Stimați Tania și Stere Halep, nu știu ce gânduri vă încearcă acum, la puține momente de la sfârșitul finalei Turneului Campioanelor: de bucurie pentru că Simona a ajuns atât de sus, urmărită de o lume întreagă, sau de ușor regret că Simona n-a ”scăpat” de Serena Williams în faza grupelor. Înclin să cred că sentimentul de bucurie este cel care primează.

Dacă vă scriu acum (și sper că cineva vă va transmite aceste rânduri) e pentru a vă felicita și pentru a vă mulțumi. Nu atât pentru victoriile Simonei de pe teren (deși, o contribuție importantă aveți și la acestea, de când vă împrumutați de la bănci sau de când v-ați vândut afacerea pentru a-i putea susține pregătirea), cât pentru faptul că ați crescut un copil cinstit. Serviciul, lovitura de dreapta, smash-ul se învață de la antrenori, forța mentală poate fi întărită de psihologi, dar cinstea și fair-play-ul se deprind în primul rând în cei șapte ani de acasă.

Am scris deja: ceea ce îmi voi aminti de la turneul de la Singapore nu va fi succesul incredibil din grupe, 6-2, 6-0, cu Serena Williams, ci setul pe care l-a obținut în fața Anei Ivanovici, când toate calculele indicau că ”interesul” Simonei ar fi fost să piardă cu 0-2. Într-un sport în care, la nivelul de performanță atins de Simona Halep premiile și contractele sponsorilor au câte șase de zero în coadă, câți își mai pun problema corectitudinii absolute? N-au făcut-o legende ca Lendl, Connors, Borg în 1981, într-un episod pe care presa internațională și l-a reamintit acum (pentru a nu mai vorbi de meciurile ”strategice” din fotbalul mondial). Problema acestei corectitudini și-a pus-o însă Simona. Și a câștigat respectul adversarelor și a tuturor iubitorilor de tenis din lume.

Românilor, mai mult decât victoria în unul dintre cele mai importante turnee, Simona le-a oferit un model. O altă cale de raportare la toate meciurile și încercările vieții. Mai mult, Simona ne-a mai transmis un greu de descris sentiment de încredere. Încredere că putem izbândi și fără a fenta regulile. Și ne-a mai arătat că o înfrângere în fața unui adversar mai bun decât tine în ziua și la ora jocului te poate face mai fericit decât o victorie umbrită de cine știe ce șmecherie. Pentru toate acestea, eu unul îi mulțumesc Simonei Halep. Dar nu vă pot uita pe d-voastră, părinții Simonei Halep, pentru că cinstea de la d-voastră a învățat-o. Cu astfel de părinți, am încredere că viitorul poate fi un pic diferit și pentru România.

Felicitări și mulțumesc!

 

Sursa: romaniacurata.ro