Adormirea Maicii Domnului sau „Paştile verii” reprezintă cea mai importantă sărbătoare închinată Sfintei Maria. Pentru români este şi ocrotitoarea marinarilor, în mai multe oraşe fiind organizate procesiuni cu icoane şi pelerinaje, dar şi manifestări artistice, scrie digi24.ro
Biserica Ortodoxă cinsteşte la 15 august Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare numită în popor şi Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare.
Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, dar mărturii despre existenţa ei nu există decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu.
În secolul al V-lea, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului exista în Siria, fiind menţionată în documentele vremii. Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, oraşul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului şi Biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa. Pelerinii care ajung în Israel au ca obiectiv, printre altele, o vizită la mormântul Maicii Domnului.
Generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsărit se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528 – 603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitiv şi data sărbătoririi ei la 15 august.
În seara dinaintea sărbătorii se săvârşesc în toate bisericile Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului.
Potrivit tradiţiei bisericii, Sfânta Fecioară Maria a fost înştiinţată printr-un înger de trecerea ei la cele veşnice, iar apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, el ajungând trei zile mai târziu. Întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvântările părinţilor bisericii s-a afirmat cu mai multă putere credinţa că, după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Iisus Hristos şi luată cu trupul în împărăţia cerurilor.
Principala sărbătoare a Sfintei Maria, din 15 august, se numeşte oficial în biserica romano-catolică „Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria”, iar în bisericile ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”. Recent, biserica anglicană a introdus „Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria” la aceeaşi dată.
În 15 august este celebrată şi Ziua Marinei, Sfânta Maria fiind ocrotitoarea marinarilor
La malul mării, dar şi în oraşele dunărene sunt organizate, de Sfânta Maria, manifestări religioase, artistice şi culturale.
La ţară se obişnuieşte ca de Sântămaria Mare să fie angajaţi pândarii în vii şi să fie „legat” ciocul păsărilor, pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă.
De Sântămaria Mare se adună ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie, şi se culeg flori care se pun la icoana Fecioarei Maria, considerându-se că apoi sunt bune de leac.
Între cele două sărbători dedicate Sfintei Maria – 15 august şi 8 septembrie, când se sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului – este timpul prielnic semănării grâului.
De la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se redeschide perioada în care se pot face nunţi, încep târgurile şi iarmaroacele de toamnă, dar şi praznicele de pomenire a morţilor.
În unele părţi ale Moldovei, ziua de 15 august este considerată „a morţilor”, fiind pomeniţi toţi cei care au numele pornind de la cel al Sfintei Maria, şi la 8 septembrie, de Sfânta Maria Mică, sunt sărbătoriţi cei care poartă acest nume. În ziua praznicului, femeile merg la biserică şi duc cele mai frumoase flori din grădină, struguri, prune şi faguri de miere, pe care le dau în amintirea răposaţilor.
În Maramureş, sărbătoarea religioasă are o mare însemnătate, iar tradiţiile şi obicieurile de Sfânta Maria Mare încă se păstrează. Sunt organizate procesiuni religioase spre mănăstiri, iar la slujbele speciale participă câteva zeci de mii de oameni.
Mai multe lăcaşuri de cult din ţară care o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului îşi serbează vineri hramul.
În fiecare an de ziua Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Curtea de Argeş, lăcaş rectitorit la începutul secolului al XVI-lea de către Neagoe Basarab, îşi aşteaptă credincioşii, care vin să se închine Sfintei Fecioare Maria şi Sfintei Filofteia.
Tot pe 15 august îşi cinstesc hramul şi mănăstirile Bistriţa, Frăsinei, Govora şi Sărăcineşti din Arhiepiscopia Râmnicului, mănăstirile Brâncoveni şi Strehareţ din Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, Mănăstirea Celic Dere din Episcopia Tulcii, Mănăstirea Bistriţa şi Schitul Draga din judeţul Neamţ, mănăstirile Cozancea şi Zosin, din judeţul Botoşani, mănăstirile Rarău, Humor, Feteşti, Schitul Orata şi Plutoniţa din Suceava.
În ziua Sântămariei Mari, la mai multe mănăstiri au loc procesiuni cu icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului şi pelerinaje.
În Banat, dar şi prin părţile Ardealului, în pauzele dintre slujbe, credincioşii cântă pricesne, imne religioase extraliturgice închinate Născătoarei de Dumnezeu, vorbind despre grija Ei faţă de oameni, dar şi despre dragostea profundă pe care cei evlavioşi o nutresc pentru Cea pe care o numesc Măicuţa Domnului. Unele dintre acestea sunt de o surprinzătoare familiaritate: „Am venit, Măicuţă, să ne mai vedem / Şi să-ţi spunem dorul pe care-l avem…”.
În satul tradiţional, 15 august, mijlocul lunii lui Gustar, mai era văzut ca sfârşitul verii. De acum, bărbaţii din satele de odinioară schimbau pălăria cu căciula, pregătindu-se astfel pentru anotimpurile răcoroase. Cei care ignorau regula erau luaţi peste picior, iar lumea ştia că, după Sfântă Maria Mare, nu mai este bine nici să dormi afară, nici să te scalzi în apele râurilor.
Este momentul în care soarele văratec dă semne de osteneală, iar vremea se răceşte, mai cu seamă noaptea şi de dimineaţă. Până astăzi a mai rămas vorba din bătrâni legată de Sfânta Mărie şi de pălărie, rostită adesea cu referire la timpul care devine răcoros, deşi contemporanii nu mai poartă oricum respectivul accesoriu, şi nici căciulă până dă gerul.
În Transilvania au loc mai multe pelerinaje la mănăstirile ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului: Mănăstirea Bic din judeţul Sălaj, Mănăstirea Moisei, din Maramureş, unde se află o icoană a Maicii Domnului, dăruită aşezământului monahal de un călugăr din Muntele Athos, Mănăstirea Rohia, tot din Maramureş, unde are loc, de asemenea, o procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Şi istorica mănăstire de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, îşi sărbătoreşte hramul. La Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Nicula, judeţul Cluj, are loc, cu ocazia hramului, unul dintre cele mai mari pelerinaje din ţară.
