Înalta Curte a decis, chiar dacă nu definitiv, arestarea preventivă a Alinei Bica, fosta șefă a DIICOT, egală în funcție cu cealaltă persoană feminină din conducerea Ministerului Public, distinsa Laura Codruța Kovesi.

Cînd a avut loc Operațiunea Înhățarea Alinei Bica de pe stradă de către colega și concurenta ei Laura Kovesi (mă întreb, pe Laura Kovesi cine o s-o aresteze în plin trafic?), am avut îndoieli privind vinovăția Alinei Bica.
Și nu pentru că aș fi un fan al distinsei, pe care n-am  văzut-o în viața mea, nici măcar la televizor, și cu atît mai puțin al Elenei Udrea, a cărei candidatură, prin înlăturarea lui Cristian Diaconescu, am combătut-o cît mi s-a dat voie la posturile finanțate de lidera  PMP, ci pentru că mi-era greu să cred că șefa DIICOT, Direcție angajată în lupta împotriva corupției, putea fi suspectată de corupție!

Documentele publicate de presă după ce au  fost date, ca de obicei, de către DNA, cea mai bună televiziune de știri din România, m-au convins că da, într-adevăr, Alina Bica a fost implicată într-o afacere de corupție.

Asta nu mă face să dau înapoi nici măcar cu o virgulă de la teza, formulată joi seara, pe cristoiublog.ro, că e vorba de o răfuială dacă nu mafiotă, atunci o răfuială pentru putere în perspectiva plecării lui Traian Băsescu de la Cotroceni.

Da, Alina Bica, a fost implicată într-o afacere de corupție. Din acest punct de vedere, acțiunea DNA e corectă.
Numai că acest adevăr nu mă oprește să nu-mi pun anumite întrebări, formulate în numele tezei că Lupta împotriva corupției nu trebuie să justifice eforturile SRI de a pune stăpînire pe România.

Le voi pune conștient că nimeni din presă nu le va lua în seamă, pentru că toți patronii și toți redactorii șefi, acționari la firme, se tem ca de dracu de DNA, care te poate sălta în orice moment sub pretextul că ai comis cine știe ce faptă de corupție. Rămîn uluit, după experiența din comunism, că oameni în toată firea, unii chiar lideri de opinie, cînd vorbim la telefon, încep să înalțe brusc elogii SRI, mai ceva ca pe vremea Securității.

Iată întrebările:

  1. Afacerea de corupție s-a terminat în prima parte a lui 2011. Cînd Alina Bica a fost nominalizată ca șefă a DIICOT, altfel spus, la șefia unei Unități de luptă împotriva corupției mai importante chiar decît DNA, SRI știa de acest Dosar? Dacă nu știa, atunci de ce mai consumă bani de la Buget SRI? Dacă știa, de ce nu i-a spus lui Traian Băsescu? Dacă știa și i-a spus, de ce a mai propus-o Traian Băsescu?
  2. DNA susține că acțiunea împotriva Alinei Bica a început în 15 octombrie 2014, la 3 ani de la petrecerea afacerii, în urma unei autosesizări. Laura Kovesi ne crede proști? Dacă ar fi să credem basmele ei, brusc, pe 15 octombrie 2014, DNA s-a trezit din somn și a zis: Ei drăcie, șefa DIICOT a fost implicată acum trei ani într-o afacere de corupție! Hai s-o arestăm!.
  3. Pe 30 octombrie 2014, un site suspect publică fotografii cu Alina Bica la Paris, în februarie 2014, împreună cu Elena Udrea. Alături de un text imbecil, scris cu bocanci de ofițer, sunt reproduse două facturi de cazare: una a Alinei Bica, obținută de la hotel la cîteva zile după ședere, și alta, a Elenei Udrea, obținută abia în septembrie 2014. Sunt de acord că Alina Bica n-avea ce căuta la Paris împreună cu Elena Udrea, mai ales că acum știm despre implicarea lui Dorin Cocoș în afacerea din 2011. Numai că publicarea acestor documente n-are nici o legătură cu nevoia de transparență. Ar fi fost normal, ba chiar obligatoriu, ca autorii filajului și ai luării documentelor, să de dea publicității pozele încă din februarie 2014. Dacă Alina Bica e personajul corupt de acum, opinia publică din România ar fi trebuit avertizată încă din februarie 2014, astfel încît Alina Bica să nu mai rămînă o zi în fruntea DIICOT. Mai mult, fotografiile și documentele trebuiau asumate de cineva și nu așa cum s-a întîmplat, date pe un site care a dispărut la cîteva ore după. Ce să credem? Că fotografiile și documentele de la Paris au fost păstrate de autori pentru șantajarea Alinei Bica. Publicarea a fost semnalul că trebuie să cedeze. Și dacă n-a cedat, iat-o ridicată de pe stradă.
  4. Traian Băsescu s-a angajat în fața românilor, în 31 octombrie 2014, că va dezlega misterul Operațiunii site-ul misterios. Au trecut de atunci mai mult de două săptămîni. Traian Băsescu n-a mai suflat o vorbă despre asta. Arestarea Alinei Bica a fost un șah pentru a nu-și respecta angajamentul? Eu cred că într-o țară democratică, europeană, arestarea șefei DIICOT de către șefa DNA nu trebuie să blocheze procesul de aflare a Adevărului în cazul Paris. Cu atît mai mult cu cît evenimentele din februarie 2014 n-au nici o legătură cu afacerea din martie 2011. Sau te pomenești că Alina Bica a cheltuit la Paris banii obținuți în martie 2011?
  5. Și ultima întrebare, ivită și din semnalul dat românilor de Traian Băsescu în 31 octombrie 2014, cînd a vorbit de absența controlului democratic asupra Serviciilor noastre secrete, tot mai puternice pe zi ce trece:
    Justifică lupta împotriva corupției Operațiuni amintind de cele făcute de răposata Securitate în numele luptei împotriva dușmanului de clasă?!

sursa: cristoiublog.ro