Scandal la cel mai înalt nivel în UE din cauza politicilor economice | Merkel a chemat la ordine Franța și Italia. Replicile au fost pe măsură

La criticile severe ale Angelei Merkel, principala promotoare a politicii de austeritate în Uniunea Europeană, la adresa Franţei şi a Italiei, cărora le-a cerut (mai degrabă le-a chemat la ordin) să ia măsuri suplimentare vizând reformarea structurală a economiilor lor pentru a ajunge la deficite bugetare şi cote de datorii conforme cu tratatele europene, reacţia Parisului şi Romei a fost neaşteptat de fermă, relatează curierulnational.ro

Premierul francez Emanuel Valls i-a cerut Angelei Merkel ca „înainte de a privi în exterior, ar fi mai bine să privească în propria ţară”. La Forumul economic franco-ceh, de la Praga , Valls a subliniat – cu adresă evidentă la Germania şi dna Merkel – că Europa „nu poate fi redusă doar la constrângeri, la discipline aplicate fără flexibilitate, fără inteligenţă şi fără a ţine cont de contextul excepţional de dificil în care se află ţările noastre”.

Sandro Gozi, subsecretar de stat italian pentru Afaceri Europene, i-a sugerat Angelei Merkel să se preocupe de creşterea pieţei interne germane, de creşterea investiţiilor germane în domeniul infrastructurii, al educaţiei, cercetării, aducându-şi astfel contribuţia mult aşteptată la creşterea economică în zona euro. “Guvernul italian nu şi-a permis niciodată să dea note unei ţări membre a Uniunii Europene, motiv pentru care cere Germaniei să manifeste acelaşi respect”, a sublinat oficialul italian

Susţinătorii fervenţi ai austerităţii dau replici dure adepţilor keynesismului. În aceste zile continuă şi nu sunt deloc semne că ar putea înceta bătălia între liderii europeni, în sânul instituţiilor europene între tentaţia de renunţare la rigoare în conturile publice, între pofta de a alege costisitoarea relansare economică pe de o parte şi adepţii austerităţii, partizanii marilor echilibre bugetare, ai reducerii cu orice preţ a deficitelor şi datoriilor.

A fost o vreme când toată lumea (europeană-nn) dădea totală crezare primilor învingători în aplicarea politicilor de austeritate, având-o port-drapel pe dna Angela Merkel, alături de care acum se află cei învinşi, prioritar ţările latine, ce abia îşi trag sufletul sub povara datoriilor, unele în pragul colapsului financiar. Iată, însă, că ceva mai recent au apărut situaţii noi, ce contrazic eficacitatea vechilor soluţii. Veşti noi, supărătoare, au început să contrazică certitudinile.

„Creşterea zero ameninţă zona euro, în ciuda politicilor monetare laxe… Deflaţia bate la ușă. Ceva trebuie să se schimbe în politica economică”, sublinia recent un înalt funcţionar francez de la Comisia Europeană (care a dorit să-şi păstreze anonimatul), citat de publicaţia „L’Expansion”. O aliniere keynesiană ar permite relansarea investiţiilor, adaugă funcţionarul citat.

Dar domnia sa, un fin diplomat, spune analistul de la „L’Expansion”, nu a precizat esenţialul: astrul german a început să strălucească mult mai slab …aproape deloc. După un recul al Produsului său Intern Brut în perioada aprilie-mai (-0,1%), Germania evita la mustață intrarea în recesiune graţie unei biete creşteri economice de 0,1% în cel de-al treilea trimestru. Partenerii săi europeni, serios slăbiţi economic, şi-au redus comenzile la puternicele întreprinderi exportatoare germane, iar ţările emergente – de la care era aşteptată preluarea ştafetei de la clienţii istorici – au început să-şi producă ele însele maşinile-unelte teribile ce purtau eticheta „made în Germany”.

Pe acest fond, în birourile de la Comisia Europeană şi Parlamentul European, în capitalele unora dintre membrii Uniunii Europene, a apărut tot mai vizibilă tentaţia de a folosi diversele reuniuni, sesiuni pentru ” a pune puţin vin intervenţionist în apa plata a rigorii” (expresia aparţine analiştilor de la „L’Expansion”). Sesiunile noului Parlament European constituit în urma alegerilor din 25 mai a.c., dezbaterile furtunoase ce au avut loc la desemnarea preşedintelui Comisiei Europene şi la alcătuirea structurii Comisiei au fost teatrul exprimării cererilor insistente de a se adopta politici economice, măsuri care să stimuleze – concomitent cu o rigoare bugetară – relansarea creşterii economice, a investiţiilor şi crearea locurilor de muncă.

Aşa cum se ştie, promotorii cei mai activi ai unor astfel de politici europene sunt Franţa, Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda, ţări est-europene membre ale UE, ţări ce continuă să se lupte cu efectele dezastroase ale crizei economice şi financiare declanşate în 2008, în primul rând cu deficite bugetare mult mai mari decât limita europeană admisă de 3% din PIB, dar şi cu datorii considerabile.

Care este în acest moment reacţia adepţilor rigorii extreme?

Parcă desprinşi de realităţile europene ce persistă nu de ieri ci mai ales de azi, Eurogrupul, reunit luni la Bruxelles, a cerut Franţei – în acord cu analiza deja făcută de Comisia Europeană a bugetului francez – să ia „măsuri suplimentare pentru reducerea deficitului structural, ale cărui cifre nu sunt conforme cu normele Pactului de Stabilitate european.

Încă din 2013, miniştrii de Finanţe europeni, membri ai Eurogrupului, ceruseră Franţei să-şi reducă deficitul cu 0,8% atât în 2014, cât şi în 2015. Parisul nu l-a redus anul acesta decât cu 0,1% şi mizează doar pe 0,3% anul viitor.

Cifre ce expun Franţa la sancţiuni din partea Comisiei Europene. Un tratament similar a fost aplicat şi Italiei. I-au ordonat ca în 2015 să-şi reducă deficitul structural. Cum? Printr-o reţetă verificată, dar cu consecinţe catastrofale în alte state: să opereze noi „tăieri” la unele capitole din buget, astfel încât în 2015 să fie redus cu 0,5%. Cu mult mai mult decât cifra stabilită în comun acord cu Comisia Europeană – 0,1 %. Guvernul italian consideră însă inacceptabilă această „recomandare”.

Angela Merkel cere insistent Franţei şi Italiei „să-şi facă temele”

Fără îndoială, recunosc chiar analiştii politici germani, mai ales din raţiuni de politică internă, Angela Merkel a ales exact ajunul realegerii sale la conducerea Uniunii Creştin- Democrate pentru a face un exces de zel: a cerut public Parisului şi Romei să opereze mai multe reforme pentru a-şi pune bugetul în conformitate cu normele europene.

Corespondenţi ai presei străine la Berlin au interpretat fără reţinere modul sever în care dna Merkel s-a adresat Franţei şi Italiei – într-un interviu acordat ziarului conservator „Die Welt- drept un fel de „chemare la ordin”, considerând că ceea ce s-a făcut deja „nu este suficient”. Mesajul său – de o fermitate ieşită din comun – a avut, în opinia unor comentatori, scopul de a da asigurări delegaţilor creştin-democraţi care urmau să-şi dea votul în favoarea ei la conducerea partidului că nu intenţionează să permită Parisului şi Romei să-şi încetinească ritmul şi profunzimea reformelor lor structurale şi bugetare.

Manuel Valls: „Înainte de a privi în exterior, ar fi mai bine să priviţi şi în propria ţară”

O mare iritare au provocat la Paris şi Roma declaraţiile surprinzător de dure ale Angelei Merkel, principala promotoare a politicii de austeritate în ţările UE. Într-o conferinţă de presă la Praga, unde fusese invitat la aniversarea a 25 de ani de la „Revoluţia de catifea” din Cehia, premierul francez Manuel Valls i-a dat un răspuns pe măsură, neobişnuit de ferm, dnei Merkel, cerându-i că înainte de a privi în exteriorul ţării, să privească în propria-i ţară.