Scoaterea orei de religie din școli și a icoanelor din sălile de curs sunt teme care se găsesc numai pe agenda și în mintea unor radicali pasionați de inginerii sociale, care consideră, de exemplu, delfinii – persoane non-umane, ori problema maidanezilor care ne mușcă – un conflict de interese între oamen și câini.
Ignoranța și incultura acestor radicali sunt egalate numai de înverșunarea lor contra a tot ceea ce este manifestare religioasă în spațiul public și de ruperea lor de realitate, de felul în care românii gândesc și se manifestă.
Am patru copii, din clasa pregătitoare până la facultate. Am fost la multe ședințe cu părinții din 1999 încoace, am avut nemulțumirile mele personale legate de prestația unor profesori de religie, dar ABSOLUT NICIODATĂ ora de religie ori icoanele din clasă nu au fost teme de controversă.
De altfel, prestația unor profesori de limba română ori de biologie, a unui diriginte care preda „educație civică” în care făcea o nerușinată propagandă uselistă și contra Președintelui Băsescu ori chiar relativiza crime unor dictaturi este mult, infinit mai periculoasa și mai dăunătoare decât remarca nepotrivită a unui profesor de religie ortodoxă la adresa fiului meu, greco-catolic, că de ce zice „Sfântul Spirit, nu „Sfântul Duh”.
Simțind că fiul meu nu e confortabil cu acel profesor și văzând că avea motive reale pentru aceasta. l-am retras de la ora de religie ortodoxă. Până la sfârșitul anului a făcut religia la biserica catolică, iar notele i-au fost trecute în catalog la școală. Anul următor a venit un alt profesor de religie la școală, un ortodox, și fiul meu a revenit la orele de religie de la școală alătri de ceilalți colegi de clasă.
La „Religie” am avut așadar posibilitatea de a opta fără nici cea mai mică problemă, o opțiune pe care nu am avut-o niciodată în raport cu prestațiile jenante ale altor profesori.
Chiar așa… Dacă vreți să desoperiți adevărate probleme, întrebați-vă copiii ori nepoții ce învață la dirigenție, la educație „civică”, ce propagandă politică se face în școli? Sau ce învață la istorie?
Să revenim așadar cu picioarele pe pământ.
Înlocuirea predării religiei în școli cu „istoria religiilor” este numai fața umană a agendei radicalilor care ar aplica drepturile omului și la delfini și primatelor mari – cimpanzei, gorile și urangutani, e o temă falsă și un paravan pentru scoaterea orei de religie din școli.
De fapt, scoți cu totul orice referire religioasă din școala primară și gimnaziu și, eventual faci un an la liceu de istoria religiilor. Că doar nu vor învăța elevii despre budism, hinduism, zoroastrism, șamanism, animism, șintoism, daoism, Brahman, Krishna, Vișna, venirea lui Mahdi ori Marea Schismă înainte de a afla unde-i China pe hartă, adică clasa V. Și doar nu le vei preda dintr-a doua până într-a douăsprezecea istoria religiilor…
De altfel, istoria religiilor este materie opțională la liceu de la sfârșitul anilor ’90 încoace. Există manuale alternative de istorie a religiilor- unul bun, scos de Polirom. Dar, se pare, nu prea există cerere pentru așa ceva, poporul ăsta e bun doar să voteze, dar nu vrea să se „deștepte”, să se „elibereze”, să accepte că, spre deosebire de sex, care a devenit public, credința a devenit o chestie strict privată, cum zicea Bronislaw Wilstein.
Manifestarea credinței în spațiul public, ora de religie în școli, icoanele în sălile de clasă sunt drepturi recâștigate după prăbușirea dictaturii comuniste. Ne forjează cultura și identitatea după mai bine de patru decenii de deznaționalizare și mistificare a istoriei.
Limba română, latinitatea -și, prin aceasta, comuniunea cu Apusul- și credința în Hristos sunt pilonii identității noastre naționale. A-i nega, a-i relativiza, a-i scoate din spațiul public ori a pune credința în slujba imperialisului pravoslavnic este sinucigaș.
Trebuie așadar să veghem la exercitarea acestor drepturi, nu să plecăm de la cazuri particulare, reale și nefericite, pentru a le amputa. Pentru ca aceste drepturi să nu fie puse sub semnul întrebării, trebuie să cerem bisericilor și păstorilor smerenie și slujire adevărată. Bisericii Ortodoxe Române, ca biserică majoritară, îi revine cea mai mare responsabilitate, mai ales că asupra ei se vor amplifica presiunile radical-seculariste și cele pravoslavnic-dughiniste.
