem în care se promovează non-valoarea, în care se distruge și se lovește în sănătate si educație (stâlpii unei societăți prospere), trebuie să devin și eu ” șpăgară”.

Dar eu am ales să plec, să mă formez onest și cinstit, să mă duc acolo unde au nevoie de mine, unde mă tratează cu respect, unde deja mă cheamă și îmi asigură loc. Unde doctorul nu este aruncat în mocirla televiziunilor care nu urmăresc decât cifrele de rating și prezintă doar o singură față a problemei. Spune-mi câte interviuri ai vazut tu, dragul meu viitor pacient, cu doctori care sa vorbeasca despre neajunsurile sistemului medical românesc, despre cât este de denigrant sa iei șpagă, dar în definitive ajungi să o faci pentru că trebuie? Trebuie să le oferi și tu copiilor tăi un trai decent pe care nu ți-l permiți doar dintr-un salariu de  2400 de lei ca medic PRIMAR dupa cel putin 15 ani de studiu !

Dar poate, daca tu vei decide să lupți pentru mine și pentru alți colegi de-ai mei, aș rămâne. Aș rămâne să lupt împreună cu tine, să ieșim împreună în stradă, medic și pacient, și să cerem restructurarea sistemului, să înțelegem că cei care se află în fruntea țării își bat joc și de mine și de tine. Să înțelegem că trebuie să lucrăm împreună și trebuie să realizăm că schimbarea vine cu noi, noi împreună.

Dragul meu viitor pacient, îți mulțumesc pentru timpul acordat și sper că măcar pentru câteva momente ai rezonat cu mine și m-ai înțeles.

Cu drag,

Poate într-o zi : Viitorul tău doctor.