Un medic din România şi-a înregistrat şefa când le explică colegilor de breaslă pe cine preferă să salveze, în condițiile în care, spune șefa, medicamentele nu sunt suficiente, potrivit stiripesurse.ro
Șefa ATI de la Sf. Pantelimon, Laura Constantinescu, a fost înregistrată în timp ce le spune celorlați medici că fie ”le dăm la ăia tineri și la ăia cu șanse”, fie ”nu mai avem nici pentru ăia care merită și nu ne mai interesează că ăsta e bugetul”.
Contactă de jurnaliștii GSP, reacția doctorului Laurei Constantinescu este una halucinantă: “E multă invidie și răutate!
„– Doamnă doctor Constantinescu, avem o înregistrare în care vorbiți despre felul în care se prioritizează medicația în funcție de șansele pacienților.
– Știți, în lumea medicală e multă invidie și răutate.
– Sigur că așa e. Dar sunt vorbele dumneavoastră.
– Ce am spus?
– Vă citez: „Eu am propus o chestie care mi s-a părut de bun-simț. Hai să dăm la ăia tineri și la ăia cu șanse!”.
– Nu scoateți din context, vă rog!
– Nu scoatem. Vă citim tot. Contextul era că le spuneați colegilor că nu sunt medicamente pentru toată lumea și că dacă s-ar da la toți ați termina înainte de 20 ale lunii. Totuși, programul AP-ATI la nivelul țării înseamnă 70 de milioane de euro. Cum de lipsesc din nou medicamentele?
– Dar din program se cumpără medicamente, se repară aparatele, se cumpără reactivi. Și nu mai înseamnă atât de mult, credeți-mă.
– Oricât înseamnă, vă spunem sincer că fraza dumneavoastră pare că discriminați pacienții care nu sunt tineri sau care sunt critici. Or, programul este conceput exact pentru cei critici!
– Să vă dau un exemplu. Am avut pacienți de 88, 86, 87, pacienți de 92, de 93 de ani. Eu vorbesc de realitate. De exemplu, dacă vine un bătrân de 92 de ani cu un accident ischemic, care îi inundă o jumătate de creier și mai face și o bronhopneumonie, că familia l-a ținut mult acasă, șansele lui sunt foarte mici. Nu înseamnă că nu-l tratăm, ci doar că-i dăm un medicament mai slab.
– Și medicamentele puternice?
– Pentru tineri, pentru politraumatisme…
– Și dacă am 60 de ani și am un accident de mașină?
– Poate că am fost greșit înțeleasă. La 60 de ani sau la 70 de ani eu vă consider un pacient tânăr, cu șanse. Vă rog, nu scoateți din context! Nu e ca și cum pe unii nu-i tratăm.
– Și noi suntem sinceri: tot discursul dumneavoastră în fața colegilor sună ca și cum, pe fondul insuficienței, vă orientați resursele către cei cu mai multe șanse.
– Nu în sensul în care spuneți.
– Puteți explica publicului, vă rugăm, cum a apărut diferența la Colistin între evidența din calculator și cea din dulapul de la ATI?
– Știu despre ce vorbiți, e o diferență într-adevăr, dar nu am o explicație. Sincer, cred că a fost o brambureală. Eu nici nu am fost în spital în acea zi. Dar acolo poate că erau și dozele de Colistin din achiziția normală, nu din cea de AP-ATI.
– Păi, nu se țin în dulap doar medicamentele de la AP- ATI? Ce să caute altele acolo?
– Ba da. N-am o explicație. Însă, să știți, Colistinul este injectabil, nu-l poate lua nimeni acasă, nu-l folosește nimeni în altă parte, nu cred că urma să dispară, el poate fi folosit doar în mediu spitalicesc.
– Este normal să se țină dulapul de medicamente închis?
– Vorbiți despre dulapul mare. Că necesarul rămâne în secția ATI. Dulapul mare da, așa e, e pe gestiune și e sub cheie.
– A cui gestiune și a cui cheie?
– A mea și a asistentei șefe. Sumele pe AP-ATI se alocă trimestrial. Acolo sunt multe medicamente și eu și asistenta șefă răspundem totuși de ele.
– Se fură medicamentele dacă rămâne deschis?
– Nu pot să spun asta. Dar așa lucrăm noi.
– La alte spitale se închid medicamentele în dulapuri?
– Nu știu cum lucrează alții, chiar nu știu”.
Similare
